ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila, precizată la termenul de ședință din data de 26.11.2018, acordat în dosarul nr. x/2018 din care a fost disjunsă, și ulterior pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 62/30.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Casa Sectorială de Pensii și Comisia de Contestații Pensii, anularea Ordinului nr. 31/12.02.2016 emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Ulterior, s-a dispus introducerea în cauză și a celorlalți semnatari ai ordinului contestat.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 157 din 29 octombrie 2019, a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii Sectorială, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe, susținând, în esență, că acțiunea sa se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și astfel este scutit de parcurgerea procedurii prealabile, întrucât actul în litigiu nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, fiind astfel vătămat.

Totodată, a arătat că sunt întrunite și cerințele art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație în care nu este obligatorie plângerea prealabilă, fiind vorba de un act administrativ normativ emis în mod nelegal.

În continuare, recurentul a susținut aplicarea greșită a normelor de drept material, arătând că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 și conține prevederi care nu se regăsesc în Legea nr. 223/2015, completând și modificând astfel legea.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinări, respectiv notele scrise formulate, intimații-pârâți Ministerul Apărării Naționale, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Ministerul Afacerilor Interne - Casa de Pensii Sectorială au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 31/12.02.2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul avea obligația să se adreseze pârâților cu o plângere prealabilă și în ceea ce privește anularea Ordinului comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 214 din 23.03.2016 și emis în temeiul art. 60 alin. (4), art. 109 alin. (7) și art. 110 alin. (8), (10)9 alin. (7) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, având ca obiect anularea Ordinului nr. 31/12.02.2016.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, modificată și completată, potrivit cărora, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."

Potrivit art. 7 aiin. (1

A

1) din Legea nr. 554/2004 "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate formulată oricând."

Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată,

Aceeași obligație de depunere a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, care incubă reclamantului, este prevăzută și de art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, îndeplinirea procedurii prealabile are caracter obligatoriu, fiind reglementată drept o condiție de exercitare a dreptului la acțiune.

Prin urmare, alegațiile recurentului-reclamant, în sensul că acțiunea dedusă judecății nu este supusă obligației parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, nu au fundament.

Cât privește aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 554/2004 invocată de recurent, se reține că acest text de lege reglementează excepția de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual, or, în cauză, ordinul atacat reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, iar celelalte susțineri ale părții vizează fondul cauzei.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 157 din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.