ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2537/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii -Unitatea de Management a Proiectului, în principal, anularea Notificărilor nr. x/15.12.2015, y/26.01.2016 și 965/07.03.2016 prin care Ministerul a dispus aplicarea unei corecții financiare în cuantum de 25% din valoarea solicitată la autorizare aferentă derulării Contractului nr. x/29.05.2015 încheiat cu societatea B. S.R.L. și neautorizarea la plată a sumelor de 66.869,85 RON și 300.678,53 RON aferente proiectului "Centrul de interpretare a culturii tradiționale C. - Reabilitarea și refuncționalizarea incintei fortificate".

În subsidiar, a solicitat reducerea corecției aplicate cu respectarea principiului proporționalității și a gravității pretinsei încălcări, restituirea sumelor reținute de pârât cu titlu de corecție financiară aplicată reclamantei, în cuantum de 367.548,38 RON, precum și a oricăror sume ce ar mai putea fi reținute în temeiul unor acte subsecvente, până la soluționarea definitivă a prezentului dosar și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, potrivit dovezilor ce vor fi depuse la dosar.

Prin cererea modificatoare formulată oral la termenul din 23.11.2016 și în scris la data de 20.12.2016, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat și anularea Notificării nr. x/15.09.2016 emisă de pârât prin care a fost reactualizată corecția financiară aplicată inițial având în vedere solicitărilor ulterioare de plată cuprinse în Raportul intermediar de progres nr. 3.

La termenul din 23.11.2016 a fost depusă cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei de către D. S.R.L., societate care a oferit consultanță reclamantei în derularea procedurii de achiziție în cadru căreia a fost constatată abaterea contestată prin acțiunea de față.

Cererea de intervenție accesorie formulată de D. S.R.L. a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 11.01.2017.

Prin sentința nr. 918 din 15 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII - UNITATEA DE MANAGEMENT A PROIECTULUI și cererea de intervenție accesorie formulată de D. S.R.L, ca nefondate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamanta A. și intervenienta D. S.R.L, care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și a cererii de intervenție accesorie.

Reclamanta A. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat în principal, anularea Notificărilor nr. x/15.12.2015, y/26.01.2016, z/07.03.2016 și 3854/15.09.2016, prin care Ministerul a dispus aplicarea unei corecții financiare, iar în subsidiar, reducerea corecției aplicate cu respectarea principiului proporționalității și a gravității pretinsei încălcări cu consecința restituirii sumelor reținute de Minister cu titlu de corecție financiară aplicată, în cuantum de 533.123,34 RON, precum și a oricăror alte sume ce ar mai putea fi reținute în temeiul unor acte subsecvente, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În susținerea căii de atac a menționat că sentința recurată nu este motivată conform standardelor legale, doctrinare și jurisprudențiale, astfel că se impune casarea ei. Mai mult arată că, hotărârea instanței de fond nu este corect motivată și lipsa oricărei referiri la motivul de înlăturare a criticilor sale echivalează cu o lipsă a motivării.

Pe fondul cauzei a menționat că a publicat anunțul de participare și o parte semnificativă a documentelor de calificare în acord cu prevederile legale, pe site-ul M.F.E.. Cealaltă parte a documentelor de calificare nu a putut fi publicată întrucât, chiar și după aplicarea mecanismelor de arhivare recomandate de lege, acestea depășeau limita cantitativă impusă de site.

Pentru respectarea principiului transparenței, recurenta susținut că a inserat o mențiune în caietul de sarcini, prin care a asigurat punerea la dispoziția ofertanților interesați a documentației neîncărcate pe site-ul MFE, prin predarea fizică, la sediul său; toți ofertanții interesați au intrat în posesia documentației, neformulându-se vreo contestație privind procedura în sine.

S-a arătat că, pârâta a dispus aplicarea unei corecții financiare, plecând de la situația premisă greșit reținută - nerespectarea principiilor de publicitate, transparență și egalitate de tratament; în baza unor prevederi legale care sancționau o ipoteză diferită - nepublicarea unui anunț, dar instanța de fond a menținut corecția aplicată.

Instanța a aplicat și interpretat în mod greșit prevederile legale aplicabile și ajunge la concluzii eronate, situație față de care a arătat sintetic că:

- reclamanta a respectat principiul transparenței; întreaga documentație a fost pusă la dispoziția tuturor ofertanților interesați printr-o modalitate alternativă permisă de lege (predarea fizică). Nu există nicio dovadă a faptului că s-ar fi creat o vătămare a ofertanților interesați;

- corecția financiară nu a avut o bază legală; actele indicate drept pretins temei al sancțiunii prevăd aplicarea unei corecții doar în cazul în care un anunț nu este publicat, nu și în cazul în care acesta este publicat împreună cu majoritatea documentelor de calificare, iar restul documentației este predată fizic din cauza unei imposibilități obiective;

- societatea nu era obligată să publice specificațiile tehnice; Ordinul nr. 1191/2014 impune respectarea principiului transparenței, însă doar recomandă modalitățile de a o face. Pe de altă parte, documentația nepublicată și considerată de către pârâtă și de către instanță ca fiind specificații tehnice, nu se încadrează în definiția legală dată de Ordinul nr. 1120/2013, în baza căruia a fost aplicată sancțiunea;

- corecția financiară nu respectă principiul proporționalității; corecția nu este apreciată raportat la elementele de fapt, ci raportat la alte sancțiuni posibile. Mai mult, corecția este menținută fără a se lua în calcul de către instanță că anunțul și mare parte a documentelor de calificare au fost publicate, că nu s-a produs vreo vătămare ofertanților interesați și că imposibilitatea publicării restului documentelor îi nu poate fi imputată.

Prin motivele de recurs intervenienta D. S.R.L a susținut că sentința recurată este nelegală, soluția instanței de fond încalcă dispozițiile legale aplicabile în speță, astfel încât se impune admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii în contencios administrativ formulate de MET, precum și a cererii de intervenție accesorie, în speță fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de prima instanță, corecția financiară aplicată de intimatul pârât este lipsită de temei legal, abaterea la care face referire Ordinul nr. 1120/2013 constă exclusiv în nepublicarea anunțului de participare, nu și a specificațiilor tehnice ai căror conținut este strict limitat de capitolul IV din același act la cerințele obiective ce descriu obiectul achiziției. Cu atât mai mult, Ordinul nr. 1191/2014, emis pentru aprobarea Instrucțiunii aferente Ordinului nr. 1120/2013, nu poate stabili abateri și rate ale reducerilor procentuale în afara celor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014.

Ordinele nr. 1120/2013 și nr. 1191/2014 sunt acte normative subsecvente emise de ministrul fondurilor europene pe baza și în executarea actelor normative de nivel superior (respectiv O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014) astfel încât acestea nu pot depăși limitele competenței instituite prin acele acte, după cum nici nu pot contraveni principiilor și dispozițiilor acestora.

Din verificarea dispozițiilor legale incidente reiese fără putință de tăgadă că reducerea procentuală aplicată de Minister este lipsită de fundament legal, aceasta nefiind stabilită prin hotărâre de Guvern, după cum impun dispozițiile art. 6 in O.U.G. nr. 66/2011.

În speță, reclamanta MET a efectuat toate demersurile necesare pentru a asigura respectarea principiului transparenței, așa cum acesta este reglementat și interpretat la nivel comunitar, precum și prin dispozițiile legale de la nivel național.

Principiul proporționalității necesar a fi respectat în cazul abaterilor nereglementate prin hotărâre de guvern nu a fost aplicat de Minister, acesta aplicând o corecție financiară prestabilită prin dispoziții legale care nu sunt incidente în cazul procedurilor de atribuire desfășurate de beneficiarii privați de fonduri europene.

Apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (3

2

) și (3

3

) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că, pentru alte abateri, sunt aplicate reduceri procentuale în acord cu principiul proporționalității. Mai mult decât atât, pentru abaterile care nu au niciun potențial impact financiar nu se aplică reduceri procentuale.

Conform art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității ținând-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia, iar partea a III-a pct. 3 din anexa la H.G. nr. 519/2014, menționează că aplicarea principiului proporționalității presupune luarea în considerare a gravității abaterii, a prejudiciului provocat sau posibil să fie provocat fondurilor europene și fondurilor publice naționale aferente acestora.

Susține că, în speță, nu există prejudiciu care să fi fost provocat sau posibil să fie provocat prin nepublicarea pe site-ul Ministerului a documentației de calificare constând în liste cu cantitățile de lucrări, caiete de sarcini, expertiză tehnică, memorii de arhitectură, rezistență și instalații și piese desenate, astfel încât nu se justifică aplicarea vreunei reduceri procentuale.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

În ședința de judecată din data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepția tardivității recursului formulat de intervenientă invocată de intimata-pârâtă în ședință publică, având în vedere că hotărârea nu a fost comunicată părții la adresa indicată situație în care motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de lege.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, reținând cu titlu preliminar, că, deși au fost formulate recursuri separate, acestea privesc aceleași probleme de drept, motiv pentru care, vor fi analizate în mod unitar.

Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății vizează exercitarea controlului de legalitate asupra Notificărilor nr. x/15.12.2015, y/26.01.2016 și 965/07.03.2016 și nr. 3854/15.09.2016 emise de pârâtul Ministerul Culturii.

Curtea de Apel București a respins acțiunea, reținând că actele a căror anulare se solicită sunt legale.

Motivul de casare comun invocat de recurente în susținerea recursurilor promovate în cauză sunt prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În legătură cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurenții au susținut că în cauză prima instanță, în mod nejustificat, a reținut că actele contestate sunt legale.

Înalta Curte constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că reclamanta A., în calitate de promotor de proiect și pârâtul Ministerul Culturii -Unitatea de Management a Proiectului, în calitate de operator de program, au încheiat contractul de finanțare nr. x/13.03.2015 pentru finanțări nerambursabile prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009 - 2014 pentru implementarea de către reclamantă a proiectului "Centru de interpretare a culturii tradiționale C. - Restaurare și refuncționalizare a incintei fortificate". La implementarea proiectului a ajutat intervenienta D. S.R.L.

În urma derulării procedurii de atribuire efectuate conform prevederilor Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/2013, reclamanta a încheiat contractul nr. x/29.05.2015, cu societatea B. S.R.L. pentru realizarea proiectului având ca obiect lucrări de restaurare și refuncționalizare incintă fortificată: amenajare teren, utilități, construcții și instalații, organizare de șantier și dotări.

Pârâtul a întocmit Rapoartele intermediare de progres nr. 1, 2 și 3, urmare cererilor de plată formulate de reclamantă și a emis Notificările nr. x/15.12.2015, y/07.03.2016 și 3854/15.09.2016 prin care a aprobat doar parțial cererile de plată formulate de reclamantă, respingând în urma aplicării unei corecții de 25% sumele: 66.869,85 RON, 300.678,53 RON și 165.574,95 RON, pentru nerespectarea prevederilor Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 1191/2014 pentru aprobarea Instrucțiunii aferente Ordinului MFE nr. 1120/2013, respectiv s-a constatat încălcarea principiului transparenței prin "nepublicarea anunțului pe pagina web https://www.x.ro, însoțit de specificațiile tehnice, atrage după sine o corecție de 25% din valoarea eligibilă a contractului de achiziție (Nu este suficient să se menționeze adresa de la care se pot obține specificațiile. Trebuie să se asigure accesul neîngrădit la aceste informații)".

Reclamanta a formulat contestații administrative și pârâtul a emis adresele nr. x/26.01.2016 și y/15.03.2016 prin care a menținut corecția de 25%, contestate în cauză, iar instanța de fond a respins acțiunea.

Înalta Curte constată că soluția instanței de fond a fost dată cu respectarea tuturor dispozițiilor incidente cauzei.

Se observă că nu sunt întemeiate criticile recurentelor referitoare la aplicarea principiului proporționalității în analiza prejudiciului creat bugetelor unionale și naționale prin abaterile constatate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prin neregulă se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Un element esențial al existenței unei nereguli și a angajării răspunderii administrative în această materie este existența unui prejudiciu cert și efectiv sau a unui prejudiciu potențial.

Caracteristicile speciale ale acestui gen de răspundere juridică care presupune verificarea utilizării în condiții de legalitate, regularitate și conformitate a fondurilor unionale și publice naționale, nu exonerează autoritatea de management de la sarcina probei îndeplinirii tuturor condițiilor de antrenare a acestei forme de răspundere.

În ce privește prejudiciul, în cazul în care se reclamă existența unui prejudiciu cert și efectiv, autoritatea de management este obligată a dovedi atât existența cât și întinderea sa. La prejudiciul potențial, existența lui este prezumată, urmare a demonstrării în condițiile legii a nerespectării dispozițiilor legale și contractuale incidente, iar întinderea sa este evaluată legal cu respectarea principiului proporționalității în raport de gravitatea evaluată abstract de legiuitor prin instituirea unor corecții.

În cauză, nu s-a imputat reclamantei un prejudiciu cert și comensurabil, a cărui existență și întindere trebuia dovedită de autoritatea instrumentatoare a notei de constatare.

Prin notificările emise s-a constatat că reclamanta, în procedura de achiziție derulată, nu a promovat concurența între operatorii economici, nu a garantat tratamentul egal și nediscriminarea operatorilor economici, principii esențiale ale oricărei proceduri de achiziție publică pe care și reclamanta era ținută a le respecta, respectiv nu a pus la dispoziția persoanelor juridice alături de anunțul proiectului și specificațiile tehnice.

Respectarea principiilor în discuție, ar fi dus în mod logic, la o procedură mai competitivă, unde prin concursul participanților la procedură exista posibilitatea ofertării unui preț mai mic de achiziție al contractului decât cel convenit cu societatea B. S.R.L., cu implicații evidente asupra bugetului unional și național, surse finanțatoare ale contractului de finanțare de care a beneficiat reclamanta.

În această modalitate operează prezumția existenței prejudiciului în sarcina bugetelor finanțatoare, prezumție relativă care poate fi înlăturată prin proba contrară. De aceea, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a demonstrat excluderea oricărei posibilități ca abaterile identificate să fi avut incidență asupra bugetelor în discuție, existența prezumției scutind de probă autoritatea de management în privința existenței prejudiciului, revenind reclamantei sarcina dovezii că abaterile în sine nu au impact financiar

În acest context nu poate fi reținut motivul invocat de recurente în sensul că procedura de atribuire finalizată cu încheierea contractului nr. x/29.05.2015 dintre reclamantă și societatea B. S.R.L. s-a realizat cu respectarea principiului transparenței.

Mai mult, în conformitate cu clauzele referitoare la responsabilitățile reclamantei stipulate în Contractul de finanțare nr. x/13.03.2015, trebuia respectat principiului transparenței "în concordanță cu regulile de bune practici în domeniul de activitate vizat și în conformitate cu prezentul Contract, cu Regulamentul, cu respectarea instrucțiunilor emise de către Operatorul de Program, precum și a legislației naționale și europene în vigoare", ce corespund cu cele statuate prin Ordinele Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/2013 și 1191/2014.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că reclamanta avea obligația de a publica pe pagina web www.x.ro anunțul privind derularea procedurii de achiziție și specificațiile tehnice aferente, iar publicarea de către reclamantă doar a anunțului privind derularea procedurii a condus la încălcarea principiului transparenței.

Nu poate fi reținută susținerea recurentelor în sensul că anunțul însoțit de minimul de specificații tehnice se încadrează în standardul acceptat de Uniunea Europenă și ceea ce nu a publicat nu reprezintă cerințe tehnice obiective ce descriu obiectul achiziției, întrucât pentru respectarea principiului transparenței anunțul trebuia să cuprindă toate specificațiile tehnice pentru a ajuta o persoană în a lua hotărârea participării și întocmirea ofertei concrete.

În mod corect judecătorul fondului a reținut că, obligația publicării anunțului de participare are ca scop să permită participarea la achiziție a ofertanților din toate țările Uniunii Europene, fără a fi necesară deplasarea sa la sediul ofertantului, iar în cauză, reclamanta nu a respectat principiul transparenței întrucât nu a atașat anunțului de participare specificații tehnice importante referitoare la obiectul contractului, și anume lista cu cantități de lucrări, caietul de sarcini integral, expertiză tehnică și memorii, piese desenate-planșe, ci a prevăzut că, față de dimensiunea mare a fișierelor, aceste documente pot fi ridicate de la sediul beneficiarului, în format electronic sau scris, în urma unei solicitări scrise și a unei împuterniciri însoțită de BI/CI pentru persoana care ridică documentele.

Mai mult, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că valoarea obiectului contractului era de aproximativ 1.000.000 euro, existând posibilitatea existenței unor ofertanți aflați în alte zone ale Europei care poate ar fi fost interesați să participe la procedură, dar din cauza mențiunii că trebuie să se prezinte personal să ridice documentele să fi renunțat.

Sub acest aspect trebuie precizat că în cuprinsul legislației Uniunii Europene, practica CJUE și legislația națională din domeniul achizițiilor publice, nu este menționat că specificațiile tehnice trebuie ridicate de la sediul autorității contractante, ci doar că se pot obține informațiile suplimentare fără a fi obligați a se prezenta la sediul achizitorului.

În prezenta speță nu s-a pus la dispoziția celor interesați posibilitatea obținerii informațiilor prin mijloace alternative (poștă sau mijloace electronice), context în care în mod legal pârâtul și instanța de fond a reținut că reclamanta a încălcat principiul transparenței în derularea procedurii de atribuire a contractului nr. x/29.05.2015 încheiat cu societatea B. S.R.L., obligație pe care o avea potrivit clauzelor contractului de finanțare și reglementărilor europene și naționale aplicabile.

Înalta Curte va respinge criticile recurentelor vizând aplicarea nelegală a corecției financiare întrucât nu era prevăzută de H.G. nr. 519/2014, nerespectarea principiul proporționalității și că, trebuia să fie într-un procent mai redus.

Astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta trebuia să respecte legislația națională și europeană și instrucțiunile emise de Operatorul de program, din cuprinsul cărora devine abatere, nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență a unui anunț de prezentare a unei achiziții, respectiv, când acesta nu cuprinde informații care să asigura accesul efectiv la procedură a potențialilor ofertanți care operează pe teritoriul unui alt stat membru.

Judecătorul fondul a menționat în mod legal că a fost respectat principiul proporționalității prin aplicarea corecției de 25% de către pârâtă cheltuielilor, întrucât în legislația europeană, națională și art. 4 pct. 6 din contractul de finanțare (care este legea părților) este prevăzută chiar sancțiunea neeligibilității pentru eroarea în atribuirea contractelor de achiziții, promotorul de proiect ar fi putut declara ca fiind neeligibile chiar integral cheltuielile aferente contractului încheiat cu societatea B. S.R.L., astfel că aplicarea corecției ține cont de conținutul concret al abaterii și consecințele acesteia.

Nu pot fi valorificate nici criticile recurentei relative la reindividualizarea corecției aplicate, într-un procent mai redus, întrucât prin corecție autoritatea a luat în considerare gravitatea abaterii, prejudiciul provocat sau posibil să fie provocat fondurilor europene și fondurilor publice naționale aferente acestora.

Autoritatea de control a avut o mai mare marjă de apreciere în determinarea și individualizarea corecției în cazul constatării acestei nereguli, decât în situația altora, în care corecția este individualizată, prin instituirea unui singur nivel procentual, sau a două sau mai multe, situație în care marja de apreciere a autorității de control variază între pragurile astfel stabilite.

Însă, așa cum s-a reținut de instanța de fond, se constată că nu sunt relevate și identificate argumente care să justifice înlăturarea aplicării sau reducerea corecției financiare impuse părții reclamante, ci, dimpotrivă, prin prisma impactului concret al abaterii în discuție, se impune menținerea, astfel că nu există vreun temei pentru a dispune reindividualizarea.

Promovarea în mod real a concurenței de către societatea reclamantă ar fi permis o eficientă utilizare a fondurilor publice în cauză, inclusiv posibilitatea de îmbunătățire a raportului calitate - preț în legătură cu investiția respectivă, cu o sarcină mai mică asupra bugetelor finanțatoare, care aveau posibilitatea finanțării mai multor proiecte eligibile.

Nu se vor reține ca fiind fondate nici criticile formulate de recurenta reclamantă privind nemotivarea sentinței recurate sau necercetarea fondului cauzei, deoarece analizându-se din acest punct de vedere sentința recurată, potrivit considerentelor anterior prezentate se constată că aceasta întrunește cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. cuprinzând în considerentele sale situația de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate în cauză de reclamantă și intervenientă ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta A. și intervenienta D. S.R.L. împotriva sentinței nr. 918 din 15 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2020.