ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5083/2020

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei F.G.A. prin care i-a refuzat plata despăgubirii sale la polița de asigurare seria x nr. x din data de 12.06.2013 - 11.06.2014, la locuința sa din localitatea Mihaița, județul Dolj.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4641 din 28 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate. A susținut recurentul reclamant că motivarea sentinței nu reține existența precipitațiilor abundente din perioada ianuarie - martie 2014, aspect care poate fi verificat inclusiv din mass - media, instanța fiind datoare a dispune administrarea de probe suplimentare. Totodată, în mod nefondat prima instanță a înlăturat adeverința nr. x din 27.05.2014 eliberată de Primăria Comunei Coțofenii din Dos, care a fost confirmată și de expertul numit de instanță în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu. A apreciat că acțiunea este întemeiată întrucât a făcut dovada cu înscrisuri, martori și expertiză de specialitate a faptului că i s-a produs un prejudiciu datorită fenomenelor naturale excesive ce intră în categoria riscurilor asigurate în baza contractului de asigurare încheiat cu B. S.A.. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii principale, astfel cum a fost formulată. Prin răspunsul la întâmpinare recurentul - reclamant a precizat că recursul este întemeiat pe cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 6 din C. proc. civ. și art. 6 din Covenția E.D.O.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea recursului pentru neîncadrarea acestuia în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Pe fondul recursului, a apreciat că se impune menținerea soluției atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât din materialul probator administrat, coroborat, nu rezultă avarierea imobilului ca urmare a unor fenomene meteo excepționale.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de plata înregistrata la FGA sub nr. x/02.02.2016 reclamantul A. a solicitat plata sumei de 34.373 RON pentru prejudiciul ce i-a fost produs de precipitațiile excesive ce au căzut în perioada ianuarie- martie 2014 si au afectat imobilul său, locuința din comuna Coțofenii din Dos, județul Dolj. Pentru imobil reclamantul avea încheiată polița de asigurare PADP seria x nr. x, emisă de B. S.A, cu valabilitate în perioada 12.06.2013-11.06.2014. Prin decizia nr. 3500/30.01.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plata formulată de reclamantul A. cu privire la suma de 34.373 RON. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a reținut în esență în decizia contestata că cererea nu se poate accepta la plata, întrucât speța prezentata se încadrează în clauzele de excludere expres prevăzute în condițiile de asigurare. Analizând criticile formulate prin cererea de recurs, prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. Inalta Curte constată netemeinicia acestora. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc. Reține Înalta Curte că prin procesul civil se urmărește, de regulă, protecția judiciară a unor interese private, ceea ce impune un rol important al părților nu numai în declanșarea procesului, ci și în desfășurarea acestuia, iar, pe de altă parte, asigurarea unui echilibru procesual, precum și aflarea adevărului presupun posibilitatea judecătorului de a influența cursul procesului, însă numai în cazuri și condiții, stabilite expres de lege. Părțile au obligația, potrivit art. 10 din C. proc. civ. de a-și proba pretențiile și apărările, în condițiile art. 254 și art. 194 din C. proc. civ. în ceea ce privește condițiile de administrare a probelor și conținutul cererii de chemare în judecată. Judecătorul poate ordona probe din oficiu, însă aceasta nu constituie o obligație pentru instanță, așa cum rezultă foarte clar din redactarea art. 254 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., potrivit cărora "(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii." Prin urmare, greșit apreciază recurentul-reclamant că rolul activ al instanței de judecată presupune obligația instanței de a-i pune în vedere să depună înscrisuri în susținerea aspectului că prejudiciul este rezultatul producerii riscurilor din contractul de asigurare. De altfel, legiuitorul a prevăzut expres că nepropunerea și neadministrarea de probe din oficiu de către instanța de fond nu poate fi invocată de către părți în căile de atac. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Recurentul a invocat, în cadrul cererii de recurs, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de reclamant, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei. Totodată, prima instanță a expus concludent motivele pentru care a considerat nerelevantă adeverința nr. x/27.05.2014 eliberata de Primăria Coțofenii din Dos pentru a face dovada existentei unuia dintre fenomenele meteo care constituie risc asigurat potrivit poliței de asigurare. Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Analizând motivele de recurs și din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Inalta Curte reține că soluția este rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor legale. Astfel, are în vedere instanța de recurs că,potrivit poliței de asigurare a locuinței si a conținutului seria x nr. x B. Pad Plus Bonus printre riscurile asigurate sunt cele prevăzute la pct. 1.1.27 fenomene atmosferice: furtună, grindină, ploaie torențială, tornadă, trombă de aer, vijelie, uragan; pct. 1.1.30 furtună: perturbație atmosferică naturală, manifestată inclusiv prin vânt cu viteză cuprinsă intre 90 km/h și 118 km/h, inclusiv. Adeverința nr. x/27.05.2014 eliberata de Primăria Coțofenii din Dos face referire la ploi abundente din ultima perioada și nu atestă un fenomen atmosferic de durată sau intensitate dintre cele menționate la în polița de asigurare. De asemenea, se constată că în fundamentarea soluției privind respingerea cererii de anulare a deciziei pronunțate de FGA, instanța de fond a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Tg-Jiu, în care expertul a precizat că este posibil ca degradarea structurii de rezistență să se fi produs prin tasarea terenului de fundare (sensibil în zonă), ca urmare a precipitațiilor abundente, împrejurare care se încadrează în Cap 6 - Excluderi, pct. 6.7. lit. k) - potrivit cărora nu se acordă indemnizații pentru daune cauzate de tasare, afânare sau surpare a terenului de fundație.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.