ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 486/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la 30 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună excluderea pârâtului B. din calitatea de asociat al S.C. C. S.R.L.

Pârâtul B. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să îl numească în calitate de curator special al S.C. C. S.R.L. și să suplinească consimțământul reclamantului A. în ceea ce privește refuzul acestuia de a iniția procedura de divizare a societății, cu alocarea patrimoniului în cote de 50%, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul A. a depus întâmpinare față de cererea reconvențională prin care a invocat excepția inadmisibilității acesteia.

Prin încheierea de ședință din 10 noiembrie 2016 tribunalul a luat act de conexarea dosarului nr. x/2016, având ca obiect excludere asociat, acțiune formulată de B. în contradictoriu cu A. și S.C. C. S.R.L.

Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2017 Tribunalul Ialomița, secția Civilă a luat act că pârâtul-reclamant B. a renunțat la solicitările formulate prin cererea reconvențională, iar reclamantul-pârât A. a renunțat la excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, respectiv a capetelor de cerere ale acesteia. Prin aceeași încheiere tribunalul a reținut că a fost învestit cu două cereri reciproce de excludere asociat.

Prin sentința civilă nr. 467 din 12 aprilie 2018 Tribunalul Ialomița, secția Civilă a respins ca neîntemeiate cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. și S.C. C. S.R.L. și cererea reconvențională formulată de către pârâtul B..

Împotriva acestei sentințe pârâtul B. a declarat apel, iar reclamantul A. a declarat apel incident.

Prin decizia nr. 323/2019 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul principal formulat de apelantul B. și apelul incident formulat de apelantul A., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii pârâtul B. a declarat recurs, iar reclamantul A. a declarat recurs incident.

Prin cererea de recurs, pârâtul B. a solicitat admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-pârât arată că a solicitat excluderea asociatului A. din societatea C. S.R.L. din cauza unor neînțelegeri între asociați de natură să blocheze activitatea societății în sensul că nu a fost consultat de asociatul A. cu privire la anumite activități derulate de acesta și care au produs pierderi societății. Mai arată că nu s-a putut înțelege cu asociatul său cu privire la divizarea societății. Susține că instanța de apel nu a interpretat corect conceptul de affectio societatis în sensul prevederilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 și a disociat calitățile de asociat și de administrator deținute de recurentul-reclamant.

Autorul căii de atac arată că a fost schimbat temeiul de drept al acțiunii deoarece instanța de fond a reținut în mod eronat că părțile au dorit să promoveze o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, și nu una întemeiată pe dispozițiile art. 222 lit. d) din aceeași lege.

Recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident, reclamantul A. a invocat, în esență, următoarele:

Se susține că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că motivarea este contradictorie întrucât curtea de apel nu a precizat de ce a înlăturat probele și apărările recurentului-reclamant și de ce a reținut că a existat o intenție de fraudare din partea acestuia.

Autorul căii de atac invocă și încălcarea normelor de drept material referitoare la excluderea asociaților, precum și la interpretarea conceptului de affectio societatis.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât B., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Recurentul-pârât a depus întâmpinare față de recursul incident prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității recursului incident, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererilor de recurs și a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul principal este inadmisibil, iar recursul incident este rămas fără efect.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

S-a fixat termen în vederea examinării recursului la 13 februarie 2021, termen care a fost preschimbat la 24 februarie 2021, în contextul adoptării unor măsuri de protecție în scopul prevenirii unor eventuale situații generate de pandemia de COVID-19.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Recursurile vizează decizia nr. 323/2019 din 20 februarie 2019 prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul principal și apelul incident formulate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond într-un litigiu având ca obiect principal excludere asociat.

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2017 Tribunalului Ialomița, secția Civilă a reținut că a fost învestit cu două cereri reciproce de excludere asociat.

În ceea ce privește recursul principal, instanța supremă observă că art. 223 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 statuează că excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a oricărui asociat, iar conform alin. (3)

1

, hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului.

Având în vedere dispozițiile legale evocate mai sus, precum și prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", Înalta Curte reține că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin intermediul căii de atac a recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Cu privire la recursul incident, se constată că, față de inadmisibilitatea recursului principal și în temeiul prevederilor art. 472 alin. (2) raportat la art. 494 C. proc. civ., calea de atac declarată este rămasă fără efect și va fi respinsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 223 alin. (3)

1

din Legea nr. 31/1990, ale art. 483 alin. (2), ale art. 472 alin. (2) și ale art. 494 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, va respinge, ca inadmisibile, recursul declarat de recurentul-pârât B. și recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 323/2019 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursul declarat de recurentul-pârât B. și recursul incident declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 323/2019 din 20 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.