ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3189/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 19.01.2016, sub numărul x/2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), a solicitat, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosare, la această dată, să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 3606 din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru greșita încălcarea a normelor de drept material, caz de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut recurentul - reclamant că prima instanță a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, dar și prevederile art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Interpretarea dată acestor prevederi în considerentele sentinței atacate este eronată, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prima instanță a considerat că ingerințele în viața personală a persoanei urmărite ar fi fost justificate și nu ar fi avut nici caracter ilegal și nici caracter arbitrar, distingând acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 nu arată, în cuprinsul său, că existența unor motivații legate de apărarea legii, alături de motive ce țineau de apărarea regimului comunist, ar împiedica reținerea calității de lucrător al Securității.

Totodată, respectarea atribuțiilor de serviciu, a ordinelor superiorilor sau a normelor specifice fostelor autorități represive nu poate avea relevanță în stabilirea calității de lucrător al Securității, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind invocată în acest sens jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, potrivit jurisprudenței instanței supreme, pentru reținerea calității de lucrător al Securității este suficient a se identifica un singur act de încălcare a unui drept sau au unei libertăți fundamentale, nefiind necesară o pluralitate de astfel de încălcări, iar împrejurarea că motivele ingerinței în viața privată a unei persoane nu vizau și aspecte de "siguranță și ordine publică" nu este de natură să dea caracter legitim respectivei ingerințe.

Concluzionând, a arătat recurentul - reclamant că sentința atacată este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, dar și a prevederi lor art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea acțiunii și reținerea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin întâmpinare intimatul pârât a solicitat în principal anularea recursului pe motiv că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., excepție respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința publică de la acest termen, iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluția primei instanțe fiind apreciată ca legală.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Cauza a fost suspendată având în vedere dispozițiile Decretului Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea nr. x/19.09.2011, formulată de către numitul B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Pârâtul A., în perioada de referință din anul 1986, a fost angajat al Direcției a IV-a de Contrainformații Militare din cadrul Ministerului de Interne, desfășurându-și activitatea la Penitenciarul Focșani - Biroul Contrainformații, cu gradul de sergent major.

Conform prevederilor art. 6 alin. (1) teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a efectuat verificări din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității, cu luarea în considerare a contribuției pârâtului la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.). Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare indicată, în temeiul căreia a sesizat instanța cu prezenta acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 lucrător al Securității este "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Prin recursul formulat, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a invocat greșita aplicare dispozițiilor mai sus enunțate în raport de împrejurarea că materialul probator depus în cauză, face dovada că persoana cercetată a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Reține Înalta Curte de Casație în stabilirea faptului dacă pârâtul A. a acționat arbitrar în scopul încălcării dreptului la viață privată al numitului B., că această din urmă persoană era condamnată penal, aflată în executarea pedepsei închisorii.

Din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viață personală a celor urmăriți, reprezintă încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Odată ce informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților, fără permisiunea celui urmărit și pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate.

Corect a apreciat prima instanță că o persoană aflată în stare de detenție se bucură, în continuare, de protecția acestor prevederi, însă ceea ce urmează a se stabili în speța dedusă judecății este împrejurarea dacă faptele pârâtului, astfel cum au fost acestea probate prin notele depuse la dosar, se încadrează în acest text de lege, sau au o justificare obiectivă vizând supravegherea unei persoane aflate în executarea pedepsei închisorii cu privire la care există informații că ar continua să săvârșească fapte prevăzute de legea penală sau care ar contraveni regulamentelor instituției de executare a pedepsei.

Reține Înalta Curte că, în privința pârâtului A. au fost identificate două note olografe ale acestuia, întocmite pe două note informative ale unor surse .

În nota informativă a sursei "C.", din 14.08.1986, se consemnează următoarele:

"Sursa vă informează următorul aspect: deținutul B. a reușit să-l corupă pe cetățeanul D. cu anumite lucruri de export, materiale de construcții, faianță, chiuvete, sifoane, baterii. Acest deținut a folosit materiale uzate, punându-le la dispoziția subofițerului, care și le-a însușit. Astfel, acest deținut i-a impus subofițerului să propună și să aducă în detașamentul de deservire numai deținuți din Adjud, cu care reușește să facă anumite combinații în favoarea subofițerului. În mijlocul deținuților se vorbește că dacă dispui de 1000 RON și aranjezi treaba cu deținutul B., în câteva zile vei fi trecut la detașamentul deservire".

Nota întocmită de pârâtul A. pe nota informativă de mai sus cuprinde următoarele:

"deținutul B. este lucrat prin E. pentru manifestări dușmănoase.

Sarcini: Sursa a fost instruită să intre în intimitatea obiectivului pentru a ne putea semnala ce discută despre cadre, ce intenții are asupra cadrelor și dacă cadrul semnalat îl favorizează în executarea pedepsei.

Măsuri: nota va fi exploatată în E.".

În a doua notă informativă, întocmită de sursa "F.", din 10.09.1986, se consemnează că:

"Sursa vă informează următoarele: deținutul B. a afirmat că el a fost oprit pe cameră deoarece în tinerețe a încercat să formeze un al doilea partid în țara noastră. El are convingerea că securitatea statului i-a făcut lui toată chestia asta, l-au arestat, l-au condamnat la ani grei de închisoare iar acum l-au izolat pe cameră.

El spune că vrea să ajungă la raport la șeful securității și să-i spună toată povestea asta".

Nota întocmită de pârâtul A. pe cea de-a doua notă informativă cuprinde următoarele:

"deținutul B. este lucrat prin E. pentru manifestări dușmănoase.

Sarcini: Sursa a fost instruită să ne semnaleze în continuare poziția obiectivului față de politica internă și internațională a statului nostru, dacă mai abordează discuții referitoare la organele de securitate, cu cine discută.

Măsuri: nota va fi exploatată în E.".

Cu privire la prima notă este evident că aceasta nu poate fi reținută întrucât vizează verificări cu privire la o presupusă corupere prin mijloace materiale a unor cadre din Penitenciar, astfel că aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

In ceea ce privește cea de a doua notă, constată instanța de control judiciar că aceasta viza nemulțumirea persoanei aflate în executarea pedepsei cu privire la o măsură administrativă "oprirea pe cameră", referirea la faptul că aceasta s-ar datora convingerilor politice fiind făcută chiar de către persoana deținută, care urmărea obținerea unei audiențe la șeful Securității, considerând că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de delapidare avea ca substrat împrejurarea că în tinerețe ar fi încercat să formeze un partid politic.

Reține Înalta Curte că precizarea din cuprinsul notelor în sensul că "deținutul B. este lucrat prin E. pentru manifestări dușmănoase" nu poate fi apreciată ca dovedind împrejurarea că pârâtul ar fi urmărit manifestările dușmănoase la adresa orânduirii socialiste, respectiv, convingerile politice ale domnului B., observând că această sintagmă este preluată dintr-un plan de măsuri întocmit anterior transferării sale la Penitenciarul Focșani de către Securitatea județului Vrancea (Nota de constatare x/21.04.2014).

Prezintă relevanță dispozițiile art. 4 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 856/15.04.1976 privind îmbunătățirea muncii de contrainformații în penitenciare, care prevăd că direcția din care pârâtul făcea parte avea, avea ca atribuție, printre altele, supravegherea informativă generală asupra deținuților vizând prevenirea și contracararea oricăror acțiuni infracționale precum și starea de spirit din rândul deținuților și a minorilor internați, fapte care contravin regimului de executare a pedepsei cu închisoarea.

Or, cum a constatat și prima instanță, faptele imputate pârâtului se încadrează în activitatea de supraveghere deținuților privind de motive de ordine și siguranță, iar nu în cerința textului prevăzut la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 de îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Aceste împrejurări au fost reținute și prin sentința civilă nr. 2384/29.09.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, referitoare la unul din superiorii în grad ai pârâtului A., sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității prin decizia nr. 759/23 februarie 2018 pronunțată de această instanță.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 3606 din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.