ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la 04.03.2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită în baza contractului de credit nr. x/28.06.2007, precum și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 626/19.06.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28.06.2019, Judecătoria Dej a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 1612/01.10.2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale și a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 378/10.09.2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul, a anulat în tot sentința atacată și, în rejudecare, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea ei în parte și trimiterea cauzei la curtea de apel, spre o nouă judecată.

În motivare, au prezentat situația de fapt, în cadrul căreia au arătat că în anul 2007 au contractat un credit bancar de la C. S.A. -Sucursala Cluj și că ulterior, din cauza unor probleme financiare, nu au mai achitat ratele, astfel că în anul 2014 D., prin D. S.R.L., a demarat executarea silită împotriva lor, procedură care a fost finalizată prin vânzarea imobilului ipotecat. Recurenții au mai arătat că în urma contestației la executare pe care au promovat-o, executarea silită a fost anulată, iar instanța a constatat că D. nu are calitatea de creditor; au precizat că s-a dispus repunerea în situația anterioară executării silite. Ulterior acestui litigiu, au susținut că au efectuat formalitățile necesare pentru radierea ipotecii înscrise în favoarea C. S.A. Astfel, recurenții au arătat că s-au adresat Judecătoriei Dej cu o acțiune în realizare, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, prin care au solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei adrese de radiere a ipotecii pentru imobilul în discuție, iar în cazul unui refuz hotărârea instanței să țină loc de act de radiere a ipotecii. Au precizat că dosarul nr. x/2018, aflat în apel, este în prezent suspendat până la soluționarea dosarului de față, dar și că prin sentința civilă nr. 685/11.10.2018, dată în primă instanță, Judecătoria Dej a statuat că demersul lor juridic este nefondat, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate intervenirea prescripției dreptului de a mai solicita executarea silită.

În continuare, recurenții au mai relevat că instanța de apel a apreciat că nu ar fi incidente prevederile art. 35 C. proc. civ. și că prescripția dreptului de a mai cere executarea silită se poate solicita doar în cadrul unei acțiuni în realizare și nu într-una de constatare, deoarece legiuitorul ar fi dat prevalență acțiunilor în realizare față de cele în constatare.

Potrivit recurenților, în apel a fost lămurit obiectul litigiului, în sensul că scopul prezentei acțiuni este cel de constatare a prescripției dreptului de a mai cere executarea silită de către creditorul înscris cu drept de ipotecă în cartea funciară.

După ce au redat conținutul art. 35 C. proc. civ., recurenții au mai susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a acestor norme, apreciind că nu este posibil ca în cadrul unei acțiuni în realizare să se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită.

În continuare, recurenții au prezentat definițiile celor două tipuri de acțiuni și au arătat că pe rolul instanțelor nu se află demarată vreo acțiune în realizare în cadrul căreia ar putea invoca prescripția dreptului de a cere executarea silită, iar în aceste condiții singura soluție rămasă la dispoziție este prezenta acțiune în constatare.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția nulității recursului, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Simpla relatare a situației de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți nu constituie o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu are caracter devolutiv, astfel că nemulțumirea recurenților trebuie exprimată în tiparele fixate de lege.

În cauză, recurenții au indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei din apel care să poată fi circumscrise ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece susținerile puse în discuție relevă doar nemulțumirea recurenților cu privire la soluția instanței de apel, arătând că singurul lor remediu juridic aflat la dispoziție este cel de promovare a unei acțiuni în constatare, fiind antamate aspecte indisolubil legate de situația de fapt.

Astfel, sub pretextul unei interpretări eronate a art. 35 C. proc. civ., fără a se arăta în concret în ce constă aceasta, recurenții fac referire la modul în care au înțeles să își construiască apărările în cauză, susținând că acțiunea lor în constatare este admisibilă, față de lipsa unui litigiu aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia ar putea cere constatarea intervenirii prescripției extinctive a dreptului intimatei de a solicita executarea silită în baza titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit.

Înalta Curte reține că susținerile recurenților cu privire la singurul mijloc de valorificare în acest scop, care ar putea să îmbrace forma unei acțiuni în constatare, nu sunt suficiente pentru declanșarea controlului judiciar, în lipsa dezvoltării unor argumente cu privire la normele de drept pretins încălcate sau greșit aplicate. Mai mult, constată că dosarul nr. x/2018 are ca obiect o acțiune în realizare - cea în radierea ipotecii -, în cadrul căruia instanța poate evalua prescripția dreptului băncii de a obține executarea silită a titlului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar afirmațiile recurenților nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 378/10.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.