ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5662/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 din 31.08.2017, reclamanta A. a formulat, în contradictoru cu pârâtul Ministerul Justiției, contestație împotriva adresei de răspuns la plângerea prealabilă nr. x/2017 și a solicitat instanței să dispună:

- anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1475/C/24.05.2017;

- obligarea pârâtei la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 + 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și, totodată, prin includerea în drepturile salariate lunare cuvenite subsemnatei a diferențelor de drepturi salariate dintre indemnizațiile procurorilor de la DNA și DICOT și drepturile salariale stabilite în favoarea sa.

Prin sentința nr. 4674 din data de 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepția prescripției.

Admite acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Anulează parțial Ordinul Ministrului Justiției nr. 1475/C/24.05.2017 și anexele acestuia sub aspectul modului de stabilire a cuantumului indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale reclamantei pentru perioada 09.04.2015 - 01.10.2016.

Obligă pârâtul Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015.".

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției prescripției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.

În motivarea recursului, a arătat că, la emiterea OMJ nr. 1475/C/24.05.2017 au fost avute în vedere atât Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, astfel că nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să solicite chiar de la adoptarea Legii nr. 71/2015, cu respectarea termenelor legale imperative, emiterea unui ordin de salarizare cu aplicarea unei noi valori de refreință sectotială, dacă aprecia că drepturile nu i-au fost calculate corect.

A mai arătat recurentul-pârât că a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 și Ordinul nr. 219/C/2017 în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ministerul Justiție și-a îndeplinit obligația prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, act administrativ emis în aplicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale și ținând cont de împrejurarea că se aflau în plată indemnizații de încadrare brute lunare, stabilite potrivit OMJ nr. 1561/2015 și nr. 1563/2015, prin care, în baza unor hotărâri judecătorești, s-au acordat creșteri salariale de 5%, 2%, 11%, indemnizații care reprezentau nivelul maxim în plată la acea dată, respectiv VRS de 347,10 RON, iar nu valoarea de referință sectorială de 405 RON.

Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)"

Față de textele invocate, recurentul arată că reclamanta nu are niciun temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 RON de la 09.04.2015, în condițiile în care această valoare de referință a fost folosită, deci era în plată, din data de 01.10.2016.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

La data de 29 octombrie 2020 recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii față de împrejurarea că a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 92/C/4.01.2019 în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 și OMJ nr. 3073/C/2018, în anexa căruia se regăsește și reclamanta.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței, iar, în rejudecare, respingerea cererii privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, ca fiind rămasă fără obiect și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1475/C/24.05.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 și 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 și, totodată, prin includerea în drepturile salariate lunare cuvenite subsemnatei a diferențelor de drepturi salariate dintre indemnizațiile procurorilor de la DNA și DICOT și drepturile salariale stabilite în favoarea sa.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatei-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2),

La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 92/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Cluj, din care face parte și intimata-reclamantă.

Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimatei-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Cluj, din care face parte și intimata-reclamantă (OMJ nr. 3073/C/2018 și OMJ nr. 92/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4674 din data de 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4674 din data de 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, ca fiind rămasă fără obiect.

Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.