ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4102/2020

Ședința publică din data de 3 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată, pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Fondului pentru Mediu și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, obligarea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu la plata sumei de 1523 RON, reprezentând timbru de mediu, cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii sumei.

1.2. Prin sentința nr. 254 din 11 iunie 2019, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea, a obligat pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 1523 RON reprezentând plata timbrului de mediu prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei.

Totodată, a obligat pârâta AFM să plătească reclamantului suma de 152 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat recurs, înregistrat la data de 13.11.2019 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei înregistrate sub nr. C-828/19, ce are ca obiect sesizarea instanței europene cu privire la interpretarea dispozițiilor din O.U.G. nr. 52/2017 prin care s-a instituit un termen pentru restituirea timbrului de mediu.

Împotriva acestei încheieri, intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare a formulat recurs, întemeiat pe art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., solicitând respingerea cererii de suspendare a judecății.

A arătat recurenta că măsura suspendării cauzei reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății, și nu obligația instanței de a suspenda judecata cauzei.

A apreciat că soluționarea cauzei nu depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți, întrucât O.U.G. nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, a avut în vedere necesitatea reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire tocmai urmare a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în Cauza C-586/14 Budișan prin care s-a statuat cu privire la O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Cererea de chemare în judecată este formulată ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2017 fără ca reclamantul să fi urmat procedura administrativă instituită prin acest act normativ și fără să fi existat un refuz al organului fiscal.

Acest act normativ reglementează în detaliu procedura ce se impune a fi urmată în vederea restituirii taxelor auto, una dintre rațiunile adoptării ordonanței constând în înlăturarea cheltuielilor de judecată la care sunt obligate organele fiscale.

În cazul în care se soluționează aceste acțiuni promovate direct în instanță, se eludează aplicarea procedurii și rațiunea adoptării acesteia, evitarea acumulării în sarcina organului fiscal a cheltuielilor de judecată.

3.1. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Prin încheierea de ședință recurată, Curtea de Apel Oradea a suspendat judecarea cauzei până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene asupra cererii de sesizare adresate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2019, cerere ce face obiectul cauzei înregistrate sub nr. C-828/19 pe rolul CJUE.

Potrivit 413 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. civ., reținut de prima instanță,

"Art. 413 - (1) Instanța poate suspenda judecata:

1

1

. când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară;

(...)."

3.2. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1

1

din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecății când, într-o cauză similară, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea reclamantului A. de restituire a timbrului de mediu, cu dobânda legală.

Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj, în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară, privește cererea reclamantei S.C. B. S.R.L. formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca, de restituire a sumei plătite cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobândă fiscală.

Întrebarea cu care a fost sesizată CJUE are următorul conținut:

"Art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, pentru restituirea unei taxe a cărei contrarietate cu prevederile dreptului comunitar a fost stabilită, stabilește un termen de decădere mai scurt decât termenul general de prescripție din dreptul național în privința creanțelor fiscale?".

Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege, obiectul acțiunii din dosarul de față fiind similar cu cel în care s-a formulat cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Având în vedere că instanța națională destinatară este ținută de interpretarea dată atunci când soluționează litigiul aflat pe rolul său și că hotărârea Curții de Justiție este, în aceeași măsură obligatorie, pentru celelalte instanțe naționale sesizate cu o problemă identică, apreciază Înalta Curte, în acord cu prima instanță, că este oportună suspendarea judecății cauzei, pentru că soluționarea acesteia ar putea fi orientată de aspectele care vor fi clarificate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării sesizării.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă prin recurs a adus argumente vizând fondul cauzei, referitoare la procedura prevăzută de O.U.G. nr. 52/2017 care ar trebui urmată în vederea restituirii taxelor auto, și nu la cele reținute de instanță prin încheierea de suspendare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 septembrie 2020.