ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3377/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1.181 din 21.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului Cluj, având ca obiect comunicare de informații de interes public.

1.2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. prin care a solicitat casarea sentinței recurate pe care a considerat-o ca fiind dată cu încălcarea normelor legale.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că, prin acțiunea în contencios administrativ adresată Tribunalului Cluj, a solicitat obligarea Prefecturii Județului Cluj să răspundă în fața legii, conform prevederilor din: Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001- privind liberul acces la informațiile de interes public - Hotărârea nr. 123 din 7 februarie 2002 - pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 prin care s-a aprobat:- anexa - norme metodologice-de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pentru că și-a dovedit reaua - credință prin neprezentarea răspunsului la solicitare în termenul legal și "lipsa răspunsului la "reclamația administrativă", constituie grave încălcări ale drepturilor recurentului constituționale.

În esență, a susținut recurentul, că sentința instanței de fond, pe de o parte, nu este motivată, iar pe de altă parte a fost dată cu încălcarea normelor legale incidente, respectiv dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Pe parcursul judecării recursului, recurentul a renunțat la susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ.

1.3. Decizia instanței de recurs

Prin decizia civilă nr. 1344 din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1.181 din 21.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o în întregime.

A reținut instanța de recurs următoarele:

Un prim motiv de casare invocat este cel reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât, prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 24.04.2019 a precizat că a adresat cererea de chemare în judecată împotriva instituției publice Prefectura jud. Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 21 și art. 22, solicitând comunicarea unor informații publice din partea unei autorități publice și nu comunicarea de către conducătorul instituției publice în cauză. Tot în acest răspuns la întâmpinare a arătat că s-a adresat în faza administrativă Prefecturii Cluj, șef serviciu Mass Media Prefectura Cluj, împrejurare ce confirmă intenția sa clară de a se adresa unei instituții publice și nu în mod direct conducătorului acestuia.

Analizând acest motiv de casare instanța de recurs a constatat că, prin cererea formulată în fața primei instanțe, recurentul a solicitat, în contradictoriu cu Prefectul jud. Cluj, obligarea pârâtului să îi comunice informațiile de interes public cerute prin intermediul cererii înregistrate sub nr. x/30.01.2019, respectiv o copie după situația prezentată de către Oficiul Județean de Cadastru la data de 01.01.1990 referitoare la suprafața de 1452 ha teren existent pe raza de activitate a fostului CAP Înfrățirea Cluj.

În cererea înregistrată la instituția intimată sub nr. x/30.01.2019, recurentul a arătat că documentele solicitate sunt menționate în procesul-verbal întocmit la data de 20.06.1990 de Comisia Municipală Cluj-Napoca, constituită conform art. 11 din Legea nr. 18/1991, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) și art. 19 din Legea nr. 18/1991 și art. 11 din H.G. nr. 131 din 27.02.1991, care au stat la baza stabilirii coeficientului general de reducere de 55% pentru suprafețele mai mari de 1 ha în fostul CAP Înfrățirea Cluj.

Asupra acestui obiect al cererii de chemare în judecată s-a pronunțat instanța de fond, considerentele reținute ca temei al respingerii cererii de chemare în judecată susținând dispozitivul și nefiind străine de natura cauzei.

În dezvoltarea motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea sa, în realitate nefăcându-se dovada că i s-ar fi comunicat, în termenul legal, informațiile solicitate, acestea intrând în sfera de reglementare a Legii nr. 544/2001.

Contrar susținerilor recurentului și, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Curtea de apel a constatat că, la cererea înregistrată la instituția intimatei-pârâte sub nr. x/30.01.2019, intimatul a răspuns, precizând că nu deține o situație cu privire la suprafețele de teren aflate în perimetrul CAP Înfrățirea.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.

Or, prin cererea de informații de interes public adresată Prefectului jud. Cluj s-a solicitat comunicarea unei copii după situația prezentată de către Oficiul Județean de Cadastru la data de 01.01.1990 referitoare la suprafața de 1452 ha teren existent pe raza de activitate a fostului CAP Înfrățirea, această situație nefiind întocmită de către instituția intimată, astfel că nu privește activitatea acestei autorități.

A mai reținut instața de recurs că, deși recurentul a susținut că informația solicitată ar privi activitatea intimatei, nu dezvoltă în nici un fel această afirmație, astfel că și din această perspectivă recursul formulat apare ca fiind neîntemeiat.

1.4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 1344/2019 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuentul arată că hotărârea a cărei anulare se solicită încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat rezultat din Decizia nr. 1065 din 11.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2019.

Arată revizuentul că prin hotărârea anterioară, care are caracter definitiv, s-a dezlegat chestiunea litigioasă în privința petitului privind obligația instituției publice de a-i comunica informația publică solicitată, fiindu-i admise pretențiile deduse judecății.

Restul alegațiilor dezvoltate prin cererea de revizuire reprezintă reiterări ale criticilor de nelegalitate formulate în fața instanței de recurs, precum și ale susținerilor din cererea de chemare în judecată.

1.5. Apărările formulate de intimatul Prefectul Județului Cluj

Intimatul Prefectul Județului Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând calea de atac extraordinară formulată, prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că ipoteza acestuia constă în existența "a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Revizuentul invocă încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea Deciziei nr. 1344 din 17 octombrie 2019 prin raportare la Decizia nr. 1065 din 11 septembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în cauze vizând accesul la informații publice.

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. noțiunea de "Autoritate de lucru judecat" este definită astfel:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Din coroborarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 cu cele ale art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă, întrucât pentru a fi incidență teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se confirmă în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive pronunțate asupra fondului procesului sau a unei excepții procesuale, ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Astfel, în speță, din analiza comparativă a celor două hotărâri judecătorești definitive a căror contrarietate se invocă, rezultă că nu există identitate de părți, respectiv, în cauza soluționată anterior prin Decizia nr. 1065/2019, în calitate de pârâți, au figurat Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj Napoca, iar în litigiul soluționat prin Decizia nr. 1344/2019, autoritatea pârâtă chemată în judecată este Prefectul Județului Cluj.

Or, în condițiile în care revizuentul a înțeles să inițieze două litigii, prin care a urmărit satisfacerea aceluiași interes juridic, dar în contradictoriu cu autorități publice pârâte diferite, atât prin locul lor în ierarhia administrației publice locale, cât și prin competențele atribuite de lege pentru fiecare dintre acestea, nu se poate reține existența unor soluții contrare.

Dimpotrivă, soluția pronunțată prin Decizia nr. 1344/2019 a cărei anulare se solicită este în concordanță cu cea pronunțată prin Decizia nr. 1065/2019, atâta vreme cât respingerea acțiunii reclamantului îndreptată împotriva Prefectului Județului Cluj în temeiul Legii nr. 544/2001 s-a întemeiat pe raționamentul juridic, potrivit căruia, informația solicitată de reclamant nu privește activitățile sau nu rezultă din activitățile autorității publice pârâte, nefiind îndeplinită ipoteza art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.

Prin urmare, Decizia nr. 1065/2019 recunoaște dreptul revizuentului de a obține informațiile solicitate în contradictoriu cu autoritățile pârâte Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, iar prin Decizia nr. 1344/2019 s-a respins aceeași solicitare a reclamantului, formulată însă, în contradictoriu cu altă autoritatea publică, respectiv Prefectul Județului Cluj, reținându-se că aceasta din urmă nu este titularul obligației corelative dreptului invocat de reclamant.

Contrar afirmațiilor revizuentului, în situația în care în ambele cauze ar fi fost admise pretențiile acestuia, din punct de vedere al logicii juridice, prin raportare la competențele administrative pe care fiecare dintre autoritățile pârâte le au potrivit legii, ar fi existat o contradicție între cele două hotărâri judecătorești definitive, referitoare la titularul obligației de a furniza informația publică solicitată de reclamant.

Din această perspectivă, cererea de revizuire dedusă judecății nu poate fi susținută prin prisma existenței unor hotărâri judecătorești contrare și a încălcării autorității de lucru judecat, având în vedere și că revizuentul nu a înțeles să invoce în fața instanței de fond sau a celei de recurs, existența litigiului în care s-a pronunțat decizia nr. 1065/2019.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că soluția pronunțată prin decizia atacată nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerințele textului procedural invocat, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) din același cod, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1344/2019 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2020.