ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2020

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ ROMAN a formulat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale - Direcția Management Financiar și Control, Compartimentul Control și Nereguli, contestație împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24.03.2016, privind Proiectul "Servicii Moderne pentru Medici și Pacienți (SMMP) cod SMIS 38080, nr. 3007/28.03.2016, înregistrat sub nr. x/04.04.2016, solicitând admiterea contestației, anularea procesului-verbal atacat, iar, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 192.439,76 RON achitată cu titlu de creanță bugetară rezultată din nereguli; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

La data de 9.03.2017 - care a fost primul termen de judecată - după dezbateri, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, completând-o cu un capăt de cerere suplimentar, respectiv anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 355/26.01.2017, decizie pe care a considerat-o emisă cu încălcarea prevederilor legale, peste termenul prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 165/2017, pronunțată la data de 23 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgență Roman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale - Direcția Management Financiar și Control, Compartimentul Control și Nereguli; a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24.03.2016 privind proiectul "Servicii moderne pentru medici și pacienți (SMMP)", înregistrat la emitent sub nr. x/28.03.2016, precum și decizia privind soluționarea contestației, înregistrată la emitent sub nr. x/26.01.2017, ambele emise de Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională (reorganizat în Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale)- Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, și a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 192.439,76 RON considerată creanță bugetară rezultată din neregula constatată prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/28.03.2016; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 350 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat, recurs, în termen, pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI COMUNICAȚIILOR (fost, MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI PENTRU SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ), solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantul Spitalul Municipal de Urgență Roman.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul- pârât a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, sens în care, a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză, și, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele:

Situația de fapt, esențială, este aceea că nu ne aflăm în ipoteza unor simple nereguli rezultate dintr-o implementare defectuoasă a proiectului, ci de imposibilitatea implementării acestuia. Beneficiarul cunoștea și își asumase încă de la momentul semnării contractului perioada de implementare a proiectului. Acesta nu a fost realizat, astfel s-a impus retragerea integrală a finanțării.

Astfel, contrar susținerilor instanței, recurentul-pârât arată că măsura luată a fost motivată punctual prin prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Contractul de finanțare; prin notificările nr. x/09.01.2014 și nr. y/24.04.2014, adresele nr. x/23.05.2014 și nr. y/30.06.2014, nr. 12050/28.04.2014, nr. 15610/04.06.2014 și nr. 18262/30.06.2014, și art. 1 din Actul adițional nr. x/06.07.2014.

Având în vedere că la data de 08.06.2015, licitația deschisă pentru achiziția de "Infrastructură și software de bază, servicii de dezvoltare și implementare a sistemului informatic integrat de e-sănătate" nu era încă finalizată (se afla în etapa de evaluare a ofertelor), că proiectul nu se mai putea realiza în termenul legal, prin Notificarea nr. x/18.06.2015 O.I.P.S.I. a comunicat beneficiarului Spitalul Municipal de Urgență Roman că a încetat contractul de finanțare nr. 1225/324local/10.12.2013.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a constatat că Spitalul Municipal de Urgență Roman nu a implementat proiectul conform obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, că proiectul nu se mai putea realiza în termenul legal, drept pentru care, a dispus rezilierea contractului de finanțare nr. 1225/324local/10.12.2013 și recuperarea sumei rambursate în baza acestuia, respectiv, a sumei de 192.436,76 RON.

Recurentul-pârât susține că măsura a fost dispusă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/2007, H.G. nr. 457/2008, Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1828/2006, Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006, H.G. nr. 548/2013, Decizia Comisiei nr. 3472/2007 de aprobare a POS CCE, Acordul de delegare înregistrat cu nr. x/12.02.2008 și Contractul de finanțare, actul adițional și anexele acestora.

Critica adusă titlului de creanță cu privire la faptul că, din cuprinsul actului administrativ nu rezultă care este abaterea/fapta culpabilă ce se impută Spitalului, respectiv, că nu sunt suficiente elemente care să justifice măsura luată de O.I.P.S.I., preluată și de către instanța de fond, consideră recurentul că este absolut inexplicabilă, din moment ce proiectul a cărui finanțare se solicită era imposibil de realizat în perioada asumată prin contract.

În fine, recurentul arată că din vina exclusivă a Beneficiarului, la data de 11.06.2015 achiziția nu era finalizată, se afla încă în etapa de evaluare a ofertelor, echipa de control constatând că Spitalul Municipal de Urgență Roman se află în imposibilitatea realizării proiectului în conformitate cu obligațiile asumate. Raportat la pretențiile reclamantului, admise de către instanța de fond, s-ar ajunge la situația aberantă și nelegitimă de a fi obligat să finanțeze din fonduri europene un proiect nefinalizat conform obligațiilor asumate prin contract.

Intimatul- reclamant SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ ROMAN a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 07.03.2018, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea hotărârii judecătorești pronunțate.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs invocat de recurent este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, nefiind identificată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material incidente speței, susținerile recurentului-pârât fiind nefondate.

În acest sens, Înalta Curte reține că, între Ministerul pentru Societatea Informațională, în calitate de Organism Intermediar - în numele și pentru Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de Autoritate de Management, și Spitalul Municipal de Urgență Roman, în calitate de Beneficiar, a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/10.12.2013, având ca obiect acordarea de către Autoritatea de Management a finanțării nerambursabile în valoare de 5.286.676,74 RON Beneficiarului -intimat-reclamant, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Servicii moderne pentru medici și pacienți (SMMP)" nr. SMIS 38080.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24.03.2016, privind Proiectul "Servicii Moderne pentru Medici și Pacienți (SMMP) cod SMIS 38080, nr. 3007/28.03.2016, contestat în prezenta cauză, s-a stabilit o valoare a cheltuielilor afectate de nereguli în sumă de 195.605,92 RON, valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli fiind în sumă de 192.439,76 RON, dispunându-se obligarea intimatului- reclamant la plata acestei sume.

Înalta Curte reține că interesul Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile îl constituie instituirea unui climat de afaceri conform standardelor europene.

În acest sens, se reține că nu este suficientă simpla existență a unei abateri, ci această abatere trebuie să poată, prin ea însăși, să producă un prejudiciu determinabil, conducând, indirect, la folosirea acestor fonduri contrar scopului pentru care au fost atribuite.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate".

Este adevărat că aceste definiții includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor publice naționale corespunzătoare, efect constând în existența unui impact financiar deja produs sau doar potențial, dar nu se poate reține, în toate cazurile, că acest element definitoriu este întrunit, de vreme ce neregula constă în obținerea unei finanțări nerambursabile prin încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează procedurile de achiziții publice.

În speță, însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, neregula reținută în sarcina intimatului-reclamant Spitalul Municipal de Urgență Roman este descrisă într-o modalitate foarte vagă, nu rezultă care este fapta culpabilă și abaterea de nelegalitate ce i se impută și, deși se face referire la o suspiciune de neregulă, aceasta nu este descrisă în concret, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Așa fiind, pentru toate acestea, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Față de considerentele expuse, instanța supremă apreciază că judecătorul fondului a făcut o analiză corectă a cauzei deduse judecății și, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond se află la adăpost de criticile formulate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a proceda la respingerea recursului.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI COMUNICAȚIILOR (fost, MINISTERUL COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE) împotriva sentinței nr. 165/2017 din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.