ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 16395/14.08.2018 și obligarea pârâtei la plata sumei de 6.580 RON, reprezentând diferența dintre suma de 8.400 RON și suma de 1.820 RON acordată de pârât.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 848 din 6 martie 2019, a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei având în vedere despăgubirile stabilite prin decizia atacată și criteriile de care s-a ținut cont, apreciind că nu a solicitat acordarea unor daune morale într-un cuantum exagerat sau orientat spre maximul stabilit pe cale jurisprudențială, deși i-a fost afectată viața socială și familială, dar și din punct de vedere psihic, iar cuantumul stabilit pe zi de îngrijire medicală în cazul soției și fiicei sale, vătămate și acestea în respectivul accident rutier, a fost diferit.

Totodată, a precizat că a solicitat o valoare medie a despăgubirilor întrucât s-a folosit doar de înscrisuri, considerând că este o despăgubire rezonabilă și justificată în funcție de toate împrejurările concrete ale cauzei.

Cu toate acestea, prima instanță a motivat că pârâtul nu era obligat să acorde valoarea medie pentru că într-o astfel de situație singurul criteriu ar consta în numărul de zile de îngrijiri medicale fără a se putea ține cont de împrejurările particulare ale fiecărei situații, or, intimatul în mod evident a ținut cont în mod exclusiv de numărul de zile de îngrijiri medicale, stabilind o suma aleatorie și excesiv de mică pe zi de îngrijire medicală.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că recurentul nu a indicat niciun motiv de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se reține că recurentul afirmă că hotărârea atacată conține motive străine de natura cauzei, făcând referire la despăgubirile stabilite prin decizia atacată și apreciind că suma solicitată la valoarea medie nu este exagerată față de împrejurările concrete ale cauzei, însă nu dezvoltă și nu arată în concret în ce constă această critică.

Or, contrar acestor afirmații generale, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată conține analiza detaliată a motivelor privind nelegalitatea actului administrativ contestat și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, respectând exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În plus, reluarea motivelor invocate în acțiunea introductivă de instanță ce vizează cuantumul daunelor solicitate și a elementelor de fapt ale cauzei reprezintă critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, așa încât nu se poate realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe, apreciind că în mod greșit nu i s-a acordat suma solicitată drept despăgubiri.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 848 din 6 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.