ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2021

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta DGRFP Timișoara-AJFP Caraș-Severin, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2028 RON, reprezentând timbrul de mediu pentru autoturisme și autovehicule; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente calculate de la data plății taxei, 14.03.2016, și până la data plății efective a sumei solicitate; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1010 din 16 mai 2018 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării recursului și a constatat perimat recursul formulat de recurenta - pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 1089/25.07.2017, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. și cu intimata - chemată în garanție - Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva deciziei civile nr. 1010 din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș - Severin a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, motivând că hotărârea atacată a fost comunicată ulterior termenului de declarare a recursului.

La termenul de judecată din 15 ianuarie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului.

Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

În speță, recurenta-pârâtă invocă drept motiv temeinic justificat, faptul că hotărârea recurată i s-a comunicat după trecerea termenului de exercitare a căii de atac.

În realitate, ceea ce invocă recurenta reprezintă "necunoașterea legii", având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres că în materia perimării termenul de recurs curge de la pronunțare, iar în dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de ataca și termenul în care poate fi declarată, respectiv "5 zile de la pronunțare".

Prin urmare, având în vedere principiul de drept, conform căruia, "nimeni nu poate invoca necunoașterea legii", precum și faptul că recurentei i-a fost adus la cunoștință, prin dispozitivul hotărârii, termenul în care putea exercita calea de atac, cererea de repunere în termen nu are nicio justificare temeinică în sensul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. și va fi respinsă în consecință.

În ceea ce privește excepția tardivității, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.(...)".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că decizia atacată a fost la pronunțată la data de 16 mai 2018, iar recursul a fost depus la data de 6 iunie 2018 potrivit ștampilei aplicate de Registratura Curții de Apel Timișoara (dosar recurs, depășindu-se, așadar, termenul de 5 zile de la pronunțare.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum în cauză, recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, din motive temeinic justificate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, ca neîntemeiată.

Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș - Severin împotriva deciziei civile nr. 1010 din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.