ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 352/2019

HOTĂRÂRE

20.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 352/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 9 ianuarie 2018, A. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Instituția Primarului comunei Bălășești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bălășești și în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtelor la plata unor daune moratorii și morale, pentru încălcările și abuzurile în legătură cu transferul prin prelucrare a datelor personale ale reclamantului.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3490 din 4 septembrie 2018, a admis excepția de necompetență materială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a reținut, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 18 alin. (3) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, că în contenciosul administrativ, acțiunea în despăgubire este subsecventă acțiunii principale având ca obiect controlul de legalitate al actului administrativ.

Or, acțiunea reclamantului a vizat exclusiv antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, caz în care competența materială de soluționare a acesteia revine instanței de drept comun, respectiv judecătoriei, prin raportare la valoarea pretențiilor (art. 94 lit. k) C. proc. civ.).

Judecătoria sectorului 1 București, secția I civilă, prin Sentința nr. 7162 din 16 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reținut, în esență, că între părți nu există raporturi juridice de drept civil, pentru a fi aplicabile prevederile răspunderii civile delictuale privind repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită ci raporturi juridice de drept public, fiind aplicabil art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a constatat astfel că reclamantul a notificat pârâta în înțelesul art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedurile fiind finalizate în data de 12 iulie 2017 dar fără niciun rezultat practic.

Or, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2994, intră în sfera contenciosului administrativ, activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Analizând conflictul de competență dedus judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea care a făcut obiectul desesizărilor reciproce ale instanțelor este cererea prin care, în temeiul Legii nr. 554/2004, reclamantul a înțeles să formuleze plângere împotriva încălcărilor și abuzurilor practicate de către Primăria comunei Bălășești, având în esență, drept obiectiv, transferul prin prelucrare a datelor sale personale.

Se observă că art. 96 C. proc. civ. stipulează că în primă instanță, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care la art. 1 alin. (1) reglementează posibilitatea atacării, în instanța de contencios administrativ competentă, de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri.

Totodată, în art. 2 alin. (1) din lege se specifică semnificația termenilor utilizați, contencios administrativ presupunând activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, indicat de reclamant ca temei de drept al cererii, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Or, în speță, se observă că reclamantul, prin cererea introductivă de instanță, a precizat că a urmat procedura administrativă prealabilă, notificând pârâta, în sensul dispozițiilor art. 7 Legea nr. 554/2004. De asemenea, acesta a invocat dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea despăgubirilor ca efect al constatării refuzului organului administrativ de a da curs solicitărilor sale, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 8 din această lege.

De asemenea, se constată că una dintre părți este un organ al administrației publice locale, respectiv Primăria comunei Bălășești, cealaltă fiind o autoritate publică centrală, în speță Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, iar cererea dedusă judecății are ca obiect plângerea reclamantului referitoare la încălcările drepturilor sale prin transferul prin prelucrare a datelor personale și refuzul de a-i comunica informațiile solicitate.

În art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se reglementează competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, cum este cazul în speță.

Ca atare, față de dispozițiile legale menționate și cum reclamantul și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, se constată că aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, competența soluționării cererii.