ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1947/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantă A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei C.N.A. nr. 73/15.02.2018 și, pe cale de consecință, exonerarea societății de la plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3794 din 26 septembrie 2018, a admis acțiunea promovată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului și a anulat Decizia C.N.A. nr. 73/15.02.2018.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale ce au constituit temei juridic al sancțiunii aplicate Afirmă instanța de fond că jurnalistul s-a manifestat în limitele libertății de exprimare de care se bucură presa într-o societate democratică, invocând Hotărârea Lombardo și alții împotriva Maltei, potrivit căreia statele nu pot funcționa în mod adecvat dacă nu protejează libertatea presei de a critica politicienii care dețin funcții importante în societate, față de care există și se manifestă un interes mai mare al cetățenilor. Într-adevăr, în situația în care critica vizează activitatea politicienilor este fără nicio îndoială că devine aplicabilă jurisprudența Curții Europene. În opinia recurentului, prin afirmația sa, jurnalistul B. a făcut, fără nicio îndoială, o comparație jignitoare, defăimătoare și disprețuitoare ce a vizat-o pe d-na C., exprimată în mod public, într-o emisiune de televiziune, ceea ce a condus la prejudicierea imaginii și demnității sale. În România, televiziunea rămâne cel mai important mijloc media comparativ cu alte mijloace de comunicare în masă. În motivarea sentinței pronunțate, instanța de fond apreciază că: "... felul în care este aranjată podoaba capilară a prim-ministrului în cadrul aparițiilor sale publice excede aspectelor legate de viața privată a acestuia, iar dezbaterile sunt justificate în măsura în care privesc modalitatea din care se prezintă în public o persoană cu o astfel de funcție în stat." Sub acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat, cu valoare de principiu, că orice persoană, în exercitarea libertății sale de expresie, își asumă "îndatoriri și responsabilități", a căror întindere depinde de situația concretă în discuție și de procedeul tehnic utilizat. În ceea ce privește dreptul la viața privată, aceeași Curte a stabilit că noțiunea de viață privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, cum ar fi numele, imaginea, integritatea sa fizică și morală; garanția oferită de art. 8 din Convenție fiind destinată, în principal, să asigure dezvoltarea, fără ingerințe din afară, a personalității fiecărui individ în relațiile cu semenii. Astfel, Curtea Europeană consideră că obligația pozitivă care decurge din art. 8 din Convenție trebuie să se aplice în cazul în care afirmațiile susceptibile să afecteze reputația unei persoane depășesc limitele criticilor acceptabile din perspectiva art. 10 din Convenție (cauza Petrina c. României, par. 39)". Luând în considerare impactul pe care media, în special, cea audiovizuală, îl are asupra formării opiniei publice, a rolului esențial pe care aceasta îl joacă pentru funcționarea democrației, prin supravegherea atentă și semnalarea oricărei abateri de la normele legale și de la interesul public săvârșite de factorii decidenți din cadrul puterii legislative, executive ori chiar a celei judecătorești, Curtea Europeană a concluzionat afirmând că presa își poate îndeplini eficient funcția socială doar prin respectarea anumitor limite, ce țin mai ales de reputația altei persoane, drepturile terților ori protejarea informațiilor confidențiale, misiunea jurnalistului fiind aceea de a comunica publicului doar probleme de interes general. În opinia instanței de fond, afirmația făcută la adresa coafurii d-nei C. ar susține pe deplin, cităm: "... actualitatea locuțiunii latine potrivit căreia "ridendo castigant mores", care rămâne valabilă și în cazul/cu atât mai mult în cazul persoanelor publice.". În aceste condiții, urmează să înțelegem ce a avut în vedere instanța de fond când a motivat sentința civilă făcând trimitere la această locuțiune latină care înseamnă: "Moravurile se îndreaptă prin râs." Termenul "moravuri", conform DEX semnifică: "conduită morală, moralitate". Reformulând, înseamnă că instanța de fond a considerat că problema modului în care d-na Prim-ministru înțelege să se coafeze ține de conduita morală a acesteia, iar nu de imaginea ei, ceea ce este fără îndoială criticabil, în condițiile în care, în prezenta cauză, discutăm despre un mesaj jignitor transmis de un jurnalist cu referire la imaginea persoanei menționate. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară, precum și decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 73/15.02.2018 Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat radiodifuzorul S.C. A. S.A. cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 30 și art. 34 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în cadrul emisiunii "Jurnalul de seară" din 16 ianuarie 2018, în contextul discuțiilor despre desemnarea noului prim-ministru, au fost făcute afirmații de natură a afecta demnitatea și imaginea acestuia, fapt ce contravine prevederilor art. 3 din Legea audiovizualului. Membrii Consiliului au constatat, în esență, că moderatorul emisiunii nu a avut nicio reacție împotriva jurnalistului B. care a afirmat că, ...coafura aceasta îmi amintește de pavianul cu mantie, care este o specie pe cale de dispariție, ... este exact modul cum e așezată podoaba capilară a pavianului cu mantie", ceea ce a făcut posibilă desfășurarea emisiunii cu încălcarea dispozițiilor referitoare la protejarea drepturilor fundamentele ale omului, deși rolul acestuia consta în crearea premiselor desfășurării emisiunii într-un cadru legal menit să nu prejudicieze demnitatea persoanei vizate de un astfel de limbaj și nici dreptul publicului de a urmări programe în care drepturile și valorile umane să fie respectate. Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului: "prin difuzarea și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea și educarea, inclusiv sub aspect științific, și divertismentul publicului, cu respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului". De asemenea, potrivit art. 30 și art. 34 alin. (1) din Codul audiovizualului: furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum si dreptul la propria imagine", precum și "orice persoană are dreptul la propria imagine". Determinarea conținutului drepturilor menționate în articolele de mai sus se face prin raportare la dreptul intern, la jurisprudența națională, precum și la prevederile constituționale și la jurisprudența CEDO privind libertatea de exprimare a presei și condițiile în care aceasta poate fi supusă anumitor limitări pentru a respecta alte drepturi fundamentale ale persoanei vizate, cum ar fi dreptul la viață privată, stabilit prin dispozițiile art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. Sentința atacată precizează, în primul rând, că fapta pentru care a fost sancționată societatea nu putea să aducă atingere anumitor drepturi fundamentale ale persoanei, dat fiind că în substanță aceasta nu a avut un caracter denigrator, precum și că, inclusiv într-un astfel de scenariu, tăcerea moderatorului față de afirmația jurnalistului s-ar fi înscris în limitele libertății de exprimare de care se bucură presa într-o societate democratică. Ținând cont de faptul că persoana vizată de această remarcă este un politician, limitele libertății de exprimare sunt chiar mai largi decât în cazul unei persoane private. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că respectiva comparație cu privire la coafura prim-ministrului s-a concretizat într-o afirmație spontană/nedezvoltată și neargumentată, care s-a consumat instantaneu, într-un interval de timp extrem de scurt, ceea ce nu i-a permis moderatorului emisiunii să intervină în timp util și, cu atât mai puțin să aibă posibilitatea să îl împiedice pe jurnalist să finalizeze afirmațiile respective. Prin urmare, temeinic și legal s-a apreciat că nu i se poate imputa intimatei că, prin prezentatorul emisiunii respective, ar fi încălcat dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, respectiv, dispozițiile art. 30 și art. 34 alin. (1) din Codul audiovizualului, cu consecința nerespectării libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul persoanei la imagine, neexistând nicio dovadă ca moderatorul ar fi permis sau încurajat afirmațiile respective, fiind surprins de spontaneitatea afirmației jurnalistului. Din perspectiva libertății de exprimare, potrivit unei jurisprudențe constate a Curții Europene a Drepturilor Omului, limitele criticilor admisibile în cazul unui politician sunt mult mai largi în comparație cu cele ale unui simplu particular, dată fiind calitatea acestuia de persoană publică și în acest sens Curtea are în vedere Hotărârea Lingens împotriva Austriei din 8 iulie 1986, seria x, nr. Opțiunea/alegerea unui anumit stil/formă/culoare, etc., a coafurii, reprezintă o posibilitate nelimitată pentru orice persoană, dar această posibilitate nu poate fi confundată cu libertatea de exprimare ca drept fundamental, în sensul art. 30 alin. (1) din Constituție, care se referă la libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public. Analizarea imaginii, inclusiv a alegerilor de ordin estetic ale unui politician care urmează să ocupe o înaltă funcție de demnitate publică și care arc obligația de a respecta anumite coduri vestimentare si de comportament stricte se află în sfera protecției conferită de art. 10 din Convenția europeană - libertatea de exprimare. Afirmațiile jurnalistului B. au vizat un om politic, a cărui activitate și imagine (inclusiv în ce privește coafura, care este o alegere de ordin estetic) sunt de interes public. Analizarea unei alegeri de ordin estetic a unui politician nu este de natură să lezeze demnitatea sau dreptul său la imagine, mai ales în contextul în care cerințele postului pe care urmează să îl ocupe includ în mod evident capacitatea de a respecta codurile de imagine, de vestimentație și comportament stabilite pentru demnitari de rang înalt. Tot în jurisprudența CEDO s-a stabilit că persoanele publice, mai ales politicienii, sunt mai expuse criticilor și judecăților de valoare ale jurnaliștilor, pentru că prevalează dreptul publicului la informare în detrimentul dreptului acestor persoane publice de a nu le fi știrbită demnitatea. În lumina acestor precizări, cu atât mai puțin poate fi susținută teza recurentului că tăcerea moderatorului ar fi dus la lezarea demnității doamnei politician C.. Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanța de fond a calificat subiectul aflat în discuție ca pe o componentă a imaginii publice a doamnei politician, având în vedere rigorile pe care le impune funcția ocupată. Recurentul critică neîntemeiat sentința atacată pentru că utilizează expresia "ridendo castigant mores" cu privire la comparația realizată de către jurnalist. Această concluzie este ruptă din contextul întregii motivări a instanței, fiind evident că ceea ce a dorit să sublinieze instanța de fond a fost că afirmația jurnalistului poate fi privită și ca o observație cu rol constructiv, întrucât aceasta a dus la corectarea subiectului dezaprobării, fiind un fapt notoriu că ulterior acestui comentariu doamna prim-ministru și-a modificat felul în care își coafează părul. De asemenea, Înalta Curte apreciază că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.