ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 1 martie 2023
Asupra contestației în anulare de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
La data de 24 aprilie 2021, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.
Prin Decizia nr. 645 din 4 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.
Contestația în anulare
Împotriva Deciziei nr. 645 din 4 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a declarat contestație în anulare contestatorul A..
Prin încheierea de ședință din 18 mai 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.
La data de 21 noiembrie 2022, contestatorul A. a formulat cerere de repunere pe rol, netimbrată și fără a solicita judecarea cauzei în lipsă, împrejurare față de care, în ședința publică din 1 martie 2023, Înalta Curte a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol și a invocat, din oficiu, excepția perimării contestației în anulare asupra căreia a rămas în pronunțare.
II. Soluția Înaltei Curți
Examinând excepția de perimare a contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
De asemenea, potrivit art. 417 din C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.:, Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate."
Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.
În speță, încheierea de ședință din 18.05.2022, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18.11.2022.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către contestator, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. Cererea din data de 21 noiembrie 2022 nu a fost formulată de contestator în scopul continuării judecății, având în vedere că nu a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru, nefiind solicitată nici judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 645 din 4 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.