ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4508/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2073 din 25 iunie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și susținând că prima instanță ar fi făcut în cauză o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Contrar argumentelor primului judecător, susține recurenta că nu a acționat discreționar și/sau selectiv în ceea ce privește investigațiile realizate și acțiunile în constatare declanșate împotriva ofițerilor care au instrumentat același dosar al Securității, astfel cum se motivează în sentința recurată, dovada în acest sens fiind acțiunile în constatare formulate de C.N.S.A.S. împotriva și a altor lucrători ai Securității care au instrumentat dosarul de urmărire informativă al numitei B., având la bază aceeași cerere formulată de către aceasta.

Mai arată recurenta și faptul că măsurile întreprinse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constatare nr. x/25.05.2018, au fost măsuri excesive, intruzive în viața privată și neconstituționale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor și libertăților fundamentale și fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale, relevantă din această perspectivă fiind motivația politică care a stat la baza urmăririi informative.

Pe de altă parte, susține titulara căii de atac, toate documentele menționate în susținerea acțiunii în constatare împotriva pârâtului, reprezintă documente care au fost redactate și semnate olograf de către intimatul-pârât sau poartă mențiuni olografe ale acestuia, situație care demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă și asumarea (prin scris și semnătură olografă) a intimatului-pârât în activitățile abuzive, specifice poliției politice, împotriva persoanei urmărite.

Instanța de fond ar fi ignorat faptul că, din probele administrate, a reieșit că ofițerul A., prin simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la persoana urmărită, fără cunoștința și fără acordul acesteia și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ori pentru fapte sau preocupări care să presupună existența unor riscuri reale pentru colectivitate, a îngrădit dreptul la viată privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

De altfel, arată recurenta, definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau drepturi și libertăți fundamentale ale omului, iar din punct de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în mod eronat, prima instanță, interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completări ulterioare, a reținut că, din starea de fapt descrisă de C.N.S.A.S. în cererea de chemare în judecată, nu rezultă cu precizie, adică dincolo de orice îndoială rezonabilă dacă faptele, acțiunile la care se face referire în acțiunea în constatare aparțin în totalitate pârâtului, astfel că acestuia din urmă îi profita principiul de interpretare in dubio pro reo și că, astfel, nu este înfrântă prezumția de nevinovăție.

Această reținere este, în opinia recurentei, eronată deoarece dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu impun condiția ca toate activitățile (sau mai multe) din dosarul de urmărire informativă al Securității să fie realizate doar de lucrătorul care are calitatea de pârât, astfel că, prin interpretarea dată de instanță dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se adaugă nepermis la lege; pe de altă parte, intimatul-pârât nu a negat, la fondul cauzei, paternitatea documentelor întocmite în dosarul de urmărire informativă, asumarea, prin semnătură și scriitură olografă a documentelor reținute ca material probator în cererea de chemare în judecată, demonstrând că, în speță, nu poate fi vorba de îndoială rezonabilă iar principiul de interpretare in dubio pro reo nu operează.

În termenul legal, intimatul-pârât A. a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât acțiunile pe care le-a întreprins în calitate de lucrător al Securității au constituit analiză informativă care, în cele patru luni, s-a justificat, întrucât este dovedit că B., cât a lucrat la DGAD din Ministerul Transporturilor, a încercat sa facă ilegalități (să intre într-o unitate de detenție), constituind o posibilă vulnerabilitate în apărarea secretelor de stat și a siguranței transporturilor.

Susține intimatul și faptul că, în ce privește împrejurarea că ceilalți implicați în rețea au fost condamnați, nu însemnă că aceste hotărâri îi sunt opozabile, întrucât s-au cercetat fapte care nu aveau legătură cu el sau, dacă aveau, nu a avut posibilitatea să se apere. În toate înscrisurile privind cazurile ofițerilor amintite și anexate de recurenta C.N.S.A.S. nu se găsesc măsuri sau sarcini pentru pârâtul A. prin care să fi adus sau să fi îngrădit drepturile și libertățile petentei B., ceea ce argumentează faptul că asupra acesteia nu mai avea competența contrainformativă, sus-numitul lucrând în alt obiectiv de pe raza Municipiului București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, întrucât prima instanță a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru argumentele ce urmează:

Din perspectiva situației de fapt se reține că, prin cererea nr. x/13.09.2017, adresată C.N.S.A.S. petenta B. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petenta a avut acces, în temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel, în Dosarul nr. x, pârâtul figurează la filele x și, având gradul de locotenent major în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 4, Biroul 1 (1982), a participat activ la instrumentarea dosarului unei persoane, cunoscută de organele de Securitate că, după condamnarea surorii sale "a luat și menținut legătura cu unele relații ale acesteia cunoscute cu preocupări ostile, ca P.I., C.I. și D.I., foști aderenți la așa zisul S.L.O.M.R. (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România - n. n.).

În consecință, recurenta-reclamantă, considerând că activitățile desfășurate de către pârâtul A., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, precum dreptul la viață privată, prevăzut la art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, s-a solicitat curții de apel constatarea calității pârâtului de "lucrător al Securității".

Instanța de fond, prin sentința recurată, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând în esență faptul că aceasta este insuficient dovedită, astfel că nu ar fi fost înfrânt principiul prezumției de nevinovăție de care beneficiază a priori pârâtul în speță, fiind aplicabil pe deplin principiul de interpretare in dubio pro reo, dubiu care profită pârâtului asupra căruia planează acuzațiile aduse de CNSAS.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

Prin conținutul mai multor decizii (Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 și nr. 1522/2011), Curtea Constituțională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, rolul instanței judecătorești învestită cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății sau de a le comensura, de a aplica pedepse și de a le individualiza, instanța nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului CNSAS și eventual, a altor probe, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 privind demantelarea fostelor regimuri comuniste, cât și prin jurisprudența CEDO, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

În ceea ce privește cerințele impuse de legiuitor, prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității", norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată: 1) persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989; 2) în calitatea menționată la punctul 1 să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În cauza de față, este indubitabil că prima condiție este asigurată deoarece pârâtul A. a avut gradul de locotenent major (1982) în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 4, Biroul 1 (1982), împrejurare pe care sus-numitul nu a contestat-o. Problema care se ridică este aceea de a aprecia dacă este întrunită și cea de-a doua condiție, respectiv dacă măsurile întreprinse de către pârât au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare și la acea dată.

În soluția de respingere a cererii ca fiind insuficient dovedită, judecătorul fondului a avut în vedere două aspecte esențiale și anume faptul că reclamanta nu ar fi dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă dacă faptele și acțiunile la care se face referire, aparțin în totalitate pârâtului ori aparțin și altor persoane, existând pericolul ca CNSAS să aibă o poziție discreționară, dar și faptul că nu ar fi fost respectat principiul prezumției de nevinovăție, creându-se un dubiu ce profită pârâtului.

Din analiza coroborată a probelor, analiză structurată pe dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă fără putere de tăgadă faptul că instanța de fond a realizat în cauză o greșită aplicare a acestei norme de drept substanțial, așa că devine incident motivul de reformare a sentinței, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Ca atare, se constată că în legătură cu primul aspect reținut de către judecătorul de fond, acela al unui pretins comportament discreționar al reclamantei în legătură cu persoanele implicate în rețea, o astfel de împrejurare nu poate, sub nicio formă să fie considerată de natură a înlătura sau demonetiza acțiunile pârâtului pentru care s-a cerut constatarea calității de "lucrător al Securității".

Pe de altă parte, acest aspect nu este real, câtă vreme recurenta a contrazis afirmațiile primului judecător; astfel, se reține că, pe rolul Curții de Apel București sau în faza recursului se află acțiunile în constatare formulate de C.N.S.A.S. împotriva și a altor lucrători ai Securității care au instrumentat dosarul de urmărire informativă al numitei B., investigațiile declanșate având la bază tot cererea nr. x/13.09.2017, adresată C.N.S.A.S. de către respectiva persoană (de exemplu, Dosarul nr. x/2018, Dosarul nr. x/2018, Dosarul nr. x/2019 etc.), unele dintre aceste dosare fiind deja finalizate prin hotărâri de admitere a acțiunii CNSAS.

Pe de altă parte, și din perspectiva celui de-al doilea aspect, prima instanță a apreciat greșit situația de fapt, raportat la probele administrate de recurentă, astfel încât, contrar celor reținute în sentință, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aceasta deoarece este fără putere de tăgadă că măsurile întreprinse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constatare nr. x/25.05.2018 au fost măsuri excesive, intruzive în viața privată a persoanei supravegheată și neconstituționale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor și libertăților fundamentale, și fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale, relevantă fiind și motivația politică care a stat la baza urmăririi informative:

"în prezent locuiește în str. /.../, domiciliul sorei sale, P.C., condamnată în 1981 la 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste. Este tutore a lui C.J. de 16 ani, fiica surorii sale. Cea în cauză, după condamnarea lui P.C., a luat și menținut legătura cu unele relații ale acesteia cunoscute cu preocupări ostile, ca P.I., C.I. și D.I., foști aderenți la așa zisul S.L.O.M.R. (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România - n. n.). în discuțiile purtate cu C.I. se interesează de preocupările și intențiile sale de viitor, de situația prezentă a familiei preotului C. și demersurile întreprinse de soție, în vederea grațierii lui, împreună cu D.I. a hotărât ca acesta, după ajungerea în S.U.A, să inițieze unele acțiuni de natură să afecteze interesele politice și economice ale R.S. România, considerând că astfel ar putea determina organele de stat române competente să revină asupra hotărârii de condamnare a lui P.C.. în același scop a scos în exterior și două materiale care în perioada 20 - 23 mai a.c. au fost difuzate de către D.N. la posturile de radio C.;, H. și D. După plecarea din țară, D.I. a luat periodic legătura cu cea în cauză atât pentru a obține noi date despre situația lui P.C și a familiei ei, cât și pentru a se interesa de efectul acțiunilor întreprinse de el în străinătate. Totodată, P.G. întreține relații cu Ș.M.L, O.E. și I.G., care au fost de acord cu concepțiile și intențiile surorii sale, încurajând-o în acțiunile ce le-a întreprins. La locul de muncă evită să poarte discuții legate de sora sa, astfel încât colegii nu cunosc despre situația acesteia. în discuțiile purtate a adoptat o atitudine recalcitrantă și sfidătoare" (Dosar nr. x, f. x).

Se impune a se sublinia și faptul că documentele reținute în acțiunea în constatare au fost întocmite și semnate olograf de către intimatul-pârât, iar prin conținutul lor, demonstrează, contrar celor reținute de prima instanță, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Se exemplifică, astfel, prin Raportul privind rezultatul verificări întreprinse de către pârât asupra doamnei B., întocmit și semnat olograf de către locotenent-major A., datat 26.05.1982, în urma unor verificări asupra persoanei urmărite la domiciliu și la locul de muncă și a propus următoarele:

"Față de cele de mai sus, vom adânci verificările prin efectuarea de investigații la domiciliu și dirijarea surselor (E. și F.), pentru a ne stabili atitudinea și comportarea la locul de muncă, convingerile politice ale acesteia, anturaj, legături și alte date de interes operativ" (Dosar nr. x, f.15).

Măsurile propuse de intimatul-pârât au fost puse în aplicare, așa cum rezultă și din Adresă a M.I., I.J. Brașov - Securitate către M.I., Direcția a II-a București, din 23.04.1982, în care se menționează:

"în urma convorbirii telefonice avute în ziua de 25.03.1982, înaintăm alăturat în copie o notă informativă compusă din 1 filă, referitor la obiectivul dv. P.G., ce se află în atenția indicativului 241/T.G./(indicativul pârâtului conform f. x din Dosarul nr. x - cotă C.N.S.A.S. -n. n.) spre exploatare" (Dosar nr. x, f. x). Pe document există următoarele însemnări olografe ale pârâtului A.:

"colonel G. 150 de la I.M.B. - are în atenție această problemă." "I.J. Brașov Lt. maj. S.V. are în legătură sursa". Regăsim, de asemenea, următoarea Observație):

"Sora acesteia, P.C, a fost arestată".

Ulterior, în aceeași acțiune informativă, intimatul-pârât a propus, prin Raportul datat 04.06.1982, întocmit și semnat olograf de către lt. maj. A. luarea în lucru a titularei dosarului în cadrul evidenței dosarului de obiectiv - deoarece "în prezent, P.G. are grijă de fetița surorii și s-a mutat la domiciliul acesteia/.../unde vine în contact cu fostele relații ale surorii care continuă să o caute". De asemenea, o altă împrejurare elocventă este aceea că, "având în vedere cele de mai sus, pentru a stabili natura relațiilor cu elementele protestatare din legătura surorii sale, precum și pentru prevenirea atragerii acesteia la acțiuni protestatare și la comentarii dușmănoase la adresa politicii interne și externe a partidului și statului" (Dosar nr. x, f. x), pârâtul a propus mai multe măsuri informativ - operative prejudiciabile pentru persoana urmărită:- "dirijarea rețelei informative cu sarcini de stabilire a poziției sale prezente la locul de muncă, dacă comentează dușmănos la adresa politicii partidului și statului"- "se va lua legătura cu IM București, Serviciul 1, care a documentat activitatea lui P.C., pentru a întocmi o notă sinteză cu problemele ce prezintă interes pentru organele noastre" - "vor fi luate măsuri (interceptarea corespondenței - n.n.) pentru a stabili natura relațiilor cu fostele elemente protestatare din legătura surorii, în care sens vor fi folosite și mijloacele T.O. (tehnică operativă - n.n.)".

Așa cum a dovedit recurenta, toate documentele menționate în susținerea acțiunii în constatare împotriva pârâtului, reprezintă documente care au fost redactate și semnate olograf de către intimatul-pârât, sau poartă mențiuni olografe ale acestuia, situație care demonstrează implicarea sa în urmărirea informativă, dar și asumarea (prin scris și semnătură olografă) a intimatului-pârât în activitățile abuzive, specifice poliției politice, împotriva persoanei urmărite.

În contextul expus se cuvine a se menționa faptul că definiția legală a noțiunii de "lucrător al Securității" nu presupune și nu impune situația în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar aceia care, prin acțiunile lor, încălcau drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală.

Măsurile dispuse de către pârât și modul în care a acționat ori a dispus, determinând acțiunile celorlalți membri ai rețelei, relevă, fără niciun dubiu, faptul că persoana urmărită a fost supusă, o anumită perioadă, unor măsuri de supraveghere și urmărire (la locul de muncă sau acasă, în convorbirile telefonice), măsuri care vizau depistarea convingerilor sale politice, mai exact atitudinea față de regimul comunist al vremii, fiind de notorietate faptul că orice opinie contrară acelui regim ori discuțiile cu caracter critic în jurul acestuia expuneau în mod real persoana în cauză riscului unor măsuri de natură să îi afecteze viața și libertatea ori chiar siguranța familiei.

În acest context, aprecierea primului judecător în sensul că nu au fost conturate cu precizie faptele pârâtului, fiind în prezența unui dubiu, este cel puțin surprinzătoare și, în orice caz, inadecvată.

Activitățile întreprinse de către pârât, expuse sumar în paragrafele anterioare au fost de natură să suprime și să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale, iar activitățile desfășurate de Securitate în dosarul de urmărire nu aveau nicio legătură cu apărarea ordinii publice și a siguranței naționale.

În concluzionarea acestor considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 2073 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 2073 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite acțiunea și constată calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - CT