ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 606/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:S

Prin decizia nr. 92 din 21 mai 2020 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelul reclamantei A., ca nefondat.

A admis apelul pârâtei B. S.A. București, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 30.000 Euro, în echivalent în RON calculat la cursul Euro/leu BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești (în loc de 85.000 Euro) și a menținut restul dispozițiilor sentinței care nu contravin deciziei.

Decizia a fost pronunțată cu drept de recurs.

Prin cererea formulată, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 92 din 21 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II a civilă, în sensul înlăturării mențiunii "Cu drept de recurs", în considerarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În motivare a arătat că, pentru procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în apel, care privesc cereri în materie de asigurare.

Acțiunea de față are ca obiect despăgubiri - daune morale - având ca temei legal Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

Consideră că, din eroare, instanța de apel nu a avut în vedere aceste aspecte - data la care a fost introdusă acțiunea de judecată - și a menționat în dispozitivul deciziei pronunțate în apel că este cu "drept de recurs".

Analizând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată în cauză, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a Civilă prin încheierea nr. 7 din 18 iunie 2020 a respins cererea formulată de petenta A., privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 92 din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II a civilă, în sensul înlăturării mențiunii "Cu drept de recurs".

La 05.08.2020, recurenta A. a formulat recurs împotriva încheierii nr. 7 din 18 iunie 2020 pronunțată de Curte de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2019.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de îndreptare erori materiale, instanța apreciind că nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la îndreptarea erorii materiale

Acțiunea de față are ca obiect despăgubiri având ca temei Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 31 mai 2019.

Din eroare, instanța de apel nu a avut în vedere aceste aspecte și a menționat dispozitivul deciziei pronunțate în apel ca fiind cu recurs.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a încheierii de ședință din 18 iunie 2020 și îndreptarea erorii materiale.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Potrivit art. 281

3

C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

Înalta Curte constată că recursul de față vizează încheierea pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ca instanță de apel, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale, constând în menționarea greșită a căii de atac.

Se mai reține că potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 31 mai 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Aceste aspecte au fost reținute de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 147 din 09 iulie 2020, prin care a fost completat din oficiu dispozitivul deciziei nr. 92 din 21 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția a II a civilă, în sensul înlăturării mențiunii "drept de recurs" și menționarea mențiunii "definitivă".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, încheierea privind îndreptarea erorilor materiale atacată cu recurs este una definitivă ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, în accepțiunea art. 281

3

C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reține, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii nr. 7 din 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații B. S.A. BUCUREȘTI și C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2021.