ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.10.2016, reclamantele A. și B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor și C., anularea deciziei de acceptare a cererii de intervenție vamală nr. x/15.03.2016 formulată de C. în calitate de titular al mărcii înregistrate conform certificatului de înregistrare D. nr. x, cui cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 326 pronunțată în data de 06.02.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantele A. și B. S.R.L., respingând acțiunea formulată de acestea, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR și C., ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 326 pronunțată la data de 06.02.2017 de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamantele A. și B. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Ambele recurente au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București și, ulterior încetării cauzei de suspendare, să se admită cererea de chemare în judecată, iar în subsidiar, să se caseze sentința recurată și hotărârea de respingere a cererii de suspendare și să se dispună rejudecarea cauzei de către prima instanță.

În esență, susțin recurentele reclamante că, respingând cererea de suspendare a cauzei si, ulterior, respingând cererea de chemare în judecată, prima instanță a procedat la încălcarea regulilor de procedură privind conținutul hotărârii (art. 425 (1) pct. c) C. proc. civ.) si din materia suspendării (art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ.), și cu încălcarea dispozițiilor materiale din materia anulării actelor administrative, din materia emiterii deciziilor de acceptare a cererilor de intervenție vamală și din materia anulării mărcilor (art. I (I) si (2), art. 8 (1), 18 (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3 și următoarele din Regulamentul UE nr. 608/2013, art. 47 din Legea nr. 84/1998).

Invocând dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., recurentele susțin că, din cuprinsul sentintei recurate, solutia cu privire la cererea subscrisei de suspendare a cauzei nu se regăsește în dispozitivul sentintei, ci doar în partea introductivă și în considerente, contrar prevederilor art. 425 alin. 1 pct. c) C. proc. civ.

Contrar reținerilor instanței de fond, apreciază recurentele că legalitatea actului administrativ contestat depinde în mod necesar de solutia ce se va pronunta în dosarul nr. x/2016, ceea ce face ca solutia Curtii de Apel Bucuresti să fie gresită.

Îîn speță, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar vizează anularea deciziei DGAV de acceptare a cererii de intervenție vamală nr. x/15.03.2016, formulată de C. în calitate de titular al märcii înregistrate conform certificatului de înregistrare D. nr. x. Asadar, decizia DGAV de acceptare a cererii de interventie vamală nr. x/15.03.2016 are la bază existenta mărcii internaționale cu desemnare Romania nr. x. Pe de altä parte, dosarut nr. x/2016 are ca obiect anularea mărcii internaționale nr. x.

Așadar, este evident că legalitatea actului administrativ contestat în prezenta cauză depinde de solutia ce urmează să fie pronuntată în cadrul dosarului de anulare a mărcii nr. x - respectiv, dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalutui București.

Efectele retroactive ale anulării unei mărci nu sunt eventuale nu pot fi puse sub semnul întrebării. În acest sens sunt atât practica judiciară cât doctrina în materia anulării mărcilor. În materia specială a mărcilor, sistemul de protecție fiind unul atributiv (protecția este acordată de către stat, pe teritoriul său, în urma unei proceduri administrative de înregistrare), anularea înregistrării are ca efect inexistența, cu efect retroactiv, a mărcii (...)" (ICCJ - sectia a IXa pentru cauze civile 9i de proprietate intelectuală, Decizia 2815 din 30.03.2007)

"Anularea înregistrării unei marci produce efecte retroactive, începând cu momentul constituirii depozitului reglementar".

De altfel, caracterul retroactiv al anulării unui act nelegal este regula în materia efectelor anulării actetor se explică prin aceea că, în vederea restabilirii legalitătii, trebuie înlăturate toate efectele actului nelegal încă de la momentul emiterii/încheierii sale.

În al doilea rând, sunt nelegale argumentele primei instante în sensul că legalitatea actutui administrativ trebuie analizată prin raportare la momentul emiterii actului, iar la momentul emiterii actului marca era validă. Astfel, este adevărat că motivele de nelegalitate trebuie să existe la momentul emiterii actului, însă, anularea mărcii se produce cu efect retroactiv - ceea ce înseamnă că, practic, marca respectivă nu a existat niciodată. Cu alte cuvinte, la momentul emiterii actutui administrativ contestat, marca nr. x nu exista, ceea ce lipsește de temei, încă de la emitere, decizia DGAV de acceptare a cererii de intervenție vamală nr. x.

Invocă Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din conținutul căreia rezultă că, și în cazul în cazul special prevăzut de art. 23 din Legea nr. 554/2004, în cazul anulării unui act administrativ normativ, vor fi anulate actele administrative emise anterior anulării actului, care fac obiectul unor cauze în curs la data publicării hotărârii de anulare a actului administrativ normativ. Această solutie - de anulare a unor acte administrative individuale emise anterior anulärii actului administrativ normativ contrazice încă o dată raționamentul primei instante potrivit căruia dacă marca nu era încă anulată la momentul emiterii actului administrativ contestat, nu se poate pronunta nulitatea actului pentru motivul invalidärii ulterioare a märcii.

În ceea ce privește obligativitatea autoritătii vamale de a revoca decizia de admitere a interventiei vamale în cazul 'in care dreptul de proprietate intelectuală încetează să mai producă efecte, aceasta nu poate să îi priveze pe cei vătămati prin respectiva decizie să ceară să obtină anularea ei, cu efect retroactiv de la data emiterii, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, recurentele solicită instantei de recurs să constate că, în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, impunându-se casarea acestei soluții și suspendarea cauzei până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la actiunea în anulare care face obiectul dosarului nr. x/2016

Pe fondul cauzei, susțin recurentele că acțiunea în anularea actului administrativ a fost respinsă în mod nelegal de către instanță, motivele fiind, de fapt, consecința solutiei nelegale a primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a cauzei.

Astfel, având în vedere că argumentele vizează nulitatea mărcii nr. x - nulitate care face obiectul dosarului nr. x/2016, apare ca evident că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată este urmarea directă a soluției nelegale pronunțate de prima instanță cu privire la suspendarea cauzei (suspendare cu care chiar si pârâta a fost de acord).

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de cele două reclamante a formulat întâmpinare intimata -pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Solicită deopotrivă respingerea cererii de suspendare, ca nefondată, apreciind că, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, raportat la prevederile art. 9 (fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 6 alin(3) din Regulamentul Consiliului(UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului(CE) nr. 1383/2003 al Consiliului, atâta timp cat C. s-a prevalat de o marca legal inregistrată la momentul depunerii cererii de interventie si a furnizat și celelalte informatii obligatorii prevazuate de art. 6 alin. (3) din Regulament, autoritatile vamale aveau obligatia de a accepta cererea, independent de rezultatul actiunii in anularea mărcii respective.

Răspunsul la întâmpinare.

Ambele recurente - reclamante au formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând respingerea argumentelor acesteia, cu consecința constatării că, în mod greșit prima instanță a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, impunându-se casarea acestei soluții și suspendarea cauzei până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la acțiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2016

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 03.12.2019, în ședință publică, cu citarea părților.

În cadrul procedurii de regularizare au fost citate recurentele - reclamante cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, Adresa cu această mențiune fiind primită de recurente la data de 29 mai 2017, conform Dovezii de înmânare, atașată la dosar.

Cele două recurente s-au conformat acestei prime dispoziții și, la data de 09.06.2017 au înaintat la instanță chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Ulterior, prin Rezoluția din data de 22 octombrie 2018, când a fost fixat și primul termen pentru judecata recursului, s-a stabilit în sarcina celor două recurente și obligația de completare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, față de cele două motive de recurs invocate în cererea ce face obiectul judecății, fiind legal citate recurentele în data de 01.11.2019 cu mențiunea completării taxei de timbru, conform dovezilor de înmânare atașate la dosar.

Cu privire la această obligație, recurenta - reclamantă B. S.R.L. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09 iunie 2020, instanța a dispus respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petenta B. S.R.L., ca tardiv formulată, această încheiere fiind comunicată părții în data de 08.07.2020, conform Dovezii de înmânare atașată la dosar.

Pentru termenul de față ambele recurente au fost legal citate cu mențiunea de a completa, în solidar, taxa judiciară de timbru cu 100 RON și a înainta dovada la instanță, fără ca acestea să se conformeze.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de cele două recurentei - reclamante, pe fondul recursului, urmează a analiza cu prioritate regularitatea învestirii sale cu această cale de atac, constatând neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs a fost insuficient timbrată.

Verificând actele și lucrările dosarului sub acest aspect, reține Înalta Curte că, prin cererea de recurs cele două recurente - reclamante au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pentru care legiuitorul, prin art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a stabilit cuantumul acestei taxe la suma de 200 RON, câte 100 RON pentru fiecare motiv de recurs invocat, astfel:

"Art. 24 .(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Înalta Curte reține dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ce prevăd că " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".

Cum recurentele - reclamante nu au timbrat anticipat recursul, acestea au fost legal citate la data de 29 mai 2018 cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, obligație căreia s-au conformat la data de 09.06.2017, depunând la dosar o chitanță de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON (dosar recurs).

Ulterior, s-a apreciat că, față de cele 2 motive de recurs invocate, se impune suplimentarea taxei judiciare de timbru de către cele două recurente-reclamante, cu suma de 100 RON, sens în care, s-a revenit ulterior cu citarea recurentelor - reclamante cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca insuficient timbrată, părțile neconformându-se însă.

Or, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Deopotrivă, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 494 din C. proc. civ., conform cărora " Dispozițiilor de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta acțiune."

Se reține astfel că actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurente, o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de acordare ajutor public judiciar, formulată de recurenta - reclamantă B. S.R.L., fiind respinsă de instanță prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 09 iunie 2020, comunicată părții la data de 08.07.2020.

Astfel, observând că, în speță, recursul nu a fost timbrat anticipat; că recurentele - reclamante au fost legal citate pentru acest termen de judecată cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru, cu suma de 100 RON, fără ca acestea să se conformeze însă dispozițiilor date de instanță, observând deopotrivă că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul formulat de cele două recurente - reclamante, ca insuficient timbrat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) C. proc. civ., va fixa onorariul definitiv pentru curatorul special - doamna avocat E., desemnată pentru recurenta -reclamantă A. în cuantum de 700 Ron, apreciind că această sumă este proporțională în raport cu complexitatea redusă a cauzei, raportat la finalitatea procesului și cu activitatea desfășurată pe parcursul judecării recursului; suma fiind reală, necesară și rezonabilă sub aspectul tuturor serviciilor juridice prestate în cauză.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantele A. și B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 326 din 6 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Fixează onorariul definitiv pentru curatorul-avocat E., desemnată pentru recurenta -reclamantă A. în cuantum de 700 Ron.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.