ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 19 februarie 2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat anularea Deciziei nr. 12507/18.01.2018, emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de plată formulată pentru suma de 148.000 RON (33.000 euro), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2670 din 07 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia FGA nr. 12507/18.01.2018, emisă de pârâtul FGA, respingând în rest contestația reclamanților.

Împotriva sentinței civile nr. 2670 din 07 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor contractului de asigurare facultativă a locuinței și a conținutului poliței Avantaj cu seria x nr. x, precum și cu nerespectarea dispozițiilor art. 1167 alin. (1), ale art. 1169 și ale art. 1270 alin. (1) din C. civ.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 octombrie 2018, intimații - reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimații - reclamanți au învederat că, în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., în situația casării, Înalta Curte nu poate rejudeca cauza, ci trebuie să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Referitor la fondul recursului, au arătat că, în raport de situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor clauzelor poliței de asigurare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, reclamanții au fost proprietarii imobilului de la nr. 84, sat Popești, județul Bihor, identificat cu nr. topo. x, înscris în C.F. x Popești, iar la data de 29 august 2016, orele 9:00, la imobilul acestora a avut loc un incendiu de proporții, în urma căruia imobilul casă de locuit a ars în totalitate. Urmare a incendiului, la fața locului s-au deplasat inspectorii I.S.U., care au consemnat în Procesul-verbal de intervenție faptul că locul focarului a fost dormitorul, sursa probabilă a incendiului a fost folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul, mijlocul care putea genera aprinderea a fost o brichetă, iar împrejurarea determinantă a fost folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul. Ulterior, din cercetările efectuate de către lucrătorii de poliție s-a constatat faptul că numitul C. a declanșat în mod intenționat incendiul, acesta recunoscând comiterea faptei odată cu audierea sa.

Prin Rechizitoriul din data de 28 iunie 2017 inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (1) din C. pen., inculpatul recunoscându-și fapta comisă. Din Procesul-verbal de reconstituire din data de 23 decembrie 2016 rezultă modul de săvârșirea a faptei de către inculpatul trimis în judecată, reluat în cuprinsul rechizitoriului astfel:

"…inculpatul C. a intrat în grădina din spatele imobilului 84 printr-o grădină învecinată, s-a deplasat la garaj de unde a luat 2 flacoane cu diluant pentru vopsea pe care le-a aruncat în locuință prin geamul întredeschis, după care a aprins focul și a așteptat până când incendiul s-a propagat".

Imobilul în discuție era asigurat cu polița de asigurare facultativă seria x, nr. x încheiată de către reclamanta A. cu societatea de asigurări D. S.A., suma asigurată pentru clădire fiind 3.000 euro, iar suma asigurată pentru conținut fiind tot de 3.000 euro.

La data de 18 noiembrie 2016, reclamanții au formulat cerere de plată către pârât, deschizându-se dosarul de daună x D. (nr. unic x) din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraților, cererea de plată fiind ulterior modificată, ca urmare a stadiului anchetei penale desfășurate împotriva inculpatului C., pretențiile finale pretinse de reclamanți de la pârâtul FGA fiind de 148.500 RON (33.000 euro), reprezentând daune morale și materiale.

Prin Decizia nr. 12507/18.01.2018 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a respins în totalitate cererea de plată a reclamanților, reținând, în esență, în raport de prevederile art. 5.2.1. din Condițiile generale și ale art. 7.3 din Condițiile particulare ale Poliței Avantaj deținută de reclamantă, culpa reclamanților, neatenția acestora, neglijența lor, prin aceea că au lăsat întredeschis unul dintre geamurile imobilului asigurat, geam întredeschis prin care inculpatul a provocat incendiul (riscul asigurat).

Prin criticile formulate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 5.2.1 din Condițiile generale și ale art. 7.3 din Condițiile speciale ale Poliței Avantaj deținută de reclamantă, în raport de dispozițiile art. 1167 alin. (1), ale art. 1169 și ale art. 1270 alin. (1) din C. civ. critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate și cărora le va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Potrivit art. 5.2.1 din Condițiile generale ale contractului de asigurare facultativă sunt excluse de la acordarea de despăgubiri "Daunele provocate de riscuri asigurate produse în următoarele împrejurări: (…) pagube datorate neatenției asiguratului (geamuri lăsate deschise, neetanșe sau alte deschizături) sau neglijență în întreținere".

Dispozițiile art. 7.3 din Condițiile speciale de asigurare definesc culpa, respectiv "vinovăție care îmbracă două forme - imprudența și neglijența.

a) Imprudența se caracterizează prin aceea că autorul faptei ilicite prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind, fără temei, că nu se va produce.

b) Neglijența se caracterizează prin aceea că autorul faptei ilicite nu prevede rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să-l prevadă".

Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere, în soluționarea cauzei, atât normele aplicabile în materie, cât și condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractul de asigurare încheiat cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență, iar prin raportare la actele și lucrările dosarului, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate al sentinței recurate.

Deși dispozițiile art. 5.2.1 din Condițiile generale ale poliței de asigurare prevăd ca fiind excluse de la despăgubire daunele și riscurile produse ca urmare a neatenției asiguratului (geamuri lăsate deschise, neetanșe sau alte deschizături) sau neglijență în întreținere, Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond, constată că această clauză de excludere nu este incidentă în cauză, având în vedere că nu din cauza neglijenței reclamanților s-a produs evenimentul asigurat.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că incendiul la imobilul proprietatea reclamanților, respectiv riscul asigurat, a fost produs ca urmare a faptei intenționate a inculpatului trimis în judecată C. și că, în construcția raportului de cauzalitate, element al angajării răspunderii civile, intră, ca și factor determinant, în producerea riscului asigurat, fapta intenționată a acestuia.

În consecință, autoritatea pârâtă a aplicat în mod greșit norma contractuală privind clauza de exludere de la despăgubire, fără să țină cont de împrejurarea că incendiul s-a produs exclusiv ca urmare a faptei intenționate a inculpatului și doar în lipsa acestui factor cauzal riscul asigurat nu s-ar mai fi produs.

Totodată, faptul că reclamanții au lăsat întredeschis un geam al imobilului lor nu putea fi calificat ca neglijență, așa cum este definită la art. 7.3 lit. b) din Condițiile speciale de asigurare, fiind doar un element circumstanțial în producerea riscului asigurat, iar nu unul determinant.

Înalta Curte reține astfel că la soluționarea cererii de plată, autoritatea pârâtă a plecat de la premisa greșită a săvârșirii de către reclamanți a unei fapte ilicite care a generat incediul imobilului asigurat, or, în cauză, este dovedit că autorul care a produs riscul asigurat este altcineva, respectiv inculpatul C..

În concluzie, se reține că în mod nelegal autoritatea publică nu a procedat la analiza pe fond a cererii de plată a reclamanților, Înalta Curte constatând că hotărârea instanței de fond care a sancționat această conduită este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2670 din 07 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.