ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 31.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă, anularea Raportului DGPI nr. x din 20.04.2016, ce i-a fost comunicat în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Timișoara, prin care s-a decis avizarea negativă a sa privind accesul la informații secret de serviciu, nivel secret și retragerea autorizației de acces.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 111 din 27 martie 2019, Curtea a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A susținut recurentul-reclamant că interpretarea instanței de fond este eronată deoarece Raportul DGPI nr. x/20.04.2016 nu este un act de informare internă al Direcției Generale de Protecție Internă, ci este un act prin care s-a stabilit că a fost avizat negativ, stabilindu-se că nu mai îndeplinește condițiile de acces la informații secret de serviciu, nivel secret și retragerea autorizației de acces.

Acest act a fost invocat de către Inspectoratul de Poliție Județean Caraș Severin ca motiv al interzicerii accesului la informații clasificate secret de serviciu nivel secret. Natura juridică a actelor contestate nu determină exceptarea lor de la controlul de legalitate.

În Deciziile nr. 751 din 20.09.2012 și nr. 1120 din 16.10.2008, Curtea Constituțională a reținut că prevederile referitoare la persoanele care urmează să aibă acces la informațiile clasificate, protecția acestor informații prin măsuri procedurale, nivelul de secretizare a acestora, precum și interdicția clasificării unor categorii de informații ori accesul la informațiile secrete de stat nu reprezintă impedimente de natură să afecteze drepturile și libertățile constituționale, fiind în deplin acord cu normele din legea fundamentală.

A invocat recurentul jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Dombo Beheer BV împotriva Olandei, Cauza Apez Uldozotteinek Szovetsege și alții împotriva Ungariei, Cauza Yvon împotriva Franței) și Rezoluția (77) 31 a Consiliului de Miniștri din cadrul Comisiei Europei privind protecția individului în raport cu actele autorităților administrative, Recomandarea (2004) 20 a Consiliului, precizând că au fost prevăzute dreptul de a ataca în fața autorităților administrative sau în fața instanței actul administrativ, dreptul de a fi informat, dreptul la asistență juridică și reprezentare, dreptul de a-și prezenta argumentele și dreptul de a fi informat despre modalitățile în care poate fi atacată soluția dată.

Astfel, consideră că Raportul DGPI nr. x/20.04.2016 nu este un act de informare internă, ci îndeplinește condițiile de act administrativ prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentului nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ.

Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după cum s-a reținut și la respingerea excepției nulității recursului invocată de intimata-pârâtă DGPI (în practicaua prezentei decizii), se constată că recurentul l-a invocat formal, fără a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în ipoteza prevăzută de acesta (în sensul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei).

Însă, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, criticile recurentului-reclamant ce se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reținute.

4.1. Recurentul-reclamant A. a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea Raportului nr. x/20.04.2016 emis de Direcția Generală de Protecție Internă prin care s-a dispus avizarea negativă a sa privind accesul la informații secret de serviciu, nivel secret și retragerea autorizației de acces.

Prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă, reținând că actul atacat nu prezintă caracterul unui act administrativ.

4.2. Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentului-reclamant care, în combaterea considerentelor instanței de fond, a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la actele emise de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că în cauză nu se poate reține încălcarea drepturilor invocate de recurent.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Deci, pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

În cauză, raportul emis de intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă nu reprezintă altceva decât o operațiune preliminară, prin care, în calitate de Autoritate Desemnată de Securitate-ADS, în urma verificărilor efectuate, și-a exprimat opinia retragerii autorizației recurentului de acces la informații clasificate.

4.3. În jurisprudența Înaltei Curți, s-a reținut că operațiunile administrative sau actele premergătoare sunt manifestări de voință care nu produc efecte prin ele-însele, ci pregătesc emiterea unui act administrativ propriu-zis (avize, acorduri, proiectele, propuneri, memorii tehnice, studii, rapoarte de specialitate etc.).

Potrivit H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, autorizația de acces la informații clasificate se eliberează numai în baza avizelor acordate de autoritatea desemnată de securitate (ADS) în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, cu acordul scris al acesteia.

In vederea eliberării autorizațiilor de acces conducătorul unității solicită Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat-B. în scris efectuarea verificărilor de securitate asupra persoanelor care urmează să aibă acces la informații secrete de stat.

Acordarea autorizației de acces la informații clasificate, potrivit nivelului de secretizare, este condiționată de avizul autorității desemnate de securitate și de decizia B., comunicată instituției solicitante.

Prin urmare, având în vedere procedura instituită în cazul autorizației de acces la informații clasificate, raportul ce face obiectul acțiunii, prin care Direcția Generală de Protecție Internă, în calitate de Autoritate Desemnată de Securitate, a avizat negativ accesul la informații clasificate, nu poate fi atacată în condițiile Legii nr. 554/2004, pentru că nu constituie un act administrativ, ci, după cum s-a reținut mai sus, numai un act premergător, un punct de vedere pe care îl solicită autoritatea ce urmează a emite un act administrativ anterior emiterii actului.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 111 din 27 martie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.