ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2016, sub numărul x/2016, reclamanții A., B., C. - prin reprezentant legal A., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire înregistrată la data de 4.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 4430 din 20 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C. prin reprezentant A., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A obligat pârâtul să soluționeze cererea de despăgubire formulată de reclamanți și înregistrată la data de 06.05.2016.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâtul, invocând motivele de recurs prev. de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția netimbrării și excepția tardivității recursului. Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Intimații-reclamanți au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, întrucât la data de 20.07.2018, recurentul-pârât a efectuat plata despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul F. .

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepțiile invocate constată următoarele:

Cu privire la excepția de netimbrare invocată de intimații reclamanți prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Recurentul-pârât a invocat cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/22013: "recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Din ordinul de plată nr. x din data de 14.02.2018, rezultă că recurentul a achitat taxa judiciară de timbru în cuanum de 200 RON, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul fiind legal timbrat.

Cu privire la excepția tardivității invocată de intimații-reclamanți, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

În raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., se constată că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

În raport cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", ultima zi în care se putea înregistra prezenta cerere de recurs a fost data de 15 ianuarie 2018.

Or, din înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă că hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 28.12.2018, iar pârâtul a formulat recursul la data de 05 ianuarie 2018 .

Prin urmare, cererea de recurs a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispozițiile legale prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Cu privire la excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte urmează a o admite, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților fiind lipsit de interes, pentru următoarele considerentele:

Reclamanții A., B., C. - prin reprezentant legal A., D. Și E. au depus la Fondul de Garantare a Asiguraților o cerere prin care au solicitat să fie despăgubiți pentru prejudiciul material și moral suferit prin decesul lui G., survenit ca urmare a evenimentului rutier petrecut la 20.09.2015.

Autoturismul condus de persoana vinovată de producerea acestui accident era asigurat la F. S.A., conform poliței RCA seria x/02/X1/SP nr. x, emisă la 08.05.2015, având valabilitate până la data de 08.11.2015. Prin încheierea pronunțată la data de 03.12.2015 în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII-a civilă a dispus intrarea F. S.A. în faliment. Această hotărâre a devenit definitivă la 28.04.2016.

Prin cererea de despăgubire înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților, sub nr. x/06.05.2016 (f 81 dosar fond), reclamanții au solicitat plata daunelor materiale și morale ca urmare a producerii riscului asigurat prin decesul victimei G., astfel: A. - mama defunctei, suma de 3.385,34 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 446.614,66 RON cu titlu de daune morale; B. - tatal defunctei, suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale; C. - reprezentată legal de A. (mamă), sora defunctului, suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către D., bunicul defunctei, suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale; E. - bunica defunctei, suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin notele scrise transmise la dosarul cauzei de către intimații-reclamanți la data de 17.02.2020, aceștia au arătat că, la data de 20.07.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a efectuat plata despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul F., prin lichidator judiciar, prin decizia penală nr. 321/14.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016.

Atasat notelor scrise, intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei înscrisuri privind cele susținute.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul pârât nu mai justifică un folos practic, legitim și actual în susținerea recursului, față de împrejurările de fapt anterior menționate, referitoare la plata despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul prin decizia penală nr. 321/14.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2016, motiv pentru care recursul este lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepțiile netimbrării și tardivității și va respinge recursul ca lispit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile netimbrării și tardivității recursului.

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 4430 din 20 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.