ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6536/2020

Ședința publică din data de 3 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată la data de 25 iulie 2017, reclamantul Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni S.A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, să se dispună admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 7249/12.04.2017 ca nelegală, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta nr. 5964/14.02.2017 și a eratei la acest proces-verbal, ca nelegale, cu obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 74/2018 din 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării, Direcția Generală Organism Intermediar de Cercetare, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

În motivarea recursului, a arătat că motivarea instanței de fond este contradictorie atunci când a reținut că producerea unei abateri care nu are un impact financiar precis este de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii, întrucât definiția neregulii este clară și nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului UE, nefiind depășită suma prevăzută în cererea de finanțare.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurentul că instanța de fond nu a luat în considerare principiul proporționalității consacrat de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Niciunde în cuprinsul raportului de audit sau în titlul de creanță contestat nu se arată care sunt prețurile rezonabile la care trebuia făcută achiziția echipamentelor. Nici instanța de fond nu a arătat care erau prețurile rezonabile.

Totodată, recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 invocate în cererea de chemare în judecată. Prețurile din contract cuprind nu doar prețul efectiv al produsului, ci și alte componente, precum asigurarea compatibilității între echipamentele IT și cele destinate activităților de cercetare și condițiile specifice de livrare și service prevăzute în caietul de sarcini și ofertă, cerințe ce nu se regăsesc în bazele de date de pe internet, astfel că analiza făcută de echipa de control nu este elocventă și nu stabilește o creanță certă.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii și s-a reținut în mod corect că prețurile ofertate nu sunt rezonabile și că nu este respectat principiul bunei gestiuni financiare. Chiar și în condițiile în care prețurile ofertate au inclus servicii de mentenanță și altele asemenea, nu pot exista diferențe atât de mari între prețurile pieței sau cele din studiul de fezabilitate și prețurile ofertate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 7249/12.04.2017, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta nr. 5964/14.02.2017 și a eratei la acest proces-verbal, ca nelegale.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat în data de 14.02.2017 de către Ministerul Cercetării și Inovării, Organism Intermediar pentru Cercetare, înregistrat la M.E.C.S., Autoritatea Națională pentru cercetare Științifică și Inovare sub nr. x/14.02.2017, s-a stabilit că, în cadrul cererii de rambursare nr. x/30.10.2015, au fost solicitate la plată facturi incluzând produse pentru care beneficiarul nu a respectat principiul unei bune gestiuni financiare a fondurilor europene, întrucât prețurile unitare sunt cu mult superioare prețurilor existente pe piață pentru aceste produse și s-a stabilit că debitorul S.C. Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni S.A. datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit total în valoare de 272.350,45 RON.

Prin Decizia nr. 7249/12.04.2017 s-a dispus de către Ministerul Cercetării și Inovării respingerea contestației formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor, reținându-se, în esență, că din analiza prețurilor la care au fost achiziționate bunurile de către contestator, raportat la prețurile de pe piață și la prețurile din cererea de finanțare, rezultă în mod indubitabil faptul că acestea nu sunt rezonabile și sunt încălcate principiile bunei gestiuni financiare.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurentul a criticat motivarea instanței de fond, arătând că aceasta este contradictorie atunci când reține că producerea unei abateri care nu are un impact financiar precis este de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii, întrucât definiția neregulii este clară și nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului UE, nefiind depășită suma prevăzută în cererea de finanțare.

În legătură cu criticile subsumate de recurent motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6, teza a doua, respectiv când hotărârea cuprinde motive contradictorii, Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greșit, în realitate susținându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivul de recurs privind faptul că instanța de fond a reținut existența unei nereguli chiar și in lipsa unui impact financiar efectiv, dând eficiență prezumției de potențial prejudiciu, este nefondat.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit cărora "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care "are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu" la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general, în mod corect instanța de fond a reținut că există neregulă și atunci când există riscul de prejudiciere, adică potențialitatea prejudiciului.

Concret, în mod corect a reținut instanța de fond că neregula constă în nerespectarea de către reclamant a principiului unei bune gestiuni financiare a fondurilor europene, iar prejudiciul constă chiar în suma afectată de neregula reținută în cuprinsul procesului-verbal, plătită necuvenit beneficiarului, având în vedere identificarea unei încălcări a legislației în domeniu.

Neregula constă, de altfel, în acțiunea beneficiarului de a se abate de la dispozițiile legale în materia achizițiilor publice, aducându-se astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât și bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit. Curtea de Justiție a Comunității Europene a subliniat în jurisprudența sa că "(...) inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C 199/03, Rec., p. I 8027, pct. 31)" (Hotărârea din 21 decembrie 2011, Ministre de l’Intérieur, de l’Outre mer, des Collectivités territoriales et de l’Immigration, C 465/10, pct. 47), iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiar restituirea fondurilor utilizate necorespunzător, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat.

Producerea unor nereguli, abateri sau fraude conduce la un prejudiciu bugetului Uniunii Europene. Chiar dacă un astfel de efect nu este în concret precizat, în condițiile în care efectul vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor naționale corespunzătoare poate consta nu numai într-un impact financiar deja produs, ci și într-un prejudiciu potențial, iar acesta rezultă din însăși cerințele restrictive pentru care s-a constatat neregula, statul membru are obligația de a solicita de la beneficiar rambursarea finanțării, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat.

Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere în analiza sa, implicit, și principiul proporționalității, apreciind că producerea însăși a unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate, inclusiv a unei abateri care nu are un impact financiar precis, este de natură să afecteze interesele financiare ale Uniunii și conduce la retragerea sprijinului financiar obținut, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE .

În plus, în ceea ce privește proporționalitatea, Înalta Curte reține că s-a statuat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene că "obligația de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat printr-o practică nelegală nu constituie o sancțiune, ci este simpla consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, făcând ca avantajul primit să fie nedatorat" (a se vedea hotărârea Somvao C 599/13, pct. 36).

În aceste condiții, nu sunt întemeiate criticile recurentului privind faptul că instanța de fond nu ar fi luat în considerare principiul proporționalității consacrat de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, critici invocate de recurent în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că reclamantul nu a prezentat argumente veritabile care să combată ceea ce a reținut autoritatea pârâtă, față de natura și gravitatea neregulilor constatate, ci a susținut că nu sunt reale reținerile acesteia în ceea ce privește faptul că au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (1), (2) și 3 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv că nu poate fi vorba de abateri de la legalitate pe care reclamanta să le fi comis și nici implicații financiare cu privire la prejudicierea bugetului EU sau a bugetului național, fiind așadar formulate apărări care vizează inexistența unor nereguli. De asemenea, Înalta Curte constată că nu există indicii rezonabile din care să rezulte că măsura dispusă prin procesul-verbal nu ar răspunde exigențelor de proporționalitate, în condițiile în care în mod corect s-a constatat că prețurile la care au fost achiziționate bunurile sunt mult mai mari decât cele estimate în studiul de fezabilitate, că există diferențe mari între prețurile produselor din cererea de finanțare, valoarea de piață a acestora și cele achiziționate și, totodată, nu s-a făcut dovada că prin respectarea valorii prețurilor din studiul de fezabilitate nu s-ar fi obținut aceeași calitate.

Totodată, recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 invocate în cererea de chemare în judecată și că nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la acest aspect. A menționat că prețurile din contract cuprind nu doar prețul efectiv al produsului, ci și alte componente, precum asigurarea compatibilității între echipamentele IT și cele destinate activităților de cercetare și condițiile specifice de livrare și service prevăzute în caietul de sarcini și ofertă, cerințe ce nu se regăsesc în bazele de date de pe internet, astfel că analiza făcută de echipa de control nu este elocventă și nu stabilește o creanță certă.

În privința certitudinii creanței, conform art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv a caracterului cert, necondiționat, exigibil, instanța de recurs reține că îndeplinirea acestor condiții legale rezultă din însăși expunerea situației de fapt, respectiv din argumentele de drept expuse de instanța de fond.

Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în legătură directă.

Totodată, în ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că prețurile din contractul nr. x/2015 cuprind nu doar prețul efectiv al produsului, ci și alte componente, instanța de recurs reține că în mod corect s-a constatat că prețurile avute în vedere la data efectuării analizei din listele de prețuri prezentate de producători/comercianți sunt cele mai ridicate pentru fiecare echipament și că, având în vedere natura contractului, de furnizare, iar nu de servicii, ponderea valorii serviciilor trebuie să fie mică, astfel că nu se justifică diferențe atât de mari între prețul pieței sau cele din studiul de fezabilitate și prețurile ofertate.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, astfel cum au fost reținute anterior, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârâtă, raportat la dispozițiile legale incidente în materia constatării și sancționării neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a achizițiilor publice.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni S.A. împotriva sentinței nr. 74/2018 din 9 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni S.A. împotriva sentinței nr. 74/2018 din 9 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.