ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4421/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de 22.08.2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reprimirea în funcția de procuror prin recrutare directă și obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice, la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale și a tuturor drepturilor, indexate și actualizate la zi, ce i se cuveneau din decembrie 2006 și până la reintegrarea efectivă.

Prin Decizia nr. 324, pronunțată la data de 03.02.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția Resurse Umane și Organizare-Serviciul Resurse Umane pentru Parchete și a trimis contestația spre competentă soluționare, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că cererea contestatoarei, de reprimire în funcția de procuror prin recrutare directă, nu poate fi analizată în contextul reglementărilor ce vizează cariera unui magistrat.

La data de 06.09.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat prezentul dosar.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive. De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 1196 din 14 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiate., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ca neîntemeiată, a respins contestația formulată de contestatoarea A., împotriva Adresei nr. x/2016, emisă de Direcția Resurse Umane și Organizare-Serviciul Resurse Umane din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimații Consiliului Superior al Magistraturii-Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Finanțelor Publiceși reclamanta A..

Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice

Recurentul-pârât MFP a invocat motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele:

În legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii față de Ministerul Finanțelorc Publice pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004, se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea introductivă poate fi completată/precizată prin răspunsul la întâmpinare, câtă vreme cele două acte procedurale privesc chestiuni diferite.

Mai susține recurentul că instanța de fond a argumentat soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, prin invocarea pretinsului refuz nejustificat al CSM de a soluționa favorabil cererea reclamantei de reprimire în funcția de procuror.

Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că nu a existat un refuz nejustificat al MFP, față de reclamantă, de natură să acrediteze ideea că reclamanta este îndreptățită să solicite despăgubiri de la acest pârât.

Precizează recurentul că, pentru a putea să hotărască, cu privire la despăgubirile pentru daunele morale cauzate, instanța trebuie să soluționeze cererea, al cărei obiect trebuie să se regăsească în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, în opinia recurentului din analiza cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia, față de Ministerul Finanțelor Publice, este reprezentat exclusiv de acordarea de despăgubiri și, ca atare, obiectul acțiunii nu se circumscrie dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii față de MFP pentru lipsa procedurii prealabile, se menționează că din moment ce reclamanta se adresase CSM anterior sesizării instanței, nu se mai impunea efectuarea unei altei solicitări către acest pârât, însă această situație nu este de natură a considera că intimata-reclamantă ar fi îndeplinit procedura prealabilă față de MFP.

În legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive, se susține că, raportat la obiectul acțiunii de față, nu MFP ar putea avea calitatea de entitate care să îi fi produs reclamantei vreo vătămare într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim. În opinia recurentului, în cauza de față, raporturile juridice nu s-au creat între reclamantă și MFP.

Recursul formulat de reclamanta A.

Recurenta arată că a fost eliberată din funcție ca urmare a condamnării, astfel încât nu se poate aprecia că a fost exclusă din magistratură.

De asemenea, precizează că fost eliberată din funcția de prim procuror și nu din aceea de procuror, astfel încât apreciază că și-a păstrat calitatea de magistrat, din moment ce nu a demisionat și nu s-a dispus desfacerea sau încetarea contractului său de muncă.

Recurenta a menționat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a virat la bugetul de stat o parte din sumele care i se cuveneau ca urmare a obținerii unor drepturi salariale recunoscute prin hotărari judecătorești, sume reprezentând șomaj, contribuțiile la asigurările sociale, sănătate și pensii. Recurenta apreciază că în prezent îndeplinește toate condițiile pentru a ocupa din nou o funcție de procuror prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, deoarece nu mai este înscrisă în cazierul judiciar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice urmând a fi admis, casată sentința recuratăși, în rejudecare admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și respinsă în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive contradictorii, ce nu rezultă din administrarea probatoriului, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cauza de față, sentința civilă nr. 1196/14.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, îndeplinește exigențele art. 425 C. proc. civ., având în vedere că, în urma administrării probatoriului, instanța de fond a reținut în mod judicios situația de fapt și a interpretat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză.

Motivarea hotărârii instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, având în vedere că este clară, precisă și inteligibilă, judecătorul făcând referire la probele administrate în cauză, pronunțând o soluție în concordanță cu înscrisurile de la dosar și răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate în cauză.

Totodată, în hotărârea atacată nu există motive contradictorii, având în vedere că au fost delimitate în mod corect criticile de nelegalitate ce au fost formulate de reclamantă.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta este neîntemeiat.

În cauza de față, instanța de fond a făcut o corectă analiză a dispozițiilor legale în vigoare. Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

În prezent, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 46/2008, prin care au fost abrogate alin. (5) - (107) ale art. 33 din Legea nr. 303/2004, nu mai este posibilă numirea în funcția de judecător sau procuror a unui fost magistrat, fără concurs.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 8 ani.

Ca urmare a acestei condamnări, prin Hotărârea nr. 186 din 06.03.2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Președintelui României eliberarea din funcție a recurentei-reclamante.

Prin Decretul nr. 483/25.04.2008 al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 337/01.05.2008, recurenta a fost eliberată din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, începând cu data de 01.05.2008, astfel încât nu se poate reține că recurenta ar mai fi exercitat această funcție de la acest moment. Decretul Președintelui României de eliberare din funcție nu a fost anulat și nici contestat, acesta fiind actul administrativ care produce efecte în legătură cu eliberarea din funcția de procuror a recurentei.

Prin urmare, în mod judicios s-a stabilit că revenirea recurentei în funcția de procuror s-ar putea realiza numai în cazul în care recurenta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește criticile aduse sentinței recurate de recurentul-pârât MFP, cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesule pasive, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind întemeiate, în considerarea următoarelor argumente.

Prin contestația formulată, în prezenta cauză, recurenta-reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reprimirea sa în funcția de procuror, prin recrutare directă și obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în solidar cu Ministerul Finanțelor Publice, la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale și a tuturor drepturilor, indexate și actualizate la zi, ce i se cuveneau din decembrie 2006 și până la reintegrarea sa definitivă.

În motivarea acțiunii, contestatoarea a susținut ca a funcționat ca procuror începând cu data de 01.12.1996, fiind suspendată din funcție la data de 07.12.2006, iar la data de 25.04.2008 a fost eliberată din funcția de prim procuror prin Decretul Președintelui României nr. 483/2008.

De asemenea, a precizat ca fost eliberată din funcția de prim procuror și nu din aceea de procuror, astfel încât a apreciat că și-a păstrat calitatea de magistrat, din moment ce nu a demisionat și nu s-a dispus desfacerea sau încetarea contractului său de muncă.

Recurenta a menționat că în perioada 2006-2015 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a virat la bugetul de stat o parte din sumele care i se cuveneau ca urmare a obținerii unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, sume reprezentând șomaj, contribuțiile la asigurările sociale, sănătate și pensii.

Pentru a pronunța sentința civilă nr. 1196/14.03.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice.

În acest sens, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității, ambele invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MFP, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, argumentele prezentate în susținerea acestei excepții neputând fi primite, raportul litigios dedus judecății nefiind unul de muncă sau unul grefat pe dispozițiile Legii nr. 500/2002, ci pe pretinsul refuz nejustificat de alocare la bugetul ordonatorului principal de credite a sumelor necesare plății către reclamantă a drepturilor salariale solicitate.

În procesele în materia contenciosului administrativ, chiar dispozițiile legii aplicabile fixează cadrul procesual, în sensul că litigiul se poartă între persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorități publice sau din cauza refuzului nejustificat de a i se răspunde, și autoritatea publică în cauză.

În raport de obiectul cauzei, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de entitate care să îi fi produs recurentei-reclamante vreo vătămare într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim.

În cauza de față, raporturile juridice nu au luat naștere între reclamanta A. și pârâtul MFP. Ministerul Finanțelor Publice nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite, situație în raport de care reclamanta-recurentă nu poate prezuma o conduită ulterioară a MFP de natură să justifice chemarea în judecată a acestuia.

Pentru considerentele expuse, instanța de control judiciar va admite recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1196 din 14 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 1196 din 14 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând admite excepția lipsei calității procesuale pasive și respinge în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.