ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Instituția Primarului Comunei Bălășești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bălășești, solicitând: cu titlul de daune-moratorii, câte 50 RON/zi întârziere, începând cu data înregistrării cererii și până la cel din urmă act de executare; cu titlul de damnum emergens, suma de 50.000 RON; cu titlul de lucrum cessans, suma de 50.000 RON; cu titlul de daune morale, suma de 100.000 RON. A solicitat, totodată, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este prejudiciat prin transferul de date personale, efectuat de către Primăria Comunei Bălășești, județul Galați, în lipsa consimțământului său expres. De asemenea, a susținut că primăria nu i-a furnizat informații cu privire la identitatea operatorilor terți cărora le-a furnizat datele personale și nici nu a solicitat acestora distrugerea datelor.

Acțiunea a fost întemeiată, în drept, pe: art. 13 alin. (1) lit. e) și art. 21 din Legea nr. 677/21 noiembrie 2001; jurisprudența Curții Europene de Justiție - Luxembourg; extrase din jurisprudența CEDO "Hotărârea CEDO în Cauza Călin c România; cererea nr. x/11.

Prin sentința civilă nr. 1927 din 4 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de netimbrare, ca neîntemeiată; a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Instituția Primarului Comunei Bălășești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bălășești, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., recurentul - reclamant a susținut că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, deoarece hotărârea a fost pronunțată de un judecător care nu a fost stabilit aleatoriu. A mai susținut că judecătorul B. nu a făcut cerere de abținere, în condițiile în care prin încheierea din 1 februarie 2018 a anulat cererea introductivă. De asemenea, după admiterea cererii de reexaminare, același judecător a soluționat cauza, pronunțând sentința recurată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat nerespectarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (7) C. proc. civ., deoarece nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, fiind încălcat astfel și pricipiul contradictorialității.

Cât privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a invocat nemotivarea hotărârii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de întreg materialul probator, fiind invocată atât jurisprudența națională, cât și normele europene în materie. A mai susținut recurentul că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 677/2001, invocate ca temei de drept.

De asemenea, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În opinia recurentului, instanța de fond nu a dat dovadă de imparțialitate, încălcând principiul dreptului la un proces echitabil și al egalității armelor, garantat de art. 6 CEDO.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului și excepția nulității recursului, pentru lipsa semnăturii olografe în original. De asemenea, a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare, pentru lipsa semnăturii, Înalta Curte constată că la dosar se află cererea de recurs semnată de recurent, în original, acest exemplar al cererii fiind înaintat ca urmă de către Curtea de Apel București. Prin urmare, excepția nulității recursului va fi respinsă ca nefondată.

Examinând excepția netimbrării cererii de recurs, instanța de control judiciar constată că prin rezoluția completului învestit cu soluționarea prezentului recurs nu i-a fost pusă în vedere recurentului această obligație, avându-se în vedere împrejurarea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru reținută de instanța de fond. În consecință, Înalta Curte va respinge și excepția de netimbrare, ca nefondată.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; [...].

Înalta Curte constată că nu poate reține că hotărârea atacată ar fi fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, fiind respectate principiile repartizării aleatorii și continuității, aceste motive de casare fiind nefondate.

O altă critică de nelegalitate a hotărârii de fond este aceea a soluționării excepției inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu de prima instanță, fără punerea acesteia în discuția părților, conform art. 14 C. proc. civ.

Această critică a fost încadrată de recurent ca motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că principiul contradictorialității, reglementat de art. 14 din C. proc. civ., reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale procedurii desfășurate în fața instanțelor judecătorești, având menirea de a garanta dreptul părților la un proces echitabil. Însă, ca în cazul oricărui principiu procedural, pentru a decide asupra respectării sau nerespectării sale, instanța de control judiciar va avea în vedere atât îndeplinirea de către instanța de judecată a obligațiilor ce-i revin în asigurarea contradictorialității procesului civil, cât și conduita părților, guvernată de principiul disponibilității.

Potrivit art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar dispozițiile art. 223 din același act normativ stipulează că lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanței să pășească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de față, la termenul de judecată din 4 iunie 2019, moment la care prima instanță a ridicat, din oficiu, excepția inadmisibilității acțiunii, părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul instanței de fond, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorul fondului a procedat la soluționarea cauzei.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialității, prima instanță soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materia citării părților și cu respectarea principiului disponibilității, manifestat prin voința părților de judecare a cauzei în lipsă.

Înalta Curte nu poate reține nici incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării hotărârii.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În cauză, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța nu ar fi realizat o analiză mai aprofundată sau detaliată nu duce la concluzia nemotivării, cât timp instanța este obligată să analizeze argumentele esențiale, de natură să tranșeze soluția în cauză.

În subsidiar, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare următor din cuprinsul recursului. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

Analizând recursul declarat în raport cu aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Instituția Primarului Comunei Bălășești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bălășești, solicitând obligarea acestora la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, prin raportare la prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit cărora repararea pagubei în contencios administrativ are un caracter subsidiar și este condiționat de anularea unui act administrativ care să genereze această pagubă și prin raportare la prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004 care guvernează obiectul acțiunii judiciare după anularea unui act administrativ.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Din analiza prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se reține că repararea pagubei în contenciosul administrativ are un caracter subsidiar și este condiționată de anularea în tot sau în parte a unui act administrativ care a generat prejudiciul a cărui reparare se solicită.

Repararea pagubei în contenciosul administrativ este reprezentată de existența unui act administrativ anulat în tot sau în parte, producerea unui prejudiciu și dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal și prejudiciul suferit de reclamant.

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instanța poate hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale cauzate de un act administrativ atacat numai în măsura în care acesta este anulat în tot sau în parte, daunele putând fi solicitate odată cu acțiunea principală sau ulterior în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, aoluția de apreciere a acțiunii în despăgubire (pretenții) ca inadmisibilă și de respingere ca atare a acesteia de către prima instanță este dată cu interpretarea corectă a dispozițiilor art. 8, 18 (3) și a art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și nulității recursului, ca nefondate.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1927 din 4 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.