ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor din România "DECUS", în numele membrului de sindicat A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, să se constate caracterul ilegal al obligației instituite de pârâtul IPJ Sibiu în sarcina funcționarilor publici cu statut special, respectiv de a presta muncă suplimentară de la domiciliu, pentru asigurarea permanenței serviciului polițienesc, în baza unor planificări lunare; să se dispună obligarea pârâților de a reglementa prin acte normative interne asigurarea permanenței de la domiciliu, recunoașterea acestei munci prestate ca și timp de muncă, potrivit legislației interne și internaționale cu asigurarea tuturor drepturilor legale referitoare la salariu și acordarea timpului liber pentru refacerea capacității de muncă; să se dispună încetarea obligării reclamanților la efectuarea de ore suplimentare neplătite, prin asigurarea permanenței de la domiciliu. în baza unor planificări lunare, considerate în afara legii, până la reglementarea legală și acordarea drepturilor cuvenite pentru aceste ore de muncă prestate; să se dispună ca, în baza planificărilor lunare referitoare la asigurarea permanenței de la domiciliu, să se calculeze cuantumul sumelor cuvenite fiecărui reclamant ca urmare a prestării muncii neremunerate de a fi pus la dispoziția angajatorului. începând cu data de 01.01.2018 până în prezent, având în vedere faptul că de la data de 01.01.2018. deși s-a efectuat serviciul de permanență s-a încetat plata acestor ore suplimentare, expertul având în vedere cuantumul de 40% din valoarea unei ore lucrate potrivit programului normal de lucru(procent stabilit prin asimilare cu categoria profesională a medicilor. în baza reglementărilor legale, așa cum vom arăta în continuare) sau cuantumul prevăzut de legislația internă a dreptului muncii pentru plata orelor suplimentare, cu obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, la plata acestor sume restante; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 599/CA/2019 pronunțată în prezentul dosar, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, stabilind competența teritorială prin raportare la domiciliul reclamantei A..

Tribunalul a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine în mod exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, chiar și în cazul în care acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

Întrucât cererea de chemare în judecată a fost promovată de sindicat în numele reclamantului, iar domiciliul reclamantului - membru de sindicat este situat în județul Mureș, competența aparține tribunalului din această circumscripție teritorială.

2.2. Prin sentința civilă nr. 595 din 3 decembrie 2019, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii, Tribunalul Mureș a apreciat că, în raport de adresa reclamantei la data sesizării instanței - în 3.06.2019, adresă care a fost indicată de către utilizatorul autorizat de date x din cadrul Tribunalului Mureș, potrivit căreia reclamanta locuiește în sat Șura Mică, com. Șura Mică, str. x, jud. Sibiu, competența aparține Tribunalului Sibiu.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, Sindicatul Național al Polițiștilor din România "DECUS", în numele membrului său de sindicat, pentru A., a solicitat să se constate caracterul ilegal al obligației instituite de pârâtul IPJ Sibiu în sarcina funcționarilor publici cu statut special, respectiv de a presta muncă suplimentară de la domiciliu.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamantei, apreciind diferit asupra domiciliului reclamantei.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competența stabilită de textul de lege precizat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Înalta Curte reține că, în speță, Sindicatul Național al Polițiștilor din România "DECUS" acționează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele și în interesul membrului de sindicat, acesta fiind titularul dreptului pretins.

Înalta Curte constată că prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranșat problema competenței teritoriale a instanței de contencios administrativ, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, chiar și în cazul în care acțiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamantei A..

În acord cu cele reținute de Tribunalul Mureș, Înalta Curte constată că potrivit adresei de la dosarul Tribunalului Mureș, reclamanta A. are domiciliul în jud. Sibiu.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Sibiu, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor din România Decus în numele și pentru A. și pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.