ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.04.2017 sub nr. de mai sus, reclamanta A. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4873/09.03.2017 emisă de FGA și, pe cale de consecință, admiterea cererii de plata așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la pata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1888 din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

- a anulat parțial decizia nr. 4873/09.03.2017, în ceea ce privește neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 108 RON;

- a obligat pârâtul la plata sumei suplimentare menționate și a cheltuielilor de judecată în valoare de 10 RON, proporțional cu pretențiile admise;

- a respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1888 din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta A. și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Recurenta-reclamantă A. a indicat ca motiv de casare, prevederile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că expertul desemnat în cauză care întocmit raportul de expertiză judiciară actuarială în baza căruia a fost pronunțată sentința atacată, fiind înregistrat în lista experților judiciari ca și expert contabil, nu poate întocmi rapoarte de expertiză judiciară, decât pentru specialitatea pentru care a fost atestat.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că raportul de expertiză judiciară, care a stat la baza deciziei cuprinsă în hotărârea atacată, fiind efectuat de o persoană care nu a fost atestată în specialitatea pentru care s-a întocmit raportul, reprezintă un act de procedură întocmit cu nerespectarea cerințelor legale.

Recurentu-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a indicat ca motiv de casare, prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurentul-pârât a susținut că hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material, având în vedere că expertiza judiciară nu a fost efectuată de către un expert actuariar, apreciind că în cauză, calculele efectuate de către expertul contabil sunt eronate.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursurile declarate în cauză de reclamanta A. și de pârâtul Fondul de Garantare, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că cererile de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care recurenții își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, deși formal au fost invocate prevederile art. 488 pct. 5 și8 din C. proc. civ.

Astfel, prin cererile de recurs nu s-au indicat care sunt criticile pentru care părțile au apreciat că sentința recurată ar fi nelegală, sau care sunt normele de drept material încălcate, în esență fiind formulate critici cu privire la specializarea expertului judiciar desemnat în cauză.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererilor nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurenții nu formulează critici raportate la conținutul concret al sentinței atacate, nu indică și nu combat eventualele măsuri nelegale dispuse de instanța de fond, modalitatea de motivare a cererilor de recurs adoptate de recurenți constând practic în critici la adresa specializării expertului, fără a fi precizate dispozițiile legale încălcate, în condițiile și în raport de împrejurarea că instanța a numit expertul de pe lista de experți în specialitatea Contabilitate - Societăți de asigurare și alte entități din domeniul asigurărilor, ulterior comunicării informațiilor solicitate Biroului Local pentru expertize, nefiind formulate susțineri în acest sens la termenul de judecată la care s-a procedat la numirea expertului sau la următorul termen de judecată celui la care a fost numit, iar partea nu a fost prezentă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, și art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursurilor și va constata nulitatea recursurilor formulate de reclamanta A. și de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor formulate de reclamanta A. și de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1888 din 20 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2020.