ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4845/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 2.02.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3366 din 16 iulie 2018, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, recurentul arată că prin întâmpinarea formulată la fond a arătat că, în perioada anilor 1984 - 1985, și-a desfășurat activitatea la întreprinderea B., având funcția de subinginer în cadrul Biroului "protecția muncii". În această calitate, a fost forțat să colaboreze cu fostele organe de securitate în scopul prevenirii executării unor lucrări de slabă calitate în subteran și creării unor stări de pericol prin folosirea necorespunzătoare a materialelor explozive, precum și pentru cunoașterea altor aspecte de nerespectare a normelor de tehnică a securității ce ar fi putut produce accidente de muncă, aceste activități fiind conforme cu atribuțiile mele de serviciu. În angajamentul redactat după dictarea ofițerului de securitate, a consemnat faptul că accept colaborarea cu organele fostei securități "pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea oricăror infracțiuni îndreptate împotriva securității statului", "cunoscând că apărarea patriei este o îndatorire de onoare a fiecărui cetățean înscrisă în Constituție". Așa-zisa colaborare cu organele de securitate a fost pur formală, întrucât n-a făcut altceva decât să își exercite atribuțiile de serviciu referitoare la protecția muncii, iar informarea ocazională a ofițerului din întreprindere cu aspecte de acest gen nu a fost de natură să prejudicieze vreo persoană, ci a avut rolul de a preveni producerea unor consecințe grave în întreprindere, cum ar fi fost explozii, incendii, folosirea în mod necontrolat sau de către persoane neautorizate a explozivilor, folosirea în mod defectuos a unor utilaje miniere etc., care ar fi fost de natură să pună în pericol viețile minerilor. În hotărârea pronunțată, instanța de fond nu face, practic, o analiză proprie a situației de fapt, ci își însușește în integralitate opiniile și punctele de vedere exprimate de reclamant, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Înscrisurile apreciate de instanța fondului, ca fiind relevante pentru constatarea acestei calități sunt cele indicate de reclamant, respectiv, două note informative și o notă de analiză din data de 10.07.1986, întocmită de către un ofițer de Securitate. Prima notă informativă, care se referă la nemulțumirea unei persoane datorită faptului "că la noi nu se găsesc alimente suficiente", în timp ce "în Ungaria se găsesc de toate", a fost făcută pentru a sensibiliza și determina factorii de decizie din acea perioadă să dispună măsurile necesare pentru aprovizionarea cu alimente a populației, și nu în scopul de a restrânge sau îngrădi exercițiul unor drepturi sau libertăți ale vreunei persoane. Cea de a doua notă informativă este, în opinia recurentului, total irelevantă pentru constatarea calității de colaborator al Securității, deoarece se referă la un aspect banal, respectiv la o persoană care, deși îl avea pe fiul său fugit în străinătate (fapt deja cunoscut de către fosta Securitate) unde existau alte venituri șl alte posibilități materiale, totuși el pescuia pe Dunăre cu barca pentru a-și câștiga existența, pentru că fiul său nu îl ajuta în niciun fel. Instanța de fond preia însă argumentația reclamantului, lipsită de consistență, arătând, că "informațiile privind o anumită persoană care își desfășoară activitatea de pescuit pe Dunăre deși fiul său a fugit din țară împreună cu familia, fiind cunoscut faptul că tentativa de trecere a frontierei, în afară de natura sa infracțională, era privită cu suspiciune de organele în drept, pe motiv că astfel cetățenii români ajunși în străinătate puteau oferi informații despre situația economică și socială a României, destrămând astfel barierele informaționale controlate de partid." Această interpretare a reclamantului, preluată de instanța de fond, nu reprezintă decât extrapolarea unei situații, fără niciun fel de suport în realitatea faptică. Cu privire la Nota de analiză din data de 10.07.1986, in care se face referire la faptul că a "furnizat informații referitoare la aspecte de la mina C., care au fost exploatate prin sesizarea organelor competente", arătă că astfel de informații le-a furnizat în virtutea atribuțiilor de serviciu, fiind subinginer in cadrul Biroului "protecția muncii", și nu au vizat îngrădirea drepturilor sau a libertății persoanelor, ci remedierea deficiențelor constatate. În consecință, reținând și raportându-se la o situație de fapt eronată, apreciind în mod greșit că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) noul C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de judecată, susținând că pârâtul A. a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ "D." și a semnat un angajament olograf prin care a consfințit colaborarea, la data de 20.06.1984. În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate, pentru următoarele considerente: Din analiza preambulului și a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) ori dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. Sub aspectul care interesează în cauză, Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate sau care au efectuat activitățile prevăzute de actul normativ respectiv, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.), actul normativ antrenând doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste. Prin urmare, rolul instanței învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovații, de a aplica pedepse și de a le individualiza, nerealizând o justiție retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. și a probelor administrate, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudența C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei). Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în fiecare caz în parte (în același sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 530/09.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/24.06.2009). Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reținerea calității de lucrător al Securității, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ. În speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității: 1) să furnizeze informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității; 2) prin acele informații să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; 3) furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din actele și lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerințe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, s-a luat măsura nota la E.. "E." în urma Notei informative date de pârât în data de 29.11.1984, în care s-a menționat: "/. ../numitul F. A. în repetate rânduri se arată nemulțumit că la noi nu se găsesc alimente suficiente, că numai șefii pot să procure, că el nu poate să ia nici măcar alimentele pe care le comandă. De asemenea, mai spune că în Ungaria se găsesc de toate, pe când la noi nu se află. În Ungaria nu a văzut în nici un ziar poza șefului statului, pe când la noi peste tot este pusă poza șefului statului." (R 172481, voi. 2. f. x)." De asemenea, s-a luat măsura sesizării Serviciului 1 la 20.11.1984 în urma Notei informative din data de 03.12.1984 prin care s-a sesizat faptul că: "/.../numitul G. M. din loc. F., deși are pe fiul său fugit din țară cu întreaga familie, totuși el pescuiește pe Dunăre cu barca. Fiul său a fugit pe data de

IX.1984, cu permis de mic trafic." Totodată, se rețin și evaluările pe care ofițerii Direcției a III-a le-au făcut pârâtului, în calitatea acestuia de sursă a organelor de Securitate: Nota de analiză din 10.07.1986 potrivit căreia: "Referitor la aportul adus în munca de securitate de inf. D. se poate arăta că acesta a depus interes în rezolvarea sarcinilor trasate. De la ultima analiză și până în prezent acesta a furnizat informații referitoare la aspecte de la mina C., care au fost exploatate prin sesizarea organelor competente. (…) Pe viitor în activitatea de colaborare cu acest informator un accent mai mare se va pune pe instruirea și dirijarea sa cu sarcini concrete pe linie de contrainformații economice." Prin urmare, contrar susținerilor recurentului potrivit cărora în mod greșit a reținut prima instanță că pârâtul ar fi denunțat exclusiv activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, este evident că informațiile furnizate de către acesta au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior. Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, în concordanță cu jurisprudența CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum și cu scopul urmărit de acest act normativ, instanța de fond aducând prin hotărârea de fond și câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriu dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. 5. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.