ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2427/2021

Circumstanțele cauzei. Prin sentința civilă nr. 7155/13.12.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a admis excepția perimării și, pe cale de consecință, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Împotriva sentinței civile mai sus indicate au formulat recurs recurenții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de fond. Prin decizia civilă nr. 3074/04.07.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția tardivității recursului și a respins recursul ca nefondat. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare A. și B., solicitând admiterea contestației lor, anularea sentinței civile nr. 3074/04.07.2017 și, pe cale de consecință, soluționarea recursului printr-o nouă hotărâre care să dispună continuarea judecării cauzei la instanța de fond. Prin încheierea de ședință din data de 22.11.2018, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere lipsa părților. La data de 12.06.2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea soluționării cererilor de repunere pe rol formulate de A. și B., cât și Camera de Comerț și Industrie România- Republica Moldova "Unirea" (CCIRM). Prin decizia civilă nr. 2288 din data de 12.06.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., împotriva deciziei civile nr. 3074/04.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei civile nr. 2288 din 12 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B. și Camera de Comerț și Industrie România - Republica Moldova "Unirea" (CCIRM). Prin încheierea de ședință publică din data de 10 martie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza a fost suspendată întrucât părțile au lipsit.

Aspecte procedurale. La data de 09.09.2020 recurenții A., B. au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării.

Contestația în anulare. Împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2021 a depus contestație în anulare reclamanții A. și B., invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - eroare materială, încheierea a fost dată cu neobservarea faptului că a solicitat judecarea cauzei în lipsă. În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, reclamanții au arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale având în vedere că în mod eronat a constatat instanța că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă odată cu cererea de repunere pe rol a cauzei și în consecință cererea de repunere pe rol nu a fost făcută în vederea continuării judecății, iar această eroare materială a condus la o greșită aplicare a legii iar măsura dispusă este nelegală.

Soluția asupra contestației în anulare Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestația în anulare introdusă de contestatorii A. și B., pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestației în anulare, susținând, în esență, că motivele invocate de contestator în susținerea căii de atac nu corespund sintagmei de "eroare materială" prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Deci, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc. Fiind un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv. Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.: "(2) Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...] 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale." Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului. În cauza de față, deși aceste cerințe nu sunt îndeplinite în totalitate, având în vedere că Înalta Curte nu a procedat la soluționarea recursului, ci a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2020, aspectele invocate de intimată cu privire la inexistența erorii materiale sesizate de contestator vor fi analizate pe fondul contestației, având în vedere că "greșeala materială", în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare. Prin urmare, procedând la analizarea pe fond a motivelor contestației în anulare cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că sub denumirea de "eroare materială" contestatorii au arătat că în mod greșit instanța de judecată nu a observat solicitarea acestora de judecare a cauzei în lipsă. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatori în prezenta cauză nu privește o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, ci aspecte de procedură ce puteau fi remediate, așa cum se menționează în dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., prin formularea unei cereri de redeschidere făcută de una din părți. Împrejurarea că ar fi solicitat anterior dispunerii măsurii suspendării judecata cauzei în lipsă, putea face obiectul recursului ce ar fi putut fi declarat împotriva încheierii de suspendare din data de 10.03.2020. Recurenții nu au atacat această încheiere, iar prin cerere de repunere pe rol din data de 09.09.2020 nu au cerut judecata cauzei în lipsă. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Temeiul de drept al soluției. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității și contestația în anulare, ca nefondată. PENTRU ACESTE MOTIVE,