ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6680/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat constatarea calității pârâtei de colaborator al securității.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 5088 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate Și, în rejudecare, admiterea acțiunii și reținerea calității de colaborator al Securității, în ceea ce-o privește pe A..

În opinia recurentului, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul CNSAS, încălcând și aplicând greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Atât timp cât nu a ținut seama de realitățile regimului totalitar comunist, Sentința atacată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Interpretarea dată acestor prevederi de considerentele Sentinței atacate este, în opinia recurentului-reclamant, eronată, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Prin urmare, atât timp cât Sentința atacată nu a observat îndeplinirea condițiilor necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității, această Sentință este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Interpretarea dată acestor prevederi de considerentele Sentinței atacate este eronată, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

De asemenea, subliniază recurentul că legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informări adresate Securității, care să îndeplinească standardele definiției legale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Pe fondul recursului, instanța de control judiciar reține că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării eronate a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității:

1) să furnizeze informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității;

2) prin acele informații să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerințe legale, respectiv furnizarea de către intimata-pârâtă organelor de securitate a unor informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Este dincolo de orice dubiu că se încadrează în categoria atitudinilor potrivnice regimului comunist nemulțumirile persoanei denunțate îndreptate împotriva regimului comunist care impusese lipsuri și restricții, dintre care cea mai gravă era penuria alimentară - la care făcea referire explicită persoana denunțată de intimată.

Este evident că asemenea comentarii legate de lipsa alimentelor reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. De astfel, este de notorietate faptul că, anii 80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv cel alimentar.

Astfel, înscrisurile existente la dosarul cauzei dovedesc că intimata denunța o evidentă atitudine potrivnică regimului comunist.

Din sfera atitudinilor potrivnice regimului făcea parte exprimarea oricărei nemulțumiri legate de nivelul de trai. Era de neconceput ca o astfel de nemulțumire să poată fi exprimată în presa scrisă, radio, televiziune sau în cadrul unor reuniuni oficiale. Dacă era exprimată într-un cerc restrâns și ajungea la cunoștința autorităților, o atare nemulțumire putea atrage repercusiuni asupra celui care o exprima.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere atitudinile și activitățile potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv cele apreciate ca atare de către acest regim, întrucât caracterul abuziv al acestuia s-a manifestat, în principal, tocmai prin considerarea ca potrivnice și combaterea anumitor acțiuni firești într-o societate normală, democratică.

De asemenea, informațiile oferite de către intimata-pârâtă trebuie apreciate în contextul și în conjunctura acelei perioade care genera penuria de alimente ce a avut urmări, fiind de notorietate că anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar.

Înalta Curtea constată că și cea de-a doua condiție legală, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este îndeplinită în cauză, condiție care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că intimata ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate. Și această condiție este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimata să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informație, asupra persoanei la care se referea în denunțul său urrna de obicei să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită. Această acțiune de investigare presupunea cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cel denunțat, fără acordul acestuia.

Instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de intima-pârâtă au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

În concluzie, Sentința recurată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 5088 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și în rejudecare va admite acțiunea și va constata calitatea reclamantei de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 5088 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare admite acțiunea și constată calitatea reclamantei de colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.