ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 18.05.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 5617/24.04.2017, emise de F.G.A., prin care a fost respinsă cererea de plată a sumei de 2.013,41 RON, formulată de reclamantă; obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de plată a sumei de 2.013,41 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4802 din 07 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 4802 din 07 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că instanța de fond s-a referit doar la respingerea sumelor aferente penalităților de întârziere, lipsind motivarea cu privire la cheltuieli de judecată.

Consideră nelegală hotărârea sub acest aspect, întrucât reglementările normative în materie includ atât cheltuielile de judecată, cât și reactualizarea despăgubirilor, denumite penalități de întârziere și care sunt incluse în categoria prejudiciilor aferente contractelor de asigurare.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă dispozițiile art. 9 alin. (1), art. 25 alin. (1) și (3) din Norma ASF nr. 16/2015, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 17 și art. 18 din Legea nr. 213/2015, art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 26 alin. (1) din Odinul CSA nr. 14/2011, pe care le apreciază a fi incidente în cauză.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 5617/24.04.2017, emise de F.G.A., prin care a fost respinsă cererea de plată a sumei de 2.013,41 RON, formulată de reclamantă; obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să se admită cererea de plată a sumei de 2.013,41 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că acesta este fondat dintr-o dublă perspectivă.

Astfel, în ceea ce privește motivarea referitoare la respingerea cererii de acordare a penalităților, Înalta Curte constată că, în speță, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și aflate la dosarul de fond, fără a cuprinde elemente logico-juridice ce au condus instanța la pronunțarea soluției.

Cu titlu exemplificativ, se constată că: paragraful 3 din pag. 5 a hotărârii recurate a fost preluat din ultimul paragraf din pag. 2 a întâmpinării; paragrafele 4-8 și 10-13 din pag. 5 a hotărârii recurate au fost preluate din pag. 3 a întâmpinării și primul paragraf din pag. 4 a întâmpinării.

Celelalte paragrafe din motivarea instanței se referă la starea de fapt din cauză și nu se pot substitui unei motivări în acord cu cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în lipsa unor argumente logico-juridice capabile să reflecte raționamentul avut în vedere la pronunțarea soluției.

Pe de altă parte, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat și din perspectiva faptului că instanța nu a motivat și nu a răspuns în niciun fel capătului de cerere privind cheltuielile de judecată din dosarul penal.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Prin urmare, hotărârea recurată nu respectă aceste standarde, în condițiile în care argumentele instanței de fond cu privire la penalități au fost preluate din întâmpinarea depusă de către pârât în fața primei instanțe, iar motivarea capătului de cerere privind cheltuieli de judecată lipsește cu desăvârșire, acesta nefiind analizat.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 4802 din 07 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 4802 din 07 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2021.