A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 30381/06 prezentate de Jorge de Jesus FERREIRA ALVES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 13 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președintă, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, V. Zagrebelsky, mele A. Mularoni, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și de M. Elens-passos, graffiter adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 iulie 2006, face următoarea decizie deliberată, pronunțându-l pe reclamant, dl Jorge de Jesus Ferreira Alves, este un cetățean portughez, născut în 1953 și rezident în Matosinhos (Portugalia). El este reprezentat în fața Curții de către dl Brandão, avocat la Matosinhos. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. În cadrul unui litigiu împotriva cooperativei Universitatea Portucalense din Porto, reclamantul a introdus, la 17 noiembrie 1995, o cerere în fața Tribunalului din Porto pentru ca pârâta să îi facă cunoscute o serie de documente și informații. În concluziile sale ca răspuns, depuse la 4 ianuarie 1996, pârâta susține că reclamantul nu mai dispunea de o calitate pentru a acționa în măsura în care nu mai era membru al cooperativei, în urma deciziei acesteia din urmă de a concedia pe reclamant din funcția sa de profesor. La 17 mai 1996, judecătorul tribunalului din Porto a emis un ordin de suspendare a instanței. Judecătorul a constatat că reclamantul a depus o cerere de anulare a concedierii și care era în curs de desfășurare în fața unei alte instanțe. Având în vedere că reclamantul nu mai deținea calitatea de membru al cooperativei, dar ar putea să o recupereze, în cazul în care cererea din urmă ar fi încununată de succes, instanța consideră că decizia definitivă a procedurii de anulare a concedierii ar trebui să fie așteptată. La 24 mai 1996, reclamantul a făcut apel la această decizie în fața Curții de Apel din Porto, susținând continuarea procedurii. Cu o notă din 27 iunie 1996 în atenția Curții de Apel, judecătorul a declarat că menține decizia atacată. Această notă a fost adusă la cunoștința reclamantului la 2 iulie 1996. Prin hotărârea din 9 ianuarie 1997, Curtea de Apel a respins acțiunea și a confirmat decizia în cauză. La 2 noiembrie 2005, reclamantul, la cererea Tribunalului din Porto, a informat că procedura privind cererea de anulare a concedierii era încheiată, Curtea Supremă a pronunțat o hotărâre prin care a respins pretențiile reclamantului. La 4 noiembrie 2005, judecătorul tribunalului din Porto a emis o decizie pronunțând încetarea instanței. Judecătorul susține că procedura era lipsită de obiect, reclamantul nefiind membru al cooperativei pârâte. La 16 noiembrie 2005, reclamantul a făcut apel la această decizie în fața Curții de Apel. În nota sa adresată Curții de Apel din 13 martie 2006, judecătorul tribunalului din Porto a susținut menținerea deciziei atacate. Această notă nu a fost adusă la cunoștința reclamantului. Prin hotărârea din 13 iunie 2006, Curtea de Apel a respins acțiunea și a confirmat decizia întreprinderilor. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de imposibilitatea de a răspunde la nota judecătorului din 27 iunie 1996 și de necomunicarea notei judecătorului din 13 martie 2006. De asemenea, acesta se plânge de încălcarea dreptului de acces la o instanță din cauza suspendării instanței și a hotărârii finale a instanțelor interne, care ar fi greșite. Reclamantul invocă art. 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul consideră că faptul că, în cele din urmă, nu a avut acces la informațiile pe care le căuta aduce atingere articolului 10 din convenție. În cele din urmă, reclamantul invocă, fără a aduce alte precizări, articolele 13 din Convenție și 1 din Protocolul nr. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ridicate de solicitant, Curtea a examinat cu atenție toate elementele aflate în posesia sa. În lumina jurisprudenței sale relevante, aceasta nu indică nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de Convenție. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în aplicarea art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe imposibilitatea de a răspunde și pe necomunicarea notelor întocmite de judecător în atenția Curții de ApelDeclară cererea inadmisibilă pentru surplus.Elens-passos tulkens Grefier Adjunct Președinte
de la requête n
o
30381/06
présentée par Jorge de Jesus FERREIRA ALVES
contre le Portugal
La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2007 en une chambre composée de
:
M
me
présidente,
MM.
A.B. Baka,
M
mes
M.
juges,
et de M
me
F.
Elens-passos,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 21 juillet 2006,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Jorge de Jesus Ferreira Alves, est un ressortissant portugais, né en 1953 et résidant à Matosinhos (Portugal). Il est représenté devant la Cour par M
e
M. Brandão, avocat à Matosinhos.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Dans le cadre d'un litige l'opposant à la coopérative
Université Portucalense de Porto
, le requérant introduisit, le 17 novembre 1995, devant le tribunal de Porto une demande visant à ce que la défenderesse lui fasse connaître un certain nombre de documents et de renseignements.
Dans ses conclusions en réponse, déposées le 4 janvier 1996, la défenderesse soutint que le requérant ne disposait pas de qualité pour agir dans la mesure où il n'était plus un membre de la coopérative, suite à la décision de cette dernière de licencier le requérant de son poste d'enseignant.
Le 17 mai 1996, le juge du tribunal de Porto rendit une ordonnance de suspension de l'instance. Le juge constata que le requérant avait introduit une demande en annulation du licenciement dont il avait fait l'objet et qui était pendante devant un autre tribunal. Considérant ainsi que le requérant ne détenait plus la qualité de membre de la coopérative mais pourrait la récupérer, au cas où cette dernière demande serait couronnée de succès, le juge estima qu'il y avait lieu d'attendre la décision définitive de la procédure en annulation du licenciement.
Le 24 mai 1996, le requérant fit appel de cette décision devant la cour d'appel de Porto, soutenant la poursuite de la procédure.
Par une note du 27 juin 1996 à l'attention de la cour d'appel, le juge affirma maintenir la décision attaquée. Cette note fut portée à la connaissance du requérant le 2 juillet 1996.
Par un arrêt du 9 janvier 1997, la cour d'appel rejeta le recours et confirma la décision entreprise.
Le 2 novembre 2005, le requérant, sur demande du tribunal de Porto, l'informa que la procédure relative à la demande en annulation du licenciement était terminée, la Cour suprême ayant rendu un arrêt rejetant les prétentions du requérant.
Le 4 novembre 2005, le juge du tribunal de Porto rendit une décision prononçant l'extinction de l'instance. Le juge soutint que la procédure était dépourvue d'objet, le requérant n'étant plus membre de la coopérative défenderesse.
Le 16 novembre 2005, le requérant fit appel de cette décision devant la cour d'appel.
Dans sa note à l'attention de la cour d'appel du 13 mars 2006, le juge du tribunal de Porto affirma maintenir la décision attaquée. Cette note ne fut pas portée à la connaissance du requérant.
Par un arrêt du 13 juin 2006, la cour d'appel rejeta le recours et confirma la décision entreprise.
1.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l'impossibilité de répondre à la note du juge du 27 juin 1996 et de la non-communication de la note du juge du 13 mars 2006.
2.
Le requérant se plaint par ailleurs de l'absence de décision du tribunal sur l'une de ses demandes, visant à envoyer certains renseignements au ministère public. Il se plaint également de la violation du droit d'accès à un tribunal en raison de la suspension de l'instance ainsi que de la décision finale des juridictions internes, qui serait erronée. Le requérant invoque l'article 6 § 1 de la Convention.
3.
Le requérant estime que le fait qu'il n'a finalement pas eu accès aux informations qu'il recherchait porte atteinte à l'article 10 de la Convention.
4.
Le requérant invoque enfin, sans donner d'autres précisions, les articles 13 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1.
1.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l'impossibilité de répondre à la note du juge du 27 juin 1996 et de la non-communication de la note du juge du 13 mars 2006.
En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article 54
§
2
b) de son règlement.
2.
S'agissant des autres griefs soulevés par le requérant, la Cour a attentivement examiné l'ensemble des éléments en sa possession. A la lumière de sa jurisprudence pertinente, elle ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention. Il s'ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Ajourne
l'examen des griefs du requérant tirés de l'impossibilité de répondre et de la non-communication des notes rédigées par le juge à l'attention de la cour d'appel
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
F.
Elens-passos
F.
tulkens
Greffière adjointe
Présidente