ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5992/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5992/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin încheierea din data de 12 februarie 2020, Tribunalul Cluj a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a prevederilor Regulamentului de organizare și desfășurare a activității didactice în ciclul de studii universitare de licență a UMF "A." Cluj.
Prin încheierea din data de 28 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul B., împotriva încheierii din 12.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, pe care o păstrează în întregime.
În dispozitivul acestei încheieri se află mențiunea "Decizia este definitivă."
Împotriva încheierii din data de 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și a încheierii din data de 12 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2019, reclamantul B. a formulat recurs.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.
Prezenta cerere de recurs vizează încheierea din data de 12 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2019, și încheierea din data de 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, încheieri prin care a fost soluționată o cerere de sesizare a Curții Constituționale, pe parcursul a două etape procesuale, respectiv în primă instanță și în calea de atac exercitată de reclamant, ultima dintre acestea, având caracter definitiv.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:
"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în speță fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată în fața primei instanțe învestită cu judecarea fondului cauzei, respectiv Tribunalul Cluj, fiind respinsă prin încheierea din 12 februarie 2020 a acestei instanțe.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul a exercitat calea de atac a apelului, deși instanța de fond a făcut mențiunea corectă în dispozitivul încheierii de respingere a sesizării, în sensul indicării căii de atac a recursului.
Prin încheierea din 28 mai 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamant, cu motivarea că s-a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, epuizându-se astfel cele două etape procesuale prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 poate fi judecată și soluționată doar de către instanța superioară celei care a pronunțat încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Prin urmare, Înalta Curte nu poate fi învestită legal cu soluționarea unei căi de atac exercitate împotriva unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Cluj, având în vedere că instanța superioară a tribunalului este curtea de apel.
În ceea ce privește încheierea din 28 mai 2020 a Curții de Apel Cluj, Înalta Curte reține că nici aceasta nu mai este susceptibilă de exercitare a unei căi de atac, având în vedere că are caracter definitiv.
În acest sens, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."
Având în vedere dispozițiile exprese din textele legale citate mai sus, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din data de 28 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 și a încheierii din data de 12 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2020