ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1117/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1117/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 februarie 2021
Asupra cererii de completare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia pronunțată în recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4801 din data de 1 octombrie 2020, a respins recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2371 din 22 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., având în vedere că hotărârea primei instanțe respectă exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului explicând raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Cererea de completare
Prin cererea înregistrată la instanță data de 3 decembrie 2020 în Dosarul nr. x/2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 4801 din data de 1 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în calea de atac a recursului, în sensul obligării recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată aferente etapei recursului prezentului litigiu, constând în onorairul de avocat în sumă de 2380 RON, potrivit dovezilor aflate la dosar, întrucât instanța de recurs a omis să se pronunțe în privința acestor cheltuieli.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.
Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ., constată că cererea este tardiv formulată.
Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.
În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la data 1 octombrie 2020, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost înregistrată la instanță la data de 3 decembrie 2020 .
Așa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data pronunțării deciziei (1 octombrie 2020).
În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4801 din data de 1 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.