ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4837/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea principală înregistrată inițial pe rolul tribunalului București, secția a V a civilă la data de 26.05.2017, sub nr. de dosar de mai sus, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior Al Magistraturii ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate neconstituționalitatea prevederii legale din art. 88 alin. (2) teza finală din regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința nr. 895 din 1 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior Al Magistraturii.

Împotriva sentinței nr. 895 din 1 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantului A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul a susținut că acțiunea sa a fost soluționată printr- o cacialma, detaliind motivele pentru care nu are încredere în justiția din România.

Intimații-pârâți au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, iar recurentul a indicat doar formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a făcut trimitere la o serie de situații personale și opinii cu privire justiția din România, fără legătură cu prezenta speță și totodată, fără a formula critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată, interpretarea probelor administrate și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și de drept descrisă în cuprinsul acțiunii și a întâmpinării nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 anterior menționat, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 895 din 1 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.