ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6274/2020

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr dosar x/02.02.2018, reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), și Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună: • în principal, anularea Adresei nr. x/05.09.2017, emisă de pârâta AFIR, cu consecința obligării pârâtei să analizeze contestația înregistrată în evidențele sale la data de 07.08.2017 și s-o înainteze, în vederea soluționării, către Comisia de Contestații din cadrul MADR, în acord cu procedura reglementată de prevederile art. 10 din Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 763/05.05.2015, cu completările și modificările ulterioare; • în subsidiar, anularea Adresei nr. x/05.09.2017, emisă de pârâta AFIR, precum și, după caz, a deciziei Comisiei de Contestații din cadrul MADR, prin care a fost respinsă contestația, înregistrata pe site-ul AFIR la data de 07.08.2017, cu consecința obligării Comisiei de Contestații din cadrul MADR să soluționeze, în fond, contestația anterior menționată; • obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. La termenul de judecată din 17 mai 2018, Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale invocată de acesta în cuprinsul întâmpinării, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) din Anexa la Ordinul MADR nr. 763/2015 și obiectul cererii de chemare în judecată care privește soluționarea contestației administrative de către comisia de contestații din cadrul acestui minister. 1.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100/CA din 25 mai 2018, a admis acțiunea promovată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), astfel cum a fost precizată și, pe cale de consecință, a dispus anularea adresei nr. x/05.09.2017 emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, cu obligarea acesteia la analizarea contestației formulate de reclamantă și înregistrată la data de 07.08.2017, precum și la înaintarea contestației către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comisia de Contestații, în vederea soluționării. 1.

Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.) și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), în condițiile art. 493 C. proc. civ. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și, urmare a rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, pârâta AFIR a arătat, în esență, că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 226/2015 și ale Ghidului Solicitantului, în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR. O primă critică formulată de către recurentă are în vedere împrejurarea că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că, din punct de vedere procedural, contestarea raportului final nu este condiționată de contestarea prealabilă a raportului de selecție lunar, făcând trimitere la prevederile Ghidului solicitantului aferent submăsurii 4.1a, versiunea 02 - 2016, potrivit cărora, după publicarea raportului de selecție lunar pe pagina de internet AFIR, beneficiarii au la dispoziție 5 zile lucrătoare pentru a depune contestații cu privire la rezultatul selecției. Raportul de selecție lunar, menționează recurenta, a fost postat pe site-ul AFIR la data de 08.05.2017, iar reclamanta a depus contestație după trei luni de la expirarea termenului menționat, respectiv la data de 07.08.2017 și deși a înțeles să conteste Raportul de Selecție final, susținerile acesteia din contestație fac referire la Raportul de Selecție lunar, fără însă a explica de ce contestă acest raport, astfel cum a fost înștințată prin Notificarea E6.8.1 a cererilor de finanțare nr. x/09.05.2017, prin care nu i se prevedea această posibilitate. Cea de-a doua critică formulată de către recurentă are în vedere faptul că instanța de fond a reținut greșit împrejurarea că dispozițiile normative invocate reglementează procedura soluționării contestațiilor formulate de aplicați, contestații care pot privi atât raportul lunar/trimestrial cât și raportul final, considerând astfel eronat că AFIR nu a respectat prevederile Ordinului MADR nr. 763/2015, omițând să ia în considerare Notificarea E6.8.1 a cererilor de finanțare, emisă imediat după Raportul lunar, prin care reclamantei i s-a comunicat punctajul și posibilitatea de a contesta raportul în termen de 5 zile. Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a fost invocat tot motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și, urmare a rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Recurentul a înțeles să critice și modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de împrejurarea că documentele contestate de către reclamantă nu sunt emise de către acesta ci de către AFIR, sens în care a invocat și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, recurentul a iterat aceleași critici precum cele dezvoltate în recursul pârâtului AFIR, în plus solicitând înlăturarea su cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată, raportat la munca depusă de apărătorul reclamantei față de pretențiile formulate prin acțiunea introductivă și complexitatea cauzei. 1.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate. În dezvoltarea apărărilor a menționat, în esență, în privința calității procesuale pasive a MADR, că instanța de fond a respins în mod corect excepția lipsei acestei calități, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată a solicitat și obligarea Comisiei de Contestații din cadrul MADR la soluționarea contestației sale. Relativ criticilor formulate de către recurenți pe fondul cauzei, intimata a învederat, față de recunoașterea acestora referitoare la faptul că, nici până în prezent, contestația sa nu a fost soluționată, că acesta constituie un argument suficient pentru respingerea recursurilor și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, în condițiile în care Adresa nr. x/05.09.2017 emisă de AFIR nu poate fi asimilată unei decizii de respingere a contestației, dat fiind faptul că nu a fost emisă de Comisia de Contestații, astfel cum impuneau prevederile art. 10 din Anexa la Ordinul nr. 763/05.05.2015. 1.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 3 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 noiembrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de pârâți, precum și a cadrului legal incident litigiului pendinte, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele în continuare expuse: Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul MADR, Înalta Curte menționează că acest motiv de nelegalitate este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Însă, invocarea în termeni generali a acestui motiv de casare, așa cum s-a întâmplat în litigiul pendinte, fără indicarea concretă a împrejurărilor circumscrise, nu este suficientă pentru ca instanța de control judiciar să procedeze, din oficiu, la identificarea cauzelor care atrag incidența acestuia în cauză, astfel că nu constituie în sine o motivare a recursului. Înalta Curte precizează că, din lecturarea sentinței atacate se poate constata, atât din perspectiva modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MADR, cât și a manierei de soluționare a fondului cauzei, că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la conținutul hotărârii, printre acestea regăsindu-se și cele enumerate în cuprinsul alin. (1) lit. b) al normei procedurale evocate, referitoare la expunerea situației de fapt reținută pe baza probelor administrate, cât și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, astfel că instanța de fond a reușit să efectueze examenul de legalitate al actelor administrative contestate de către reclamantă. Inferența la care a apelat instanța de fond, raționamentul care a condus la concluzia prezentată în cadrul considerentelor, precum și soluția dată asupra excepției menționate și acțiunii introductive, rezultă în mod evident din perspectiva în care instanța a abordat litigiul, respectiv susținerile părților. Ca atare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în speță, astfel că instanța de recurs va proceda la înlăturarea acestuia. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambele recurente, preliminar, Înalta Curte reține că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea adresei nr. x/05.09.2017 emisă de agenția pârâtă în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Raportului de Selecție final nr. 221.712/02.08.2017, înregistrată la CRFIR 2 Sud-Est Constanța cu nr. x/07.08.2017, precum și obligarea acesteia la parcurgerea procedurii instituite de art. 10 din Ordinul MADR referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor pentru proiecte aferente măsurilor din PNDR 2014-2020. Adresa menționată nu reprezintă și nu poate fi asimilată unui act prin care contestația reclamantei a fost soluționată, astfel cum judicios a reținut și judecătorul fondului. Procedura de soluționare a contestațiilor este prevăzută, în termeni lipsiți de echivoc, în cuprinsul art. 10 din Ordinul MADR nr. 763/2015 care instituie posibilitatea contestării Raportului de selecție lunar sau final, competența de soluționare a contestațiilor revenind Comisiei de Contestații din cadrul MADR, după prealabila analiză și întocmire a unui raport de către experții AFIR sau CRFIR care se comunică președintelui Comisiei de Contestații. Într-adevăr, după cum corect a precizat și instanța de fond, din economia normei anterior evocate, rezultă că formularea unei contestații împotriva Raportului de Selecție final nu este condiționată de prealabila contestare a Raportului de Selecție lunar, lipsa unei asemenea contestații neputând fi circumstanțiată unui veritabil fine de neprimire a contestației împotriva raportului final. Chiar dacă, potrivit susținerilor ambelor pârâte, reclamanta nu a contestat, în termenul legal, Raportul de Selecție lunar, contestația acesteia înregistrată la data de 07.08.2017, prin care au fost criticate aspecte referitoare la acordarea intensității obținute, trebuia să parcurgă pașii procedurali prevăzuți de Ordinul 763/2015 și să fie soluționată realmente de Comisia de Contestații din cadrul MADR, printr-un act administrativ emis de această structură urmare a unui proces propriu de analiză, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Practic, prin maniera în care pârâta AFIR a înțeles să gestioneze contestația reclamantei, aceasta din urmă a fost lipsită de posibilitatea ca criticile sale să fie supuse analizei organului competent prevăzut de norma legală incidentă. Din această perspectivă, ținând seama și de împrejurarea că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei AFIR la analizarea contestației sale și înaintarea acesteia, în vederea soluționării, către Comisia de Contestații din cadrul pârâtului MADR, calitatea procesuală pasivă a acestuia din urmă este justificată, cel puțin din perspectiva opozabilității hotărârii care consfințește obligația sa de soluționare a contestației, astfel că, din acest punct de vedere, instanța de fond a procedat corect la respingerea excepției. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, constatând că hotărârea instanței de fond se află la adăpost de criticile formulate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a proceda la respingerea ambelor recursuri, ca nefondate. Relativ criticilor formulate de recurentul MADR privind cheltuielile de judecată, instanța de recurs constată că acestea sunt lipsite de obiect în contextul în care hotărârea recurată nu cuprinde dispoziții referitoare la obligarea vreunuia dintre pârâți la plata cheltuielilor de judecată.