ÎCCJ, Secția penală

Prin Sentința penală nr. 2539 din data de 03.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015 au fost condamnați inculpații:

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., pe o durata de 3 (trei) ani, ce se va executa conform art. 68 C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru condamnat, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-au impus următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) și d C. pen., instanța i-a impus condamnatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, precum și obligația de a nu părăsi România fără acordul instantei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., au fost indicate ca entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prev. de art. 93 alin. (3) C. pen., următoarele: Direcția generala de Asistenta Socială și Protecția Copilului și Primăria orașului Buzău - Administrație Publica Locala consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, urmând a decide în care din cele două instituții din comunitate urmează a se executa obligația și tipul de activitate.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 3 (trei) ani, ce se va executa în conformitate cu art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. ce se va executa în conformitate cu art. 65 alin. (3) C. proc. pen. .

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 29.04.2015 precum și durata arestării preventive de la data de 12.05.2015 la 10.06.2015.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 75000 euro primiți prin intermediul martorului C.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător luată la data de 14.10.2015, prin Ordonanța procurorului nr. x/2015 până la concurența sumei totale de 75.000 euro asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului A.:

- imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localității Vernești, conform cotelor înscrise în favoarea inculpatului;

- imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a municipiului Buzău, conform cotelor înscrise în favoarea inculpatului

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat după cum urmează: pe inculpatul A. la 6.000 RON (din care 5.000 RON, reprezintă cheltuielile ocazionate de efectuarea urmăririi penale) și pe inculpatul B. la 8.000 RON (din care 5.000 RON, reprezintă cheltuielile ocazionate de efectuarea urmăririi penale).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul B., a deținut în perioada anilor 2007 - mai 2015 funcția de director general la Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, în continuare (R.A.A.P.P.S.) Inculpatul A., începând cu data de 22 iunie 2012 a ocupat funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău. Inculpații B. și A. se cunosc, ambii făcând parte din aceeași formațiune politică.

În cursul lunii august 2013, inculpatul B., în calitate de director general al Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, s-a întâlnit cu inculpatul A., președintele Consiliului Județean Buzău la un restaurant din municipiul București. În contextul acestei întâlniri, inculpatul B. l-a întrebat pe inculpatului A., dacă îi poate facilita obținerea unor contracte de lucrări în județul Buzău. Inculpatul A. i-a răspuns inculpatului B. că în județul Buzău urmează să se realizeze foarte multe lucrări în cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală (PNDL), precizându-i că se pot face investiții de utilități publice, alimentare cu apă, canalizare, asfaltare.

În acest sens inculpatul A., i-a promis inculpatului B. că va interveni pe lângă primarul localității Ghergheasa astfel încât societatea la care acesta are interese să câștige licitația. În schimbul promisiunii formulate de inculpatul A., de a interveni pe lângă primarul localității Ghergheasa, în vederea obținerii unui contract de lucrări în această localitate, inculpatul B. i-a spus că îi oferă 8% din valoarea contractului de lucrări pe care urma să îl câștige la Primăria comunei Ghergheasa, județul Buzău. În ceea ce privește remiterea sumei reprezentând 8% din valoarea contractului, numitul B. i-a precizat că îi va da în perioada de derulare a contractului, după încasarea tranșei de bani în cadrul proiectului. De asemenea, inculpatul B. i-a promis că o primă tranșă de 75.000 de euro o va remite în perioada următoare.

În vederea materializării acestei înțelegeri, inculpatul B. i-a cerut inculpatului A. să-i indice o persoană de încredere, prin intermediul căreia să-i remită sumele de bani respective. În sensul acesta, inculpații au hotărât ca fiecare să desemneze o persoană de încredere care să acționeze în numele lor.(a se vedea declarația suspectului A. volumul I fila x).

Astfel, inculpatul A., l-a indicat pe martorul C., iar inculpatul B., pe martorul D.

În baza înțelegerii pe care au avut-o, potrivit căreia trebuia să prezinte o persoană de legătură, prin intermediul căreia urma să remită sumele de bani, la câteva zile, tot în cursul lunii august 2013, inculpatul A., însoțit de martorul C. s-a întâlnit la E., din municipiul București, cu inculpatul B.. În acest context inculpatul B. a purtat o scurtă discuție cu inculpatul A. la o altă masă, după care s-au despărțit.

După ce au purtat această discuție, inculpatul A. a revenit la masa la care se afla martorul C. căruia i-a spus că persoana cu care a discutat este șeful Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, se numește B. și că în ziua următoare va merge la biroul acestuia să preia un pachet.

În baza acestei înțelegeri, în ziua următoare martorul C. s-a deplasat în municipiul București, la sediul Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și a luat legătura cu inculpatul B. Odată ajuns în biroul inculpatului B., acesta i-a înmânat un plic pe care, în prealabil, l-a capsat pe toate laturile și i-a spus să-l remită inculpatului A.

După ce a luat plicul martorul C. a părăsit birou, revenind în municipiul Buzău. Când a ajuns în municipiul Buzău a luat legătura cu inculpatul A. și s-au întâlnit la sediul F. din municipiul Buzău.

Martorul C. a remis plicul cu bani inculpatului A. și la cererea acestuia din urmă i-a numărat constatând că sunt 75.000 de euro. Față de această situație, inculpatul A. i-a cerut martorului C. să dea spre păstrare suma de 50.000 de euro numitei G. și 25.000 de euro să-i lase în autovehiculul său. Potrivit acestor înțelegeri, în aceeași zi, după ce a finalizat discuția, martorul C. a lăsat 25.000 de euro în spațiul de depozitare al cotierei mașinii folosită de inculpatul A., un autoturism marca x, după care a mers la domiciliul numitei G., din municipiul Buzău și i-a dat spre păstrare suma de 50.000 de euro.

În cursul lunii septembrie 2013, inculpatul A. a luat legătura cu martorul D. stabilind să se întâlnească la un restaurant din mun. București. Acesta din urmă a fost de acord cu solicitarea și s-a întâlnit cu inculpatul A. care a venit la restaurant, însoțit de martorul C. După ce a făcut prezentările inculpatul A. i-a comunicat martorului D. faptul că a discutat cu inculpatul B. și că poate obține o lucrare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău, lângă Râmnicu Sărat, pentru SC H. SRL.

Totodată, inculpatul A. a stabilit că, în viitor, martorii să țină legătura între ei, martorul C. urmând să meargă la primăria com. Ghergheasa pentru a discuta cu martorul I. primarul localității. De asemenea, inculpatul A. le-a precizat că în zilele următoare pot lua legătura cu primarul comunei Ghergheasa, județul Buzău, pentru demararea procedurilor de achiziție în vederea atribuirii contractului de Proiectare și execuție drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare.

În zilele următoare, în baza înțelegerilor pe care le-a avut cu inculpatul B., inculpatul A. a avut o discuție cu martorul C. context în care i-a spus să ia legătura cu martorul I., primarul com. Ghergheasa și să-i transmită că acel contract privind Proiectare și execuție drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare, trebuie atribuit SC H. SRL.

După îndeplinirea formalităților necesare martorul D. i-a comunicat martorului J., acționar unic la SC H. SRL, că inculpatul B. o va ajută să obțină un contract de lucrări pentru societate, de o valoare însemnată, în comuna Ghergheasa, jud. Buzău, menționându-i totodată că inculpatul B. va fi ajutat în acest sens de inculpatul A.

Martorul J. i-a precizat martorului D. că, în ipoteza în care va obține acest contract și va fi finalizat, îi vor reveni 15% din valoarea contractului, dată fiind calitatea sa de administrator al societății.

Tot în cadrul acestei discuții, martorul D. i-a comunicat martorului J. că va trebui să remită o sumă de bani inculpatului B., fără a-i preciza suma, pentru că-l sprijină să obțină acest contract la Primăria comunei Ghergheasa, jud. Buzău.

În cursul lunii octombrie 2013, inculpatul B. a luat legătura cu martorul D. căruia i-a comunicat că a vorbit cu președintele C.J. Buzău, inculpatul A., respectiv că îl poate ajuta să atribui SC H. SRL un contract de lucrări, în județul Buzău.

Tot cu prilejul acestei întâlniri, inculpatul B. i-a comunicat faptul că i-a remis inculpatului A. suma de 75.000 de euro ca primă tranșă în vederea atribuirii contractului de lucrări SC H. SRL. Totodată, inculpatul B. i-a spus că inculpatul A. face presiuni asupra lui în sensul că îi pretinde și alte sume de bani. În acest context, inculpatul B. i-a pretins numitului D. suma de 700.000 de euro, în care era inclusă și suma de 75.000 euro, pentru intervențiile pe care el le-a făcut pe lângă inculpatul A. în vederea atribuirii contractului de lucrări în comuna Ghergheasa județul Buzău SC H. SRL.

Martorul D. a acceptat cererea, pretinderea inculpatului B. stabilind cu acesta să îi remită suma de 700.000 euro, în care erau incluși și cei 75.000 euro, în perioada de executare a contractului după ce societatea urma să încaseze banii de la Primăria Ghergheasa.

La sfârșitul anului 2013, martorul D. a luat legătura cu martorul J., căreia i-a comunicat că inculpatul B. i-a dat inculpatului A., președintele Consiliului Județean Buzău, suma de 75.000 de euro pentru a obține contractul de lucrări în comuna Ghergheasa, jud. Buzău. De asemenea, tot în această împrejurare, martorul D. i-a mai precizat martorului J. că inculpatul B. i-a pretins suma de 700.000 de euro pentru intervențiile sale pe lângă președintele C.J. Buzău. Martora J. nu a fost de acord cu remiterea acestei sume, însă i-a precizat martorului D. că poate remite suma din cei 15% pe care urma să-i primească, dacă se semna și se finaliza contractul.

În drept, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului A. de a accepta promisiunea inculpatului B. de a-i oferi procentul de 8% din valoarea contractului având ca obiect proiectarea și execuția "Modernizare drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", și de a primi, de la acesta din urmă, ca primă tranșă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 291 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Tribunalul a reținut că inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, cerere respinsă inițial de instanță. Constatând că în urma administrării probatoriului, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt, față de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., Tribunalul s-a raportat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. și a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ mediu de pericol social, având în vedere, pe de o parte, conduita infracțională reținută în sarcina sa, prin acțiunile sale afectând încrederea opiniei publice în autoritatea instituțiilor publice, iar pe de altă parte asumarea responsabilității de către inculpat prin recunoașterea faptei imputate și colaborarea cu organele de cercetare penale în vederea aflării adevărului și tragerii la răspundere penală și a celorlalte persoane implicate. De asemenea, instanța a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală.

Față de cele expuse, Tribunalul i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă 2 ani închisoare, iar față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și față de dispozițiile art. 292 alin. (1) din C. pen., care impun și interzicerea unor drepturi, s-a apreciat că este necesară și aplicarea unei pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală aplicată, existând și o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel că, în baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Din punct de vedere al individualizării judiciare a executării pedepsei instanța de fond a constatat că având în vedere elementele deja examinate, pedeapsa își poate atinge scopul și fără executarea în regim de detenție, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 91 și urm. C. pen.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului B. de a oferi inculpatului A., în calitate de președinte al Consiliului Județean Buzău, procentul de 8% din valoarea contractului având ca obiect "Proiectarea și execuția modernizarea drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", urmând ca suma de bani să fie dată în mai multe tranșe, la momentul efectuării plăților către societatea executantă și de a-i remite, drept primă tranșă, suma de 75.000 euro prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014 societății H. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. și ped. de art. 292 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 255 din 19.07.2013, cu aplic. art. 5 C. pen. Apărările inculpatului au fost înlăturate, apreciindu-se că sunt infirmate de probele administrate în cauză, astfel cum s-a reținut mai sus.

Raportat la criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ mediu de pericol social, având în vedere, pe de o parte, conduita infracțională reținută în sarcina sa, prin acțiunile sale afectând încrederea opiniei publice în autoritatea instituțiilor publice, iar pe de altă parte faptul că nu și-a asumat responsabilitatea faptei săvârșite nici după pornirea anchetei penale. De asemenea, instanța a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală.

Față de cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influentă apreciind că acest cuantum este de natură a asigura rolul educativ-preventiv și punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanțe faptice și personale.

Împotriva acestei sentințe au declarant apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul B., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2015.

Motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au vizat, în esență, individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii față de inculpatul A.

Apelantul-inculpatul B., a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de care este acuzat inculpatul nu există, având în vedere că probele administrate în toate fazele procesului penal până în prezent nu au reușit să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că ar fi comis fapta. S-a arătat că presupusa înțelegere frauduloasă de cumpărare a influenței dintre inculpatul B. și inculpatul A., nu este susținută de probe riguros coroborate care să dovedească această situație de fapt.

Prin Decizia penală nr. 862 din data de 30 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 2539 din 03.11.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2015.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare:

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Au fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen. și a art. 93 C. pen., dispunându-se ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. să fi executată în regim de detenție.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. apelantul inculpat B. a fost obligat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Efectuând o analiză proprie asupra cauzei, ținând cont de materialul probator administrat în toate fazele procesului penal, Curtea a apreciat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu respectarea exigențelor impuse de art. 103 C. proc. pen., faptul că în cursul lunii august 2013 inculpatul B. i-a oferit inculpatului A., în calitate de președinte al Consiliului Județean Buzău, suma de 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON - 10.977.780,91 euro), având ca obiect "Proiectarea și execuția modernizarea drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", urmând ca suma de bani să fie dată în mai multe tranșe, la momentul efectuării plăților către societatea executantă și tot în aceeași lună, inculpatul a remis inculpatului A., drept primă tranșă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014 societății H. SRL.

Totodată, inculpatul A. a acceptat promisiunea inculpatului B. de a-i oferi 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON/10.977.780,91 euro) având obiect proiectarea și execuția "Modernizare drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", și tot în aceeași lună a primit de la acesta din urmă, ca primă tranșă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x/21.05.2014.

Inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei, nu a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit în totalitate prin declarația dată în fața primei instanțe, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 375 C. proc. pen. privind procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii învinuirii.

Inculpatul B., însă, a negat acuzația adusă, admițând doar că îi cunoaște pe inculpatul A. și pe martorul D.: pe inculpatul A. de aproximativ 15 ani, întrucât au fost colegi de facultate și de partid, respectiv pe martorul D. administrator al SC H. SRL din luna iunie - iulie 2013 ca urmare a efectuării unor lucrări de certificare energetică la RAAPPS.

Curtea a constatat, în dezacord cu apărarea, că fapta inculpatului B. este dovedită de probele administrate în cauză, nu doar de denunțul coinculpatului A.

Astfel, din declarațiile inculpatului A. rezultă că acesta îl cunoaște pe inculpatul B. de mai mult timp, acesta făcând parte din Organizația F. a județului Buzău, iar în cursul lunii august 2013, s-a întâlnit cu inculpatul B. în București, la E., când inculpatul B. i-a cerut să-i faciliteze obținerea unor contracte în județul Buzău pentru SC H. SRL Inculpatul A. a menționat că i-a comunicat inculpatului B. că în județul Buzău sunt foarte multe lucrări în materializarea programului național de dezvoltare locală, pe scurt PNDL, iar în baza acestui program, se pot face investiții de utilități publice, alimentarea cu apă, canalizare, asfaltare, respectiv că un astfel de proiect este în comuna Ghergheasa, județul Buzău și i-a propus să îl ajute cu privire la obținerea acestui proiect pentru societatea la care a făcut referire.

De asemenea, inculpatul A. i-a spus inculpatului B. că urma să intervină pe lângă primarul localității Ghergheasa astfel încât societatea să câștige licitația aducându-i la cunoștință că de această problemă se va ocupa un apropiat, respectiv martorul C. Tot în cursul aceleiași discuții, inculpatul B. i-a spus inculpatului A. că îi oferă în schimbul ajutorului 8% din valoarea contractului de lucrări pe care urma să îl câștige la Primăria comunei Ghergheasa, județul Buzău ca sprijin pentru Organizația F. Buzău, urmând ca o primă tranșă de 75.000 de euro să o primească în zilele următoare.

Inculpatul A. a arătat că la câteva zile, tot în cursul lunii august 2013, s-a întâlnit cu martorul C. în București și împreună cu acesta s-au deplasat la E., scopul întâlnirii fiind acela de a-l prezenta pe martorul C. inculpatului B. Tot în acest context, inculpatul B. i-a spus că în zilele următoare urma să-i remită suma de 75.000 de euro ca o primă tranșă din înțelegerea avută.

În baza acestei înțelegerii, tot în luna august, inculpatul A. l-a trimis pe martorul C. la inculpatul B., la sediul RAAPPS pentru a prelua de la acesta suma de 75.000 de euro, iar în aceeași zi martorul C. a revenit la Buzău și i-a remis suma de 75.000 de euro pe care i-o dăduse inculpatul B.

A mai relatat inculpatul A. că la aproximativ 2-3 săptămâni după momentul în care i-a fost remisă suma de bani anterior menționată, în cursul lunii septembrie 2013, s-a întâlnit cu martorii C. și D. în municipiul București, ocazie cu care l-a prezentat pe martorul D. ca fiind persoana care se ocupă de afacerile inculpatului B. și care a fost recomandat de acesta din urmă. De asemenea, le-a precizat că din acel moment "pot da drumul la treabă" în sensul de a lua legătura cu primarul comuna Ghergheasa, județul Buzău în vederea demarării procedurilor de achiziții.

Astfel, Curtea a constatat că denunțul inculpatului A. și împrejurările de fapt arătate în declarațiile acestuia se coroborează cu cele care rezultă din declarațiile martorului C. (reaudiat de instanța de apel). Martorul a declarat că în cursul lunii august 2013, s-a întâlnit cu inculpatul A. la un restaurant din municipiul București, E. pentru a lua masa, la solicitarea inculpatului. În timpul discuției, în restaurant a intrat o persoană de sex masculin care s-a așezat la o masă situată lângă cea la care se afla martorul și inculpatul A., despre care ulterior martorul a aflat că se numește B.. A mai arătat martorul că imediat după ce persoana menționată s-a așezat, inculpatul A. s-a deplasat la masa acesteia, cei doi discutând aproximativ 5-10 minute, după care inculpatul B. a părăsit restaurantul, iar inculpatul A. a revenit la masă.

A mai menționat martorul că în acest context, inculpatul A. i-a spus martorului că respectiva persoană cu care s-a întâlnit este șeful Regiei Autonome Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat - RAAPPS, respectiv B. și că în următoarea zi urmează să revină în București la biroul numitului B. pentru a lua ceva de la el. A doua zi, potrivit înțelegerii pe care a avut-o cu inculpatul A., a revenit în București și s-a deplasat la sediul RAAPPS pentru a-l căuta pe inculpatul B., însă secretara acestuia comunicându-i că este plecat și solicitându-i să revină în aproximativ două ore, precizând că acestea sunt indicațiile inculpatului.

A mai relatat martorul C. că a revenit la sediul RAAPPS și a fost invitat în biroul inculpatului B., care i-a remis un plic de mărime mediu, de culoare alb în conținutul căruia se afla ceva. Înainte de acest lucru, în prezența martorului, inculpatul B. a consemnat pe un bilețel tip post-it câteva rânduri, a introdus acest bilet în plic, l-a capsat pe toate laturile, după care i-a spus martorului să îl înmâneze inculpatului A.

Ulterior, ajungând în Buzău, martorul C. a luat legătura cu inculpatul A. căruia i-a remis plicul, iar cu această ocazie, inculpatul A. l-a întrebat ce sumă de bani se află în plic, martorul spunând că nu cunoaște, întrucât nu l-a deschis și nici inculpatul B. nu a precizat acest lucru. La cererea inculpatului A., martorul a numărat banii constatând astfel că în plic se afla suma de 75.000 de euro.

Totodată, martorul a arătat că inculpatul A. i-a solicitat ca din această sumă, 25.000 de euro să îi duc la autoturismul său, iar restul de 50.000 de euro să îl duc martorei G., persoană apropiată numitului A.

Relevantă pentru reținerea situației de fapt este și împrejurarea că la aproximativ trei săptămâni de la întâlnirea pe care a avut-o la E., în cursul lunii septembrie 2013, martorul C. l-a însoțit în municipiul București pe inculpatul A. la K. (restaurant și magazin), situat în apropiere de Piața Victoriei, pe b-dul x, unde l-a cunoscut pe martorul D.. Cu această ocazie, inculpatul A. i l-a prezentat martorului D., folosind formula "finul meu". Apoi au avut loc discuții între inculpatul A. și martorul D., inculpatul întrebându-l pe martor care este obiectul de activitate al societății și ce fel de lucrări ar putea executa, martorul menționând că execută lucrări în construcții, în principal lucrări de apă canal. De asemenea, inculpatul A. i-a spus martorului D. că pe viitor va ține legătura cu martorul C., context în care în care martorii au făcut schimb de date de contact, numere de telefon, precizându-i de asemenea că acest gen de lucrări se pot executa în comuna Ghergheasa din județul Buzău.

După plecarea martorului D., inculpatul A. i-a făcut cunoscut martorului C. faptul că martorul D. se ocupă de afacerile inculpatului B. și că firma pe care acesta o administrează este practic societatea controlată de cel din urmă, respectiv de inculpatul B. De asemenea, în același context, inculpatul A. i-a precizat că martorul D. se va ocupa prin societatea administrată de el de efectuarea lucrărilor ce urmau a se executa în localitatea Ghergheasa.

Martorul C. a mai arătat că după aproximativ o săptămână de la întâlnirea menționată a fost contactat telefonic de către martorul D. care i-a precizat că se îndreaptă către Buzău, cei doi martori întâlnindu-se la intrarea în municipiul Buzău, martorul D. fiind însoțit de o persoană, respectiv martorul L. Potrivit celor stabilite de inculpatul A., alături de cele două persoane anterior amintite, martorul C. a plecat în comuna Ghergheasa, la sediul primăriei, unde a luat legătura cu martorul I., primarul localității și i-a precizat acestuia că este trimis de președintele C.J. Buzău, A.

Declarațiile martorului C. se coroborează cu cele ale martorului D. (de asemenea, reaudiat de instanța de apel). Astfel, martorul D. a arătat că în cursul anului 2013 SC H. SRL București a efectuat lucrări de reparații în construcții și lucrări de certificare energetică ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul B., directorul RAPPS. Având cunoștință de situația grea prin care trecea SC H. SRL, din discuțiile pe care le-a purtat în cursul lunilor iulie- august 2013, inculpatul B. i-a spus că îl cunoaște pe inculpatul A., președintele C.J. Buzău și că va interveni la acesta în vederea obținerii de lucrări pentru societatea anterior amintită.

Martorul a relatat că în cursul lunii august 2013, inculpatul B. i-a spus martorului că a vorbit cu președintele C.J. Buzău A., după care a fost sunat de inculpatul A. cu care s-a întâlnit la Complexul "K." în apropierea Pieței Victoria. A mai menționat martorul că la întâlnire era prezent și martorul C. După ce l-a prezentat pe acesta, inculpatul A. i-a spus că a discutat cu inculpatul B. și că poate ajuta SC H. SRL să obțină o lucrare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău, lângă Râmnicu Sărat.

A mai precizat martorul D. că în cursul lunii octombrie 2013, s-a deplasat de la București împreună cu L. spre comuna Ghergheasa, urmând ca din Buzău să-l ia și pe martorul C.

Martorul a arătat și că în cursul aceleiași luni - octombrie 2013 - a fost căutat de inculpatul B. și cu acest prilej inculpatul B. i-a precizat că el i-a dat o primă tranșă de bani inculpatului A. în sumă de 75.000 de euro și i-a spus martorului că acesta face presiuni asupra lui în sensul că îi cere bani. În acest context, inculpatul B. i-a pretins suma de 700.000 de euro având în vedere intervențiile pe care le-a făcut pe lângă inculpatul A. în vederea atribuirii contractului în comuna Ghergheasa.

Susținerile martorului D. sunt confirmate de declarațiile martorului L., acesta arătând că în cursul lunii octombrie 2013 a fost sunat de martorul D. care și-a manifestat dorința de a-l întâlni. Cu prilejul acestei întâlniri, martorul D. i-a spus că îl cunoaște pe primarul comunei Ghergheasa, județul Buzău și că vrea să aibă o discuție cu acesta din urmă în vederea demarării unei proceduri de atribuire a unui contract de lucrări și că societatea lui este interesată să câștige acest contract. Martorului i s-a explicat că urma să sprijine Primăria comunei Ghergheasa în ceea ce privește derularea procedurilor de atribuire inclusiv întocmirea documentației, respectiv fișa de date a achiziției. A doua sau a treia zi, martorul L. s-a deplasat împreună cu martorul D. spre localitatea Ghergheasa, județul Buzău, iar când au ajuns în municipiul Buzău, martorul D. l-a luat și pe un anume domn C. despre care ulterior a aflat că se numește C.

Inculpatul B. a invocat în apărarea sa faptul că venirea martorului C. la sediul RAPPS nu a fost trecută în nici un registru, așa încât nu se poate concluziona că întâlnirea (la care acuzarea susține că s-a înmânat plicul cu bani) ar fi avut loc. Curtea, în acord cu instanța de fond, apreciază că omisiunea consemnării în registrul de vizită al RAPPS nu echivalează cu dovada faptului negativ că întâlnirea dintre martor și inculpatul B. nu ar fi avut loc în realitate. Din declarația martorului C. rezultă că la momentul sosirii a luat legătura cu secretara inculpatului care i-a transmis să revină în două ore, acestea fiind indicațiile inculpatului B.. De altfel, din declarația martorei M., secretara inculpatului B., rezultă că atunci când o persoană dorea să intre în instituție, agentul de la poartă o anunța, iar martora îl întreba pe inculpat dacă îl primește, arătând că nu știa dacă toate persoanele erau trecute în registrul de vizitatori.

În plus, din declarațiile martorilor N., O. și P. rezultă că erau situații în care unii dintre vizitatori nu erau trecuți în registru de către agenții de pază chiar la indicațiile inculpatului, astfel că omisiunea consemnării unei vizite a martorului la sediul RAAPPS nu prezintă relevanță.

Totodată, pentru existența infracțiunii nu este necesară remiterea efectivă a sumei de bani persoanei care are influență, apărarea inculpatului B. fiind construită pe ideea că nu ar fi probată remiterea sumei de 75 000 euro martorului C., dar neoferind explicații plauzibile cu privire la discuțiile purtate cu inculpatul A. în cadrul cărora i-a oferit procentul de 8 % din valoarea contractului ce urma să fie obținut.

Mai mult decât atât, martora J. (reaudiată și în faza procesuală a apelului) a arătat că administratorul societății i-a a dus la cunoștință că inculpatul B. îl ajută să obțină lucrări, respectiv că în toamna anului 2013, martorul D. i-a a dus la cunoștință faptul că va obține un contract de valoare mare în comuna Ghergheasa cu sprijinul inculpatului B. și al președintelui consiliului județean Buzău, ocazie cu care martora i-a promis un câștig de 15% din valoarea contractului. Împrejurarea că martora nu a fost de acord să achite în plus și suma de 700.000 euro solicitată de inculpatul B. nu duce la concluzia nevinovăției inculpatului, contrar susținerilor apărării, având în vedere că martorul D. putea să achite această sumă din profitul său estimat la aproape 3 milioane de euro.

De asemenea, Curtea a constatat că apărarea face o confuzie invocând dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen.,care statuează că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați, întrucât în cauză nu există astfel de declarații, ci denunțul și declarațiile inculpatului A. care, așa cum s-a arătat, nu reprezintă singurele probe care fundamentează concluzia vinovăției inculpatului B., ci acestea se coroborează cu celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești (primă instanță și apel), conform celor reținute mai sus.

În consecință, probatoriul administrat în cauză (martorii esențiali ai acuzării fiind reaudiați și de instanța de apel în condiții de contradictorialitate, nemijlocire și oralitate) dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul B. a comis fapta de care este acuzat și pentru care a fost condamnat în primă instanță.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la modul în care instanța de fond a realizat individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate doar cu privire la inculpatul A., însă parțial, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin raportare la dispozițiile art. 72 C. pen., Curtea a constatat că instanța de fond s-a orientat spre mediu în cazul pedepsei aplicate inculpatului A., respectiv spre limita minimă în cazul inculpatului B.. În ceea ce privește adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție referitoare la un denunț formulat de inculpatul B., Curtea constată că inculpatul B. nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în adresa menționată precizându-se expres faptul că denunțul formulat nu a stat la baza constituirii unui dosar penal nou, acesta fiind înregistrat la dosarul deja existent.

Curtea a admis că pericol social al faptelor săvârșite este unul considerabil, având în vedere faptul că inculpații ocupau funcții importante în cadrul unor autorități publice, faptul că atribuirea contractelor privind executarea de lucrări ce puteau îmbunătăți calitatea vieții în cadrul unor comunități locale trebuia să aibă loc în mod transparent, legal, cu respectarea procedurilor de achiziție publică, suma oferită, respectiv acceptată, de un cuantum ridicat, stabilită ca procent din câștigul eventual de pe urma obținerii contractului și executării lucrărilor menționate. Astfel, prin conduita lor, inculpații au afectat încrederea opiniei publice în autoritatea instituțiilor publice.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracție de împrejurarea că inculpații se află la primul contact cu legea penală, de situația socială a acestora, fiind persoane educate, cu privire la care o eventuală reinserție socială este facil de realizat, iar cuantumul diferit al pedepselor aplicate de instanța de fond a avut în vedere activitatea ilicită efectivă (gradul de participație, inițiativa aparținând inculpatului A., care a și obținut suma de 75.000 euro).

Totodată, în cazul inculpatului A., instanța de fond a ținut cont în mod corect de atitudinea de recunoaștere a inculpatului, de atitudinea de colaborare cu organele judiciare încă din cursul anchetei penale și de gravitatea în concret a faptei comise, astfel cum s-a arătat, așa încât Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, de 2 ani închisoare, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. și la prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., corespunde scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Scopul pedepsei aplicate inculpatului A., însă, nu poate fi atins fără executarea efectivă, față de natura și gravitatea în concret a faptei comise, de împrejurarea că inculpatul a primit efectiv o sumă considerabilă de bani în contul traficării influenței (de 75.000 euro), iar în prezent se află în detenție, executând o pedeapsă aplicată în mod definitiv pentru o infracțiune concurentă (prin Decizia penală nr. 1183 din 16.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015). Astfel, stabilind un regim privativ de libertate al executării pedepsei, Curtea a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. (al căror exercițiu a fost interzis și cu titlu de pedeapsă complementară) care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul B., Curtea - de asemenea - s-a apreciat că se impune stabilirea unui regim de executare efectivă a pedepsei, având în vedere că inculpatul nu și-a asumat în nici un moment responsabilitatea faptei comise, nu a manifestat regret în raport de activitatea ilicită desfășurată, admițând doar că atitudinea sa din cursul urmăriri penale poate fi calificată ca refractară, explicabilă - potrivit inculpatului - în contextul în care nu s-ar fi permis avocaților și să adreseze întrebări martorilor audiați de către procuror. Este relevant faptul că inculpatul B. ocupa o funcție importantă în cadrul unei autorități publice, respectiv a deținut în perioada anilor 2007 - mai 2015 funcția de director general la Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat (R.A.A.P.P.S.), ceea ce implica asimilarea în mod real a valorilor sociale specifice unei societăți construite pe dezideratul respectării ordinii de drept, comiterea unei fapte de corupție de către o astfel de persoană producând un impact negativ deosebit în rândul comunității.

În acest context, Curtea a apreciat că modalitatea de executare aleasă de instanța de fond este justă, fiind de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate, și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

Menținerea pedepsei de 3 ani închisoare și a modalității de executare (în regim privativ de libertate), asigură respectarea garanțiilor procesuale conferite de dispozițiile legale procesuale penale și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate (prin tragerea la răspundere penală în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului) corespunde caracterului disuasiv al pedepsei, dar și scopului preventiv educativ al acesteia. Astfel, în acest mod se realizează nu doar reeducarea inculpatului, dar se consolidează și percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție și să dea o ripostă fermă celor care nu își respectă obligațiile și comit infracțiuni de corupție, deși dețin funcții publice, sfidând astfel valori sociale fundamentale pentru existența și funcționarea efectivă a statului de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 862 din data de 30 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 21 septembrie 2017, data poștei, inculpatul B. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a invocat în principal, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală", iar, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

a)Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că Decizia penală nr. 862 din data de 30.05.2017 este nelegala, fiind dată cu nerespectarea prevederilor art. 103 C. proc. pen., deoarece, în opinia sa, instanța de judecata își întemeiază soluția de condamnare pe baza unor extrase din denunțurile și declarațiile denunțătorilor, mijloace de probă contradictorii, ignorând mijloacele de proba care demonstrează nevinovăția sa. Era esențial, susține inculpatul, ca instanța de judecata să fi procedat la o analiză concretă și să constate dacă declarațiile denunțătorilor date în primă fază procesuală respectă sau nu standardele impuse de legislația procesual penală.

A susținut că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată nu au reușit să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că el ar fi comis infracțiunea de cumpărare de influență, iar presupusa înțelegere frauduloasă de cumpărare a influenței dintre el și inculpatul A. nu este susținută de mijloace de proba riguros coroborate care să tindă la dovedirea acestei situații faptice.

S-a mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instanțele respingând în mod nelegal probele solicitate în dovedirea nevinovăției sale și anume, audierea în calitate de martori a membrilor comisiei de evaluare a ofertelor participanților la licitația pentru atribuirea contractului de lucrări vizând localitatea Ghergheasa din județul Buzău și a reprezentanților celorlalți membri ai consorțiului pe motivul ca depozițiile acestora nu au legătura cu infracțiunea reținuta în sarcina sa.

În esență inculpatul susține că în cauză nu sunt întrunite exigentele cerute de lege pentru a se putea reține tipicitatea infracțiunii de trafic de influența și cea de cumpărare de influență.

În raport cu acest motiv de casare inculpatul a solicitat achitarea sa pe considerentul că a fost condamnat pentru o o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

b)Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut că decizia penală recurată este nelegala și din perspectiva pedepsei aplicate, prin aceea că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A arătat că la data de 20.07.2017 a formulat un denunț, înregistrat la Direcția Naționala Anticorupție, secția de combatere a corupției, prin care a denunțat infracțiuni grave de care a avut cunoștința, iar prin declarațiile furnizate a ajutat la identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate, în speță s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Q. în Dosarul nr. x/2015.

Astfel, în mod nelegal, instanța de apel a respins solicitarea sa de aplicarea a art. 19 din Legea nr. 682/2002, reținând că "inculpatul B. nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în adresa menționată precizându-se expres faptul că denunțul formulat nu a stat la baza constituirii unui dosar penal nou, acesta fiind înregistrat la dosarul deja existent."

În raport cu acest motiv de casare inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de apel, în sensul orientării acesteia spre minimul special ca urmare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2017, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 440 C. proc. pen. și în vederea discutării admisibilității în principiu s-a fixat termen la data de 21 februarie 2018, în ședință publică.

Analizând, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 862 din data de 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

I. Recursul în casație declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", acesta solicitând achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât instanța de judecata își întemeiază soluția de condamnare pe baza unor extrase din denunțurile și declarațiile denunțătorilor, mijloace de probă contradictorii, ignorând mijloacele de probă care demonstrează nevinovăția sa. Totodată, probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată nu au reușit să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că el ar fi comis infracțiunea de cumpărare de influență, iar presupusa înțelegere frauduloasă de cumpărare a influenței dintre el și inculpatul A. nu este susținută de mijloace de probă riguros coroborate care să tindă la dovedirea acestei situații faptice.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul R., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Astfel, în baza materialului probator de la dosar, instanța de apel a constatat că s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu respectarea exigențelor impuse de art. 103 C. proc. pen., că în cursul lunii august 2013 inculpatul B. i-a oferit inculpatului A., în calitate de președinte al Consiliului Județean Buzău, suma de 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON - 10.977.780,91 euro), având ca obiect "Proiectarea și execuția modernizarea drumuri de interes local și rețea publică de canalizare și stație de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", urmând ca suma de bani să fie dată în mai multe tranșe, la momentul efectuării plăților către societatea executantă și tot în aceeași lună, inculpatul a remis inculpatului A., drept primă tranșă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014 societății H. SRL.

Totodată, inculpatul A. a acceptat promisiunea inculpatului B. de a-i oferi 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,