ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VUI-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.07.2018, reclamanta augustin A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 15393/21.06.2018 emise de pârât și obligarea pârâtului la plata

1 sumei de 9.635 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit la autoturismul x cu număr de înmatriculare x, la care se adaugă o penalizare de 0,2% calculată pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plății, începând cu data de 08.02.2016, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 258 din 25 ianuarie 2019, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat Decizia pârâtului nr. 15393/21.06.2018 și a obligat pârâtul la soluționarea cererii de plată prin prisma considerentelor sentinței.

A obligat pârâtul la plata sumei de 50 de RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

După ce a prezentat situația de fapt, recurentul-pârât a susținut că prima instanță a interpretat greșit legislația aplicabilă.

Instanța a reținut că art. 44 din Norma nr. 23/2014, raportat la art. 54 din Legea nr. 136/1995 și art. 45 din Normă, ar conferi valoare probatorie constatării amiabile de accident, însă art. 5 din Ordinul CSA nr. 21/2008 precizează că aceasta nu reprezintă o recunoaștere a răspunderii conducătorilor auto, ci un cumul de elemente și fapte care vor contribui la soluționarea dosarelor de daună.

Astfel, a reținut corect faptul că numai prin coroborarea tuturor probelor din dosar se poate ajunge la o soluție legală.

A mai arătat recurentul că instanța a omis a menționa o probă esențială, administrată în cadrul dosarului de daună instrumentat de B. S.A., respectiv un raport de investigații privind cauzele și împrejurările evenimentului rutier întocmit de un inspector antifraudă care a menționat că dinamica rezultată arată faptul că autoturismul x se afla în mișcare și nu oprit.

A apreciat această probă edificatoare și relevanță, raportul fiind întocmit de un expert în domeniu și, coroborat cu celelalte probe, conduce la concluzia că dinamica accidentului nu este cea descrisă de către părți.

A opinat recurentul că declarațiile date în fața notarului, avute în vedere de prima instanță, nu au forță probantă mai puternică față de concluziile raportului de investigații.

De asemenea, judecătorul fondului ar fi avut posibilitatea, în cazul în care ar fi avut dubii privind soluția propusă de FGA, să dispună administrarea unei expertize și să audieze cei doi martori.

2

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că prima instanță ar fi încălcat sau aplicat greșit normele de drept material.

4.1. Dincolo de faptul că aspectele evidențiate de recurentul-pârât se referă la chestiuni legate de administrarea probatoriului, ce nu pot face obiectul cenzurii în această etapă procesuală, se constată că, în mod judicios, curtea de apel a constatat că art. 44 și 45 din Norma nr. 23/2014 raportat Ia art. 54 din Legea nr. 136/1996 conferă valoare probatorie constatării amiabile de accident.

Instanța de fond a reținut corect că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, la soluționarea cererii de plată formulate de reclamanta augustin A., nu a făcut toate diligentele necesare pentru administrarea întregului probatoriu.

Contrar alegațiilor recurentului-pârât, instanța de fond a menționat și a avut în vedere raportul de investigații privind cauzele și împrejurările evenimentului rutier în Dosarul de daună x din 28.01.2016 întocmit de inspectorul antifraudă.

Prima instanță tocmai acest aspect 1-a subliniat, că decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților s-a raportat exclusiv la punctul de vedere prezentat, anterior sesizării sale, de către funcționarii asigurătorului B. S.A. prin raportul de investigații invocat de recurent, fără a corobora declarația autorului accidentului, șoferul camionului, C., și declarația martorului ocular D. cu cele consemnate în constatarea amiabilă de accident.

Recurentul-pârât a ignorat starea de fapt ce rezultă din constatarea amiabilă, care cuprindea schița accidentului, fotografiile realizate la locul accidentului, declarațiile martorului și a șoferilor implicați, fără a motiva în niciun fel de ce a înlăturat aspectele reținute în aceste mijloace de probă.

4.2. După cum reiese din actele dosarului, declarația șoferului camionului și declarația martorului ocular au fost întocmite la data de 10.02.2016, la mai puțin de o lună de la producerea evenimentului, 27.01.2016, și cu mult înainte de sesizarea Fondului de Garantare a Asiguraților cu cererea de plată, 27.06.2017.

Astfel, înalta Curte nu poate reține supozițiile recurentului-pârât, în sensul că cele două declarații date în fața notarului ar fi fost scrise după dictare și că au fost depuse abia în cadrul prezentului litigiu, de vreme ce declarațiile au fost date cu mult înainte de demararea procedurii în fața Fondului de Garantare a Asiguraților.

Sunt lipsite de relevanță și aprecierile recurentului, în sensul că intimata-reclamantă avea posibilitatea să solicite administrarea probei cu martori sau cu expertiză tehnică pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului, având în vedere

3 că recurentul a fost parte la judecata pe fond și putea formula aceleași cereri dacă înțelegea să conteste forța probantă a unor declarații notariale.

Nu în ultimul rând, înalta Curte constată că instanța de fond, anulând decizia de respingere a cererii de plată, nu a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la admiterea cererii de plată și la acordarea sumei solicitate de reclamantă, ci 1-a obligat la a ține cont de aspectele evidențiate prin considerentele sentinței în soluționarea cererii de plată.

4.3, Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 258 din 25 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VUI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.