Decizia nr. 5482/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea principală înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2015 reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele: - anularea Deciziei nr. 16889/08.05.2015, emisa de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsa Contestația formulata și înregistrata la AFIR sub nr. x/08.04.2015; - anularea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 02.03.2015, privind proiectul "Înființarea unui complex de sere localitatea Sacuieni", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x/03.08.2011, beneficiar S.C. A. S.R.L., a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței AFIR în cuantum de 2.020.316,67 RON și a penalităților de întârziere; - obligarea paratei la continuarea executării Contractului de finanțare nr. x/03.08.2011, astfel cum a fost acesta modificat prin Actul adițional nr. x/09.03.2012, Actul Adițional nr. 2/15.11.2013 și Actul adițional nr. x/25.07.2014, precum și - obligarea pârâtei la prelungirea duratei de implementare a proiectului cu o perioada egala cu cea a soluționării definitive a prezentei cauze.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2066 pronunțată în data de 31 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele, acțiunea formulată, precizată și modificată de către reclamanta A. S.R.L. a fost admisă în parte, dispunându-se anularea Decizia de soluționare a contestației nr. 16889/08.05.2015 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.03.2015, ambele acte emise de pârâta AFIR, precum și a actelor administrative subsecvente, respectiv: cererea pârâtei AFIR din 12.03.2015 de plată a Scrisorii de garanție bancară pentru restituirea avansului nr. 56/24.01.2013 și Notificarea AFIR nr. 15661/28.04.2015 cu privire la încasarea sumei de 1.192.362,6 RON ca urmare a executării scrisorii de garanție și stabilirea diferenței de achitat, în sumă de 827.954,07 RON. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamantei privind anularea actelor premergătoare actelor administrative, constând în Proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și Suspiciunea de neregulă/suspiciune de fraudă IRD.0.1 nr. 43224/16.12.2014, precum și cererea reclamantei de anulare a oricăror acte subsecvente ce urmează a fi emise până la soluționarea prezentei cauze. Instanța de fond a mai dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că a obligat pârâta să continue executarea contractului de finanțare nr. x/03.08.2011, astfel cum a fost modificat prin Actele adiționale nr. x/09.03.2012, nr. y/15.11.2013 și nr. 3/25.07.2014, precum și să restituie către reclamantă suma de 1.192.362,6 RON. Ca modalitate de reparare a prejudiciului suferit de reclamantă, pârâta a fost obligată la prelungirea duratei de implementare a proiectului, de la 42 de luni, la 49 de luni, precum și cu o perioadă egală cu aceea a soluționării definitive a prezentului litigiu. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 2066 din data de 31 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), încadrând în drept criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., sens în care a solicitatadmiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii introductive, ca neîntemeiată. În motivarea recursului, în esență, recurenta a reluat pe larg situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin actele administrative contestate și invocată și prin întâmpinare în fața instanței de fond, arătând în primul rând, că, deși prin sentința recurată, instanța de fond reține și admite existența indicatorilor care demonstrează existența condițiilor artificiale în obținerea finanțării nerambursabile, apreciază că autoritatea nu demonstrează și nu probează existența elementului obiectiv și a celui subiectiv, respectiv nu a produs suficiente dovezi de natură a determina existența celor două elemente. Or, prin raportare la probatoriul administrat in cauză că, cât și la dispozițiile legale incidente speței, existența indicatorilor fizici, legali și de afaceri este deplin dovedită, iar acest lucru este confirmat chiar de motivarea sentinței prin care se reține totuși existența în parte a indicatorilor, cât și faptul că aceștia ridică unele suspiciuni. Instanța de fond separă fiecare indicator relevat argumentând că fiecare in parte nu prezintă relevanța pe care AFIR a atribuit-o, însă aceasta nu face o coroborare a tuturor acestora, coroborare care ar fi evidențiat ca într-un joc puzzle imagine de ansamblu in ceea ce privește legăturile dintre cele 9 societăți. Asemănător jocului puzzle unde fiecare piesă separată nu prezintă relevanță, unite fiind toate piesele relevă imagine de ansamblu, astfel încât instanța de fond și-a atins suficiența în aprecierea de ansamblu a indicatorilor limitându-se in a considera că aceștia nu prezintă relevanță. Este astfel imposibil de concluzionat în urma multitudinii de indicatori/elemente astfel cum aceste sunt prezentate în procesul-verbal de constatare, că în speță nu sunt dovedite legăturile dintre cele 9 societăți și nici dependența acestora de numitul B.. Cu referire la cele două recurenta învederează faptul că din coroborarea corectă a indicatorilor identificați și detaliați in titlul executoriu reiese fără dubiu existența acestora. Astfel, la acest moment există neconcordante grave între angajamentele asumate prin cererea de finanțare, și situația existentă în prezent, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil și la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat. Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari. În accepțiunea contractului de finanțare intervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordantă cu aceste condiții, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare și proceduri acreditate de Comisia Europeană. În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecțiile de oferte. Recurenta susține că, noțiunea de condiții artificiale deși nu este definită propriu-zis și reglementată expres în legislația internă sau europeană, aceasta își găsește sediul în dispozițiile Articolului 4, alin. (8) Regulamentului (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, precum și în interpretarea dată de CJUE în cauza C-434/12, prin decizia din 14 septembrie 2012 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrative sad Sofia-grad (Bulgaria). Raportând concluziile CJUE la speța de față, recurenta susține că, din verificările efectuate și din cele reține in cadrul capitolului 6 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.03.2015 reiese faptul că ambele elemente, atât cel obiectiv, cât și cel subiectiv, sunt îndeplinite. Astfel, în ceea ce privește elementul obiectiv, învederează faptul că, în ceea ce privește imposibilitatea atingerii obiectivelor urmărite de Schema de ajutor (M 121), daca se permite unui grup de persoane care acționează împreună (în interes comun) și care își gestionează afacerile în comun să obțină finanțare pentru mai multe proiecte desfășurate în același timp, asta înseamnă un obstacol suplimentar considerabil în calea îndeplinirii obiectivelor măsurii, care vizează sprijinirea unui număr cât mai mare de întreprinderi posibil. Totodată, acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalți solicitanți/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acționează de comun acord, un avântaj nejustificat în fața competiției, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață. Obiectivul general al Măsurii 121 vizează creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție și îndeplinirea standardelor naționale și a standardelor comunitare, având corespondent în Regulamentul (CE) nr. 1305/2013 prin art. 17 - măsura

Investiții în active fizice - submăsura Submâsura 4.1. "Investiții în exploatații agricole". În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat și celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit și modul în care acesta este îndeplinit. Astfel fiind, în mod cert obiectivul măsurii 121 cât și al întregului program FEADR nu poate fi atins. Din această perspectivă recurenta consideră motivarea sentinței netemeinică și nelegală în condițiile în care instanța de fond motivează hotărârea în sensul că obiectivul măsurii este atins, nefiind relevantă realizarea investiției, ci modul in care este îndeplinit obiectivul măsurii 121. Or, in prezenta speță, obiectivul măsurii 121 nu este atins dat fiind faptul că încă de la inițierea depunerii cererilor de finanțare de către cei 9 solicitanți (ulterior prin încheierea contractului de finanțare, beneficiari) s-a urmărit eludarea condițiilor restrictive din cadrul măsurii 121 în sensul că s-a dorit obținerea a nouă finanțări contrar fișei măsurii 121 si H.G. nr. 224/2008 care reglementează accesarea numai a unei finanțări nerambursabile in decursul a trei ani fiscali consecutivi. Prin verificările efectuate asupra menținerii criteriilor de eligibilitate ale proiectului in limitele trasate de Ghidul Solicitantului și contractul de finanțare s-a putut concluziona că prin eludarea condițiilor de accesare a finanțării, prin încălcarea clauzelor privind menținerea criteriilor de eligibilitate și accesarea a nouă finanțări nerambursabile al căror beneficiar final este o singură persoană/grup de persoane, obiectivul măsurii 121 nu este atins. În ceea ce privește existenta unui element subiectiv acesta constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, iar din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată a activităților cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege. Față de cele menționate s-a considerat ca scopul depunerii proiectelor a fost acela de a se achiziționa utilaje cu valoare totala ce depășește 800.000 Euro, valoarea maxima admisa in cadrul unui proiect si de a achiziționa o serie de utilaje pentru dezvoltarea proiectului. Cei nouă beneficiari (toți angajați în diverse societăți coordonate de dl. B.) au accesat în totalitate finanțare nerambursabilă în cuantum de 7.200.000 euro dezvoltând un număr de 9 sere care funcționează unitar și care urmau să funcționeze unitar, o dovadă în acest sens fiind constituirea societății PRODBIOROM S.R.L. și a C.. Astfel ajutorul financiar nerambursabil acordat beneficiarilor în baza contractelor de finanțare perfectate pun în evidenta conduita beneficiarilor la care a făcut referire, constituind astfel o încălcare grava a dispozițiilor legale si comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" prin depășirea plafonului maxim nerambursabil de care poate beneficia un solicitant in decursul a trei ani fiscali și prin crearea de entități juridice care au accesat simultan și unitar Măsura 121. Deși elementele evidențiate în procesul-verbal de constatare analizate individual par legale, analizate în totalitatea lor aceste elemente au condus la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiții artificiale în scopul obținerii sprijinului. Așadar, nu se poate face abstracție de faptul că beneficiar final al fondurilor încasate pe cele nouă proiecte este același grup de persoane. Raportat la aspectele expuse în cuprinsul procesului-verbal de constatare, rezultă în mod evident faptul că a existat o coordonare deliberată a activităților cu scopul clar de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală. În plus, crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării pot fi grupate în trei categorii: indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici, indicatori de afaceri/contabili, iar experiența arată că, în domeniul creării de condiții artificiale pentru obținerea finanțării, trebuie identificat în fiecare categorie cel puțin unul dintre indicatorii menționați. Urmând acest raționament, dovedit în cazul multor cereri de finanțare, elementele de fapt, legale, economice, funcționale și personale ale cazului trebuie cercetate foarte serios, luate în calcul și analizate temeinic, identificând astfel "stegulețele roșii" referitoare la crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării. "Stegulețele roșii", terminologie consacrată la nivel comunitar, reprezintă indicatori de fraudă sau nereguli, iar identificarea acestora constituie un evident semnal de alarmă pentru recurentă, în ceea ce privește finanțarea cercetată. La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale: respectiv indicatorii externi, fizici, indicatorii structurali, legali, juridici și indicatorii de afaceri, financiar-contabili. În cazul măsurii 121 aceste obiective sunt acelea de a sprijini creșterea competitivității în sectorul agricol or, în prezenta speță acest obiectiv esențial al măsurii nu poate fi atins în contextul in care toate cele nouă sere funcționează unitar inclusiv în ceea ce privește distribuția produselor finite. Astfel, concentrarea fondurilor nerambursabile provenite din programul FEADR la un grup de nouă beneficiari care acționează de comun acord și concertat încă de la depunerea cererilor de finanțare în vederea eludării condițiilor de accesarea a finanțării nerambursabile contravine în mod flagrant obiectivului măsurii 121. Se constată faptul că obiectivele măsurii 121 sunt puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu. În acest caz compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare. Recurenta a reiterat pe larg în cererea de recurs elementele relevante care au determinat concluzia că sunt îndepliniți toți indicatorii pentru a demonstra existența condițiilor artificiale, atât din perspectiva elementului obiectiv cât și cel subiectiv, susținând că, având în vedere analiza criteriilor subiective și a elementelor ce demonstrează coordonarea acțiunilor întreprinse de societate si ceilalți 8 beneficiari, se constata faptul ca obiectivul general al măsurii 121, criteriul obiectiv (se va evalua dacă, prin proiectele pentru care se solicita finanțare, se îndeplinesc obiectivele măsurii a-conform fisei măsurii 121, obiectivul general al măsurii este creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a resurselor umane si a factorilor de producție si îndeplinirea standardelor naționale si a standardelor comunitare) - creșterea competitivității sectorului agricol - nu poate fi considerat îndeplinit, ceea ce conduce la concluzia că S.C. A. S.R.L. și ceilalți 8 beneficiari au creat condiții artificiale în scopul depășirii plafonului financiar nerambursabil al măsurii 121. Concluzionând, recurenta arată că, luându-se in considerare toți acești indicatori și elementele detaliate în procesul-verbal de constatare se poate concluziona că în speță au fost create în mod artificial societățile beneficiare ale finanțării nerambursabile, în mod real urmărindu-se fărâmițarea unei investiții mai mari cu scopul depășirii finanțării maxime nerambursabile în cadrul măsurii 121. Așadar din analiza tuturor elementelor detaliate în actele contestate se constată că articolul 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiții nu este independent din punct de vedere funcțional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între două entități economice, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv. Este evident, din aspectele de fapt si de drept expuse în actele administrative contestate, că neregula a fost semnalată și analizată cu privire la crearea condițiilor artificiale pentru a încălca prevederile regulii de finanțare și depășirea valorii ajutorului maxim pe o perioadă de trei ani fiscali în cadrul măsurii 121. De asemenea, prin procesul-verbal de constatare sunt expuse in mod detaliat legăturile existente intre cele nouă entități juridice, legături care atesta coordonarea acestora de către un singur grup de persoane. Pe cale de consecința, deși din punct de vedere juridic aceste entități sunt considerate independente, nu se poate face abstracție de faptul ca sunt coordonate de către același grup de persoane încălcându-se obligația respectării plafonului maxim pe care îl poate accesa un beneficiar pe decursul a trei ani fiscali. Elementele prezentate în procesul-verbal atacat, nu pot fi catalogate drept simple coincidențe, ele atestând acțiunea concertată cu scopul de a accesa prin intermediul mai multor societăți finanțarea nerambursabilă prin măsura 121, măsură care este supusă unui plafon maxim de finanțare. Astfel, din probele administrate în prezentul dosar se observă prezenta drumului comun care deservește cele nouă sere. Inițial, prin cererea de finanțare, fiecare proiect își asumă condiția și obligația de a fi un proiect independent. Pe de altă parte, prin depunerea cererii de finanțare beneficiarul își asumă că tipul întreprinderii este acela de întreprindere autonomă care poate să-și desfășoare activitatea în mod independent fără aportul altei societăți legate sau partenere. Inițial, prin proiectul tehnic, beneficiarul a propus construcția a 2 sere compuse din 8 tronsoane. În ceea ce privește drumurile de acces, beneficiarul menționează faptul că, alcătuirea sistemului rutier permite accesul vehiculelor direct din drumul de exploatare la locul de implementare al investiției nemenționându-se în acest sens vreun drum care poate deservi și alte proiecte. În plus, prin același proiect tehnic beneficiarul a menționat faptul că va împrejmui sera pentru a o delimita de celelalte proiecte. În urma verificărilor s-a constatat că proiectul tehnic nu a fost respectat, drumul de acces propriu nu era realizat, accesul la locul de implementare al investiției (sera) fiind efectuat dintr-un drum care deservea alte opt proiecte. Totodată, cu ocazia acestor verificări s-a constatat că beneficiarul nu a respectat proiectul tehnic în ceea ce privește realizarea împrejmuirii. În acest context dat fiind faptul că realitatea de pe teren nu coincidea cu cele propuse inițial de către beneficiar in cadrul studiului de fezabilitate s-a concluzionat că toate cheltuielile solicitate la plată în cadrul tranșei a II-a de plată sunt neeligibile. Totodată, la câteva luni după încheierea contractului de finanțare, reclamanta a solicitat modificarea soluției tehnice pentru accesul în sere, respectiv, construirea unui alt drum pentru accesul în seră dar această propunere a fost respinsă dat fiind faptul că acesta nu ar fi deservit în exclusivitate proiectul deservit de S.C. A. S.R.L. Aceiași solicitare a fost depusă de toți ceilalți opt beneficiari. La verificările pe teren, deși modificarea tehnică nu a fost agreată și aprobată de AFIR, s-a observat realizarea schimbării proiectului tehnic prin construirea unui drum care deservea toate cele 9 sere și nerespectarea celor indicate chiar de beneficiar în studiul de fezabilitate. Prin urmare, în urma coroborării tuturor elementelor s-a concluzionat că, în prezenta speță, reclamanta, în cunoștință de cauză, a procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar. Multitudinea de elemente identificate grupate în cele trei grupe de indicatori, converg spre concluzia că beneficiarul a încălcat normele legale, contractul de finanțare și prevederile Ghidului Solicitantului. Investițiile trebuie în mod real delimitate iar funcționarea acestora încă de la momentul zero până la sfârșitul perioadei de monitorizare trebuie să fie total independentă. Pentru respectarea condițiilor enumerate în Ghidul Solicitantului cât și pentru a evita producerea condițiilor artificiale solicitantul trebuie să acționeze independent, corect și să se limiteze la dezvoltarea unei singure investiții care să presupună acordarea unui singur ajutor nerambursabil în limita a 800.000 euro. Per a contrario, acționarea concertată și deliberată prin interpunerea unor societăți comerciale doar aparent autonome și independente în vederea obținerii a două sau mai multe finanțării și concentrarea fondurilor nerambursabile doar in favoarea unui singur grup sau a unei singure persoane contravine condițiilor oricărei măsuri din cadrul FEADR nu numai măsurii 121. Pe de altă parte,conchide recurenta, existența elementului subiectiv este demonstrată de întreaga conduită a beneficiarului A. S.R.L. cât și a celorlalți 8 beneficiari care au acționat concertat dat fiind faptul că: inițial s-a procedat la dezmembrarea unui teren (aparținând dlui B.) în nouă parcele; s-a procedat la fărâmițarea unei investiții; s-au creat nouă societăți comerciale ai căror asociați majoritari sunt angajații dlui B. la D..A. (angajați care dispuneau din diverse surse de 50% din valoarea eligibilă a fiecărui proiect); s-a obținut finanțarea nerambursabilă fiind încheiate contractele de finanțare cu cei nouă beneficiari aparent autonomi; s-a solicitat amendarea acestor contracte prin modificarea proiectului tehnic dorindu-se construirea unui drum care să deservească cele nouă sere; în final, cei nouă beneficiari se constituie într-o asociație în vederea desfacerii produselor care vor fi obținute, asociație în care dl B. deține majoritatea acțiunilor (49%). 3. Apărările formulată de intimata-reclamantă Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temenică și legală a sentinței atacate, răspunzând punctual susținerilor recurentei și reluând practic susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată și celelalte acte de procedură din fața primei instanțe. Anexat întâmpinării, intimata-reclamantă a depus la dosarul de recurs practică judiciară. Recurenta-pârâtă nu a înțeles să formuleze răspuns la întâmpinare. 4. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum și în raport de dispozițiile legale incidente litigiului pendinte, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele ce succed: Din perspectiva motivului de casare prevăzut de alin. (1), pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., invocat de recurentă în susținerea recursului declarat, Înalta Curte precizează că pentru incidența acestuia în cauză ar trebui era necesar ca hotărârea pronunațată de instanța de fond să cuprindă motive contradictorii. Or, la o simplă lectură a considerentelor expuse în cuprinsul acesteia, se poate constata că motivele de fapt și de drept prezentate de judecătorul fondului antameaza pe deplin solutia de admitere a cererii de chemare în judecata, astfel ca nu se poate discuta despre existenta unor motive contradictorii, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce face ca acest motiv de casare să nu își găsească incidența în cauză. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de asemenea de recurenta-pârâtă, preliminar, Înalta Curte reține următoarele argumente de fapt și de drept relevante. Reclamanta a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 02.03.2015, ca act administrativ individual și Decizia de soluționare a contestației nr. 16889/08.05.2015 emise de Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, considerându-se vătămată și solicitând anularea actelor administrative, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința stingerii creanței AFIR în cuantum de 2.020.316,67 RON și a penalităților de întârziere și obligarea paratei la continuarea executării Contractului de finanțare nr. x/03.08.2011, astfel cum a fost acesta modificat prin Actul adițional nr. x/09.03.2012, Actele adiționale nr. x/09.03.2012, nr. y/15.11.2013 și nr. 3/25.07.2014, precum și la prelungirea duratei de implementare a proiectului cu o perioada egala cu cea a soluționării definitive a prezentei cauze. În ceea ce privește situația de fapt, se reține că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în baza O.U.G. nr. 41/2014), în calitate de autoritate contractantă și reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare cu fonduri europene nr. x/03.08.2011, referitor la Proiectul "Înființarea unui complex de sere în localitatea Săcuieni". Finanțarea a fost acordată reclamantei în cadrul Măsurii 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole", valoarea totala a ajutorului financiar nerambursabil acordat de către AFIR fiind de 2.167.933 RON, reprezentând 60% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru implementarea Proiectului, suma de 1.083.966 RON reprezentând un avans de 50% din valoarea totala a ajutorului financiar nerambursabil, restul urmând a fi achitați în trei tranșe. Obiectivele investiției a constat în crearea unei noi capacități de producție de legume certificate biologic, prin construirea unui complex de sere de legume, iar conform Studiului de fezabilitate, proiectul de investiții avea următoarea structură: construcții noi: sere, spațiu tehnic, centrala termica, bazin vidanjabil, drumuri și platforme betonate, imprejmuire, put forat; echipamente și utilaje tehnologice cu montaj: sistem complex de irigare, centrala termica cu combustibil din biomasa; dotări specifice: instalații electrice, sanitare, încălzire, ventilare, climatizare; achiziții bunuri: tractor, freza, utilaj de plantat răsaduri, incarcator frontal, remorca de administrat gunoi. În urma Raportului de control nr. x/11.08.2014 emis de Direcția Control și Antifraudă, pârâta a procedat la efectuarea unui control, prin verificarea documentară și pe teren a proiectului ce face obiectul contractului de finanțare menționat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011, în urma verificarii proiectelor, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 02.03.2015, prin care s-a propus rezilierea Contractului cadru nr. x/03.08.2011 și recuperarea integrală a ajutorului financiar acordat. De asemenea, s-a constituit în acest mod o creanță bugetară în sumă de 2.020.316,67 RON, iar la data de 11 martie 2015, parata AFIR a solicitat E. Sucursala Oradea plata Scrisorii de garanție bancara de restituire avans, trimițând în acest sens adresa inregistrata la banca sub nr. x/27.03.2015, plata Scrisorii de garanție bancara fiind efectuata de E. Sucursala Oradea către AFIR în luna iunie 2015. Pentru a dispune o asemenea măsură echipa de verificare din partea autorității cu competențe în gestionarea fonsurilor comunitare a constatat că reclamanta împreună cu alți 8 operatori economici, au creat în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea plăților, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", raportat la dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011, astfel cum a fost acesta dezvoltat de CJUE prin Hotărârea pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva Sila, precum și la Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 a Comisiei Europene din 10.10.2013, identificând existența unor conexiuni între societățile beneficiare ale celor 9 sere, respectiv a unor indicatori fizici, funcțional legali și de afacere/contabili/financiari, care dovedesc scopul nedeclarat al fragmentării unei investiții mai mari în mai multe investiții mai mici, în vederea depășirii plafonului măsurii. Astfel, s-a reținut că: 8 dintre cele 9 societăți, între care și reclamanta, au același sediu, respectiv în Oradea, str. x, în cadrul Complexului Comercial "D."; amplasamentul serelor este în aceeași locație, sat Ciocaia, oraș Sacuieni, jud. Bihor, pe o parcelă în suprafață totală de 18.363 mp, dezmembrată în mai multe loturi, care inițial, înainte de dezmembrare, au constituit proprietatea numitului B.; deși prin Proiectul tehnic depus de reclamantă nu sunt prevăzute drumuri de acces cu legături de continuitate cu parcelele vecine, la controlul din teren s-a observat pe partea nord-vestică existența unei alei betonate continue, comună tuturor parcelelor celor 9 societăți, însă întreruptă de gardurile de împrejmuire dintre sere. Fiecare reprezentant legal al celor 9 societăți au instituit în favoarea celorlalte 8 societăți drept de servitute de trecere; alimentarea cu energie electrică este comună; numărul de telefon de contact este același pentru toate cele 9 firme; data depunerii celor 9 proiecte de 29.10.2010, iar data înființării firmelor este 15.10.2010; domeniul principal de activitate este comun: Cod CAEN 0113 "Cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor"; toate cele 9 firme lucrează cu aceeași firmă de consultanță, cu aceeași bancă, cu aceeași firmă de proiectare, cu aceeași firmă pentru dirigenția de șantier, același constructor pentru lucrările de construcții; reprezentanții legali ai celor 9 societăți beneficiare ale Măsurii 121, inclusiv reprezentantul legal al reclamantei, sunt angajați cu timp parțial, ori cu normă întreagă la firmele grupului de firme D.. S-a constatat de asemenea unirea celor 9 beneficiari într-o formă asociativă prin înființarea Prodbiorom S.R.L. la data de 25.05.2012 și a C. în data de 12.11.2014. Instanța de fond a apreciat că împrejurările reținute de autoritatea pârâtă, nu justifică condiția creeării de către reclamantă, împreună cu alți 8 operatori economici, a unor "condiții artificiale" în vederea obținerii nelegale a finanțării, de natură a determina rezoluțiunea contractului, că din analiza tuturor indicatorilor reținuți și a căror existență a fost dovedită în speță, aceștia nu suficienți pentru a dovedi existența unei intenții comune de fragmentare a unei investiții mai mari, în mai multe proiecte mai mici, în vederea depășirii pragului de minimis sau faptul că reala intenție a obținerii de către fiecare dintre beneficiari a finanțării a fost în sensul asigurării unui beneficiu financiar numitului B., iar nu în scopul atingerii Obiectivelor Măsurii 121 și că în mod eronat s-a reținut prin actele administrative atacate incidența dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 rap. la art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei nr. 1975/2006 și art. 11 din contractul de finanțare, în sensul existenței unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului de finanțare. Înalta Curte apreciază fondată susținerea recurentei potrivit căreia, prin raportare la probatoriul administrat în cauză că, instanța de fond, deși reține totuși existența în parte a indicatorilor, cât și faptul că aceștia ridică unele suspiciuni, separă fiecare indicator relevat fără să facă o coroborare a tuturor acestora, coroborare care ar fi evidențiat legăturile dintre cele 9 societăți, În ceea ce privește crearea de condiții artificiale, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că: "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că: "1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare." Așadar, analiza elementelor subiective și subiective nu se realizezază autonom pe fiecare indicator în parte, ci printr-o analiză de ansamblu a fiecărui indicator, întrucât, fiecare indicator luat individual, funcțional nu poate conduce la concluzia creeării în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, și că, la acordarea unei astfel de plăți, candidatul a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. Din această perspectivă Înalta Curte apreciază că este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia indicatorii menționați sunt insuficienți pentru a ajunge la concluzia că nu se poate atinge scopul Obiectivelor Măsurii 121. Obiectivul general al Măsurii 121 constă în "creșterea competitivității sectorului agricol, printr-o utilizare mai bună a resurselor umane și a factorilor de producție", ceea ce presupune și creșterea competitivității/concurenței dintre societățile care funcționează în sectorul agricol, or având în vedere indicatorii externi fizici, structurali, juridici și de afaceri reținuți, în mod temeinic pârâta a apreciat că acest obiectiv privind creșterea competitivității nu poate fi atins de reclamantă, având în vedere legăturile cu ceilalți 8 asociați ai beneficiarilor finanțării, precum și legăturile acestora cu numitul B.. Din punct de vedere al indicatorilor structurali și juridici, împrejurarea că B. a deținut calitatea de proprietar al terenului pe care se derulează proiectele, pe care l-a dezmembrat în acest scop, înființând în același timp șase societăți comerciale cu profil agricol, având același obiect de activitate și același cod CAEN, asociați fiind angajați ai numitului B., la D. S.A., unde acesta din urmă este acționar majoritar, că opt din cele nouă firme au sediul social în complexul comercial D. din Oradea, (mall-ul din Oradea), iar ulterior obținerii finanțărilor, cei 9 beneficiari s-au organizat într-o formă asociativă prin înființarea Prodbiorom S.R.L. la data de 25.05.2012 și a C. în data de 12.11.2014, constituie tot atâtea argumente în sprijinul concluziei pârâtei, în sensul unei acțiuni concertate în vederea creării de condiții artificiale. Instanța de fond apreciază că aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a demonstra creearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea plăților, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, însă dacă se are în vedere și indicatorii fizici externi, respectiv faptul că amplasamentul serelor este în aceeași locație, sat Ciocaia, oraș Sacuieni, jud. Bihor, pe parcelă în suprafață totală de 18.363 mp, ce a fost dezmembrată așa cum s-a arătat, că delimitarea acestor amplasamente este făcută doar pe o latură, în partea unde fiecare reprezentant legal al celor 9 societăți au instituit în favoarea celorlalte 8 societăți drept de servitute de trecere că alimentarea cu energie electrică este comună că numărul de telefon de contact este același pentru toate cele 9 firme și că cele 9 proiecte au fost depus la aceaași dată, de către aceeași firmă de consultanță, firmele au cont deschis la aceeași bancă, au utlizat serviciile aceeași firme de proiectare, iar constraucția tuturor proiectelor a fost efectuată de același constructor, aceeași firmă fiind contractată și pentru dirigenția de șantier, conturează deja concluzia că suntem în prezența unui proiect mai mare fărâmițat artificial în vedere obținierii finanțării, dar controlat de persoane care se află în diverse relații, de subordonare, de afaceri sau de prietenie cu numitul B., proprietarul terenului dezmebrat și care este acționar majoritar și administrator la Prodbiorom S.R.L. înființată la data de 25.05.2012 de către cei 9 beneficiari care sunt asociați. Instanța de fond a reținut că existența unor relații de prietenie ori de subordonare dintre această persoană și asociații unici ai celor 9 beneficiari este în măsură să justifice decizia fostului proprietar al terenului de a proceda la dezmembrarea acestuia, în considerarea acestor relații de prietenie și în scopul ajutorării beneficiarilor, însă în condițiile în care nu s-a dovedit că punerea la dispoziție a terenului, în urma dezmembrării, ar fi fost cu titlu gratuit, nu se poate prezuma că în realitate a fost obținut un avantaj nepermis ca urmare a obținerii finanțării. Înalta Curte nu poate reține acest argument, întrucât avantajul nepermis nu poate proveni doar din caracterul gratuit sau cu titlu oneros a punerii la dizpoziție a parcelei dezmembrate ci și din indicatori de natură funcțională și din elemente de natură subiectivă, din care rezultă că scopul acestor operațiuni juridice a fost altul, atâta vreme cât fărâmițarea terenului a condus la înființarea de noi firme care, prin modul de organizare și funcționare și prin obiectul de activitate prestat converg către același scop, exploatarea aceluiași teren și obținerea de finanțare care, urmare a fărâmițării, depășește plafonul de minimis. În aparență, cele 9 societăți au independență juridică și funcțională, însă, luând în considerare toate elementele obiective și subiective și toți indicatorii, fizici externi, juridici și economici funcționali, se constată că în realitate activitatea desfășurată de aceste societăți nu este independentă, proiectele își pierd caracterul autonom, contrar celor reținute de prima instanță, pârâta făcând dovada că, pentru finalizarea obiectivelor propuse, utilajele achiziționate de reclamantă nu sunt suficiente, nu pot funcționa în mod independent făcând parte dintr-un proiect mai amplu, ce include în mod necesar și utilizarea utilajelor procurate de celelalte 8 societăți verificate. Instanța de fond reține, referitor la legăturile dintre asociații unici ai celor 9 societăți comerciale, că, potrivit considerentelor CJUE expuse în cauza C-434/12 Slancheva Sila, cu privire la elementele obiective, precum și recomandărilor din Nota Directoare pentru auditori, existența unei legături de serviciu, chiar și de prietenie, nu este suficientă pentru a atrage, per se, concluzia creării unor condiții artificiale, ceea ce este corect, însă în situația în care aceste legături sunt completate de alte indicii și alți indicatori de natură juridică sau funcțională sau fizici externi care converg către aceeași concluzie, atunci aceste legături reprezintă elemente care conduc la existența unor acțiuni concertate în scopul creării de condiții artificiale. Analiza indicatorilor nu trebuie să se facă izolat de ceilalți, ci în ansamblu, întrucât, împrejurarea că cele nouă societăți beneficiare au avut același consultant, proiectant și diriginte la toate proiectele, luată izolat nu poate fi considerată un element care să conducă la concluzia creări de condiții artificiale, dar împreună cu celelalte aspecte reținute, devine un element de certitudine care favorizează această concluzie.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele de fapt și de drept anterior reținute, constatând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să procedeze la admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, cu consecința casării acesteia și, urmare a rejudecării procesul în fond, va respinge, în totalitate, acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.