ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5020/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.05.2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea pârâtului să-i comunice hotărârea definitivă prin care comisia de contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale i-a soluționat contestația administrativă înregistrată sub nr. x/2016; să se constate nulitatea raportului de evaluare cu privire la calificativul acordat prin Fișa de evaluare înregistrată la MENCȘ sub nr. x/05.12.2016 pentru încălcarea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 4315/2014, iar în subsidiar, anularea acestui raport de evaluare; obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să reia procedura de evaluare, cu respectarea procedurilor impuse de Ordinul nr. 4315/2014; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 445/2017 din 13 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins actiunea formulată de reclamant A., în contradictoriu cu pârât Ministerul Educației Naționale, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței nr. 445/2017 din 13 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

În motivarea acțiunii arată că în mod eronat, instanța de fond a respins acțiunea doar în baza susținerilor părților, fără să solicite documente în dovedire.

Susține că, în calitate de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Gorj, a fost evaluat de către pârâtul Ministerul Educației Naționale cu încălcarea procedurii prevăzute expres de către Ordinul MENCȘ nr. 4315/2014, iar împotriva raportului de evaluare a formulat contestația administrativă nr. 1764/2016, care nu a fost soluționată până la formularea recursului, așa cum prevede art. 10 alin. (6) și (7) din Ordinul nr. 4315/2014 al MENCȘ, rezultatul contestației fiindu-i comunicat printr-o adresă, cu încălcarea prevederilor legale.

Critică considerentul instanței de fond în sensul că rezultatul contestației i-a fost comunicat prin adresa nr x/27.12.2016 și că nu au fost reliefate carențe ale procedurii de evaluare de natură a atrage nulitatea evaluării, instanța dând o interpretare greșită prevederilor Ordinului nr. 4315/2014, echivalând adresa cu o hotărâre.

Arată că procedura specială prevăzută de acest act normativ impune ca soluționarea contestației administrative să fie făcută în 10 zile lucrătoare, prin emiterea unei hotărâri definitive, or, raportul de evaluare întocmit de către comisia de contestații nu echivalează cu hotărârea definitivă prevăzută de art. 10 alin. (7) din actul normativ menționat. Pe de altă parte, arată că rezultatul contestației i-a fost comunicat prin adresa din 27 decembrie 2016, peste termenul de 10 zile impus de Ordinul nr. 4315/2014 și fără emiterea efectivă a unei hotărâri.

Precizează că i s-a acordat un punctaj diminuat în ceea ce privește criteriile de performanță prevăzute la unitățile de competență: 1.6, 1.7, 2.1, 3.1, 3.3, 3.4, 3.5, 4.2, 4.3, 5.5, 5.10, 6.1, deși activitatea desfășurată a fost foarte bună, astfel cum reiese din Fișa de autoevaluare, raportul de autoevaluare și documentele justificative transmise către minister la data de 31.08.2016, conform adresei nr x/14.07.2016, înregistrate la ISJ Gorj sub nr. x/14.07.2016.

Consideră că nu s-a respectat procedura de evaluare, astfel că solicită reluarea acesteia.

Intimatul - pârât Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, arătând că activitatea de evaluare a recurentului s-a realizat pentru perioada 01.09.2015 - 31.08.2016 de către o comisie de evaluare, în baza fișei de autoevaluare prevăzute la Anexa 2 din OMEN nr. 4315/2014, a raportului argumentativ, precum și a documentației aferente transmise la Ministerul Educației Naționale.

Mai arată că recurentului i-a fost comunicat calificativul final acordat de către membrii comisiei prin adresa nr. x/27.12.2016 și că raportul comisiei de contestații a fost aprobat de Ministrul Educației Naționale, acesta reprezentând hotărârea comisiei de contestații cu privire la calificativul final acordat recurentului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea pârâtului să-i comunice hotărârea definitivă prin care comisia de contestații din cadrul Ministerului Educației Naționale i-a soluționat contestația administrativă înregistrată sub nr. x/2016; să se constate nulitatea raportului de evaluare cu privire la calificativul acordat prin Fișa de evaluare înregistrată la MENCȘ sub nr. x/05.12.2016 pentru încălcarea procedurii prevăzute de Ordinul nr. 4315/2014, iar în subsidiar, anularea acestui raport de evaluare; obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale să reia procedura de evaluare, cu respectarea procedurilor impuse de Ordinul nr. 4315/2014.

Înalta Curte constată că prima instanță a respins în mod corect cererea reclamantului, sentința recurată fiind legală.

Astfel, reclamantul a îndeplinit, începând cu data de 24.03.2015, funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Gorj, conform contractului de management nr. x/2015 încheiat cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice și a Ordinului Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 3454/2015, iar, în urma activității de evaluare a activității profesionale a recurentului-reclamant, s-a emis fișa de (auto)evaluare și raportul de evaluare al conducerii ISJ Gorj nr. 2204/DGMRU/05.12.2016, prin care recurentului i-au fost acordate 80,5 puncte, corespunzătoare calificativului "Bine", pentru activitatea desfășurată în perioada 01.09.2015-31.08.2016.

Ca urmare a comunicării acestui rezultat prin adresa nr. x/06.12.2016 a Direcției Generale Management și resurse Umane, recurentul a formulat contestație, înregistrată la MEN sub nr. x/12.12.2016, care a fost soluționată prin raportul nr. x/27.12.2016, prin care s-a acordat recurentului un punctaj de 82,50 puncte, corespunzător calificativului "Bine", acordat inițial de comisia de evaluare. Acest raport a fost comunicat recurentului prin adresa nr. x/27.12.2016 a Direcției Generale Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

O primă critică invocată în recurs se referă la faptul că instanța a respins acțiunea doar în baza susținerilor părților, fără să solicite documente în dovedire.

Critica este nefondată, în condițiile în care la dosarul de fond au fost depuse atât înscrisurile atacate, cât și o vastă documentație referitoare la evaluarea activității de management desfășurată de către recurent, constând, printre altele, în: Nota justificativă pentru fundamentarea proiectului de buget pe anul 2016, Planul managerial pentru anul școlar 2015-2016 nr. 16527/04.11.2015, hotărâri ale Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Gorj, Bugetul de venituri și cheltuieli al activităților extrabugetare, conform Hotărârii de Guvern nr. 1589/20003, Raport de specialitate privind repartizarea bugetului, Anexa la Decizia nr. 634/2012 privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor pentru Inspectoratul Școlar Județean Gorj, Raportul privind starea învățământului preuniversitar din județul Gorj în anul școlar 2014-2015, Curriculum de activități, etc.

Prin urmare, recurentul nu poate susține cu suficient temei că instanța a respins acțiunea doar în baza susținerilor părților și că nu a cerut documente în dovedirea aspectelor cauzei, cu atât mai mult cu cât recurentul nici nu a precizat care erau acele documente pe care le-a apreciat ca fiind relevante și pe care instanța ar fi trebuit să le solicite.

O altă critică din cererea de recurs vizează faptul că rezultatul soluționării contestației, pe care a formulat-o împotriva raportului de evaluare al ISJ Gorj nr. 2204/DGMRU/05.12.2016, a fost consemnat în Raportul nr. x/27.12.2016 și nu într-o hotărâre.

Subsumat aceleiași critici, susține că în speță contestația sa nu a fost soluționată și că rezultatul soluționării contestației nu i-a fost comunicat, recurentul reclamant apreciind că răspunsul la contestație trebuie consemnat într-o hotărâre și nu într-un raport.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 10 alin. (4) din Ordinul MENCȘ nr. 4315/2014 privind Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic din 11.08.2014:

"Comisia de contestații va întocmi un raport, semnat de membrii comisiei, care va fi înaintat spre aprobare ministrului educației naționale", iar potrivit alin. (7) al aceluiași articol:

"Hotărârea comisiei de contestații e definitivă și poate fi atacată numai la instanța de contencios administrativ, contestația reprezentând plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Din interpretarea coroborată a celor două texte de mai sus reiese că răspunsul la contestație se consemnează într-un raport care se supune aprobării ministrului educației naționale, noțiunea de hotărâre menționată la alin. (10) având semnificația de decizie sau soluție, și nu de hotărâre ca act cu valențe decizionale în care să se consemneze răspunsul la contestație.

Înalta Curte constată că prima instanță a sesizat corect faptul că hotărârea comisiei de contestații este cuprinsă în raportul ce finalizează activitatea comisiei, ca rezultat al procesului deliberativ desfășurat în urma reanalizării activității persoanei supuse evaluării, nefiind necesară emiterea unui alt act care să poarte în mod formal această denumire.

Astfel, critica recurentului-reclamant este formală și nu este de natură să conducă la anularea raportului nr. x/27.12.2016, care, de altfel, a fost comunicat recurentului prin adresa nr. x/27.12.2016, împreună cu punctajul și calificativul acordat cu ocazia reevaluării.

Prin urmare, criticile recurentului-reclamant în sensul că a fost evaluat cu încălcarea procedurii prevăzute expres de Ordinul MENCȘ nr. 4315/2014 sunt nefondate, singura critică sub acest aspect fiind cea referitoare la înscrisul în care s-a menționat soluția cu privire la contestația formulată împotriva raportului de evaluare a activității manageriale a recurentului, critică ce nu este fondată.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu este fondată nici critica recurentului privind nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 10 alin. (6) din Ordinul MENCȘ nr. 4315/2014, potrivit căruia:

"Contestațiile se soluționează în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea lor la Ministerul Educației Naționale".

Astfel, contestația recurentului a fost înregistrată la Inspectoratul Școlar Județean Gorj sub nr. x din data de 09.12.2016 (vineri) și la Ministerul Educației Naționale în data de 12 decembrie 2016 (luni), sub nr. 17641.

Având în vedere că art. 10 alin. (6) din Ordinul MENCȘ nr. 4315/11.08.2014 vorbește de zile lucrătoare și întrucât ziua de 26 decembrie era zi nelucrătoare, contestația a fost soluționată în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea contestației atât la Ministerul Educației Naționale, cât și la Inspectoratul Școlar Județean Gorj.

Raportul conținând soluția contestației recurentului i-a fost comunicat acestuia prin adresa nr. x/27.12.2016, cu respectarea termenului de 3 zile lucrătoare de la data aprobării raportului.

În privința criticilor formulate de către recurentul-reclamant ce vizează cererea de constatare a nulității raportului de evaluare cu privire la calificativul acordat, respectiv punctajul diminuat acordat pentru criteriile de performanță prevăzute la punctele 1.6, 1.7, 2.1, 3.1, 3.3, 3.4, 3.5, 4.2, 4.3, 5.5, 5.10, 6.1 din fișa de evaluare, Înalta Curte constată că, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, acordarea calificativelor în cadrul procedurii de evaluare a performanțelor individuale ale funcționarilor publici reprezintă o prerogativă a angajatorului, instanța de judecată învestită cu o acțiune în anularea raportului de evaluare având competența de a exercita exclusiv controlul de legalitate a procedurii de evaluare, fără a face propria evaluare și a stabili un calificativ.

Înalta Curte reține că, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de soluționare a contestațiilor împotriva calificativului acordat, iar nu înseși aspectele privind conținutul criteriilor și punctajele acordate ori soluțiile date contestațiilor.

În exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita sa, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

O atare abordare se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a decis că, atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminare a îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură. Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se îndepărtează de la sarcina normală a judecătorului, astfel încât garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (Cauza Van Marle și alții c. Olandei, hotărârea Plenului Curții din 26 iunie 1986).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 445/2017 din 13 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 445/2017 din 13 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2020.