ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2419/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 20 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. ȘI CERCETARE S.A., C.., în calitate de reprezentant și lichidator judiciar al primei pârâte și D.., în calitate de reprezentant și lichidator judiciar tot al primei pârâte, solicitând constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 179 din 14 septembrie 2016 prin care s-a consemnat preavizul și decizia pentru încetarea contractului individual de muncă nr. x din data de 18 ianuarie 2006, potrivit art. 76 din Codul Muncii; repunerea părților în situația anterioară concedierii; obligarea pârâtelor la plata tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate la zi, ce se cuvin reclamantului, conform art. 39 alin. (1) lit. a) și j) din Codul Muncii, indexate cu rata inflației și a salariilor compensatorii până în anul 2025 și obligarea la plata daunelor morale de 10.000 euro/lună de la data considerată de instanță pentru intrarea în procedură și până la data finalizării prezentului dosar, prin decizie definitivă și irevocabilă.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 62 alin. (3), art. 76 alin. (1) și art. 78 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 1092 din 25 februarie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de recuzare ca inadmisibilă, conform art. 47 alin. (4) C. proc. civ. și a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții C.., în calitate de reprezentant și lichidator al S.C. B. ȘI CERCETARE S.A., D.. în calitate de reprezentant și lichidator al S.C. B. ȘI CERCETARE S.A., S.C. B. ȘI CERCETARE S.A. reprezentată de către administratoul special al debitoarei.

Împotriva sentinței civile nr. 1092 din 25 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, atât pârâta S.C. B. ȘI CERCETARE S.A., cât și reclamantul A. au declarat apel.

Având în vedere și apelul principal declarat de administratorul special în numele societății B. ȘI CERCETARE S.A., dar și faptul că, împotriva acestei societăți s-a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată prin sentința nr. 3037 din 18 martie 2014, la termenul din 25 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a pus în discuție, prioritar, excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului special antamată și de către intimați prin concluzii scrise, susținută și în ședință, iar, prin încheierea din 25 septembrie 2019 a amânat pronunțarea în cauză la data de 09 octombrie 2019 asupra excepției lipsei calității de reprezentant al apelantei-pârâte CENTRUL EUROPEAN DE AFACERI, B. ȘI CERCETARE S.A., prin administratorul special.

Prin încheierea din 09 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special pentru apelanta-pârâtă B. ȘI CERCETARE S.A. - în faliment, în calitate de angajator al reclamantului A., față de cererea formulată la termenul din 25 septembrie 2019 de pârâta C..

La 16 octombrie 2019, B. ȘI CERCETARE S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 09 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Recurentul apreciază decizia (încheierea) adoptată de instanța de apel ca netemeinică și nelegală întrucât excepția se referă la lipsa calității de reprezentant al angajatorului, invocată de pârâta C.., cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată de prima instanță - Tribunalul București, secția a VlII-a prin încheierea de ședință din 07 mai 2018.

Autorul recursului arată că excepția invocată este inadmisibilă în considerarea faptului că excepția a fost invocată contrar dispozițiilor din art. 205 alin. (2) și art. 150 din C. proc. civ.. Așadar, excepția nefiind formulată prin întâmpinare, ci doar prin concluziile scrise la dosarul nr. x/2017 de către pârâta C., aceasta era decăzută din dreptul de a mai depune probe și de a mai invoca excepții în afara celor de ordine publică. Cum, în opinia recurentului, excepția ridicată nu era de ordine publică, fiind lovită de nulitate, tardivă și inadmisibilă, pe cale de consecință, inclusiv decizia dată de instanță cu referire la această excepție este la rândul său lovită de nulitate de drept.

Sub un alt aspect, titularul recursului arată că excepția lipsei calității de reprezentant al angajatorului B. ȘI CERCETARE S.A., prin administratorul special ing. E. este inadmisibilă deoarece excepția a fost invocată la primul termen din data de 12 februarie 2018, în fața primei instanțe, care a respins ca neîntemeiate excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a lipsei de interes, invocate de pârâta D.. Așadar, în condițiile în care respectivele pârâte nu au contestat prin apel deciziile primei instanțe, decizia interlocurorie a primei instanțe din 07 mai 2018 a rămas definitivă prin neapelare.

Totodată, recurentul apreciază excepția ca fiind inadmisibilă și prin raportare la faptul că, prin încheierea de ședință din 10 septembrie 2019 pronunțată în dosarul x/2018 (dosar disjuns din dosarul de fond al procedurii de faliment dispusă de instanță la 14 martie 2014 în dosarul x/2012, prin care au fost desemnate pârâtele drept lichidatori judiciari), instanța, prin judecătorul sindic în procedură, a respins excepția invocată de pârâte, ca neîntemeiate.

Așadar, se arată că falimentul angajatorului nu a intervenit după decizia primei instanțe din dosarul x/2017, așa cum a lăsat să se înțeleagă reprezentantul pârâtei C.., astfel încât dosarul nr. x/2018 reprezintă legal cererea de chemare în judecată pentru răspunderea contractuală a pârâtelor pentru nerespectarea obligațiilor stabilite în Contractul de finanțare nr. x/2013 în care salariatul care a fost concediat are calitatea de director de proiect, director general al debitoarei și autor al operei științifice ce este subiect de cercetare științifică și dezvolare tehnologică din fondurile publice pe schema ajutorului de stat.

Totodată, recurentul susține inadmisibilitatea excepției lipsei calității de reprezentant al angajatorului, prin adminstratorul special în persoana d-lui ing. E. și prin raportare la decizia civilă definitivă nr. 4383 din 19 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a în dosarul nr. x/2016, din considerentele căreia reproduce un pasaj cu referire la calitatea procesuală a angajatorului.

Așadar, recurentul susține că lichidatorii judiciari și-au declinat în instanță, în toate cazurile, calitatea de reprezentare a angajatorului pentru a nu fi responsabile de pagube și daune provocate în prezentul conflict de muncă, prin deciziile sau măsurile luate împotriva salariaților debitoarei.

Mai arată că, un alt motiv de drept al inadmisibilității excepției lipsei calității de reprezentant al angajatorului CENTRUL EUROPEAN DE AFACERI, B. ȘI CERCETARE S.A., prin adminstratorul special rezultă și din hotărârea adoptată prin încheierile de ședința din 15 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a atât în dosarul nr. x/2017, cât și în dosarul nr. x/2018, prin care instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al angajatorului, ca nefondată.

Se arată că, pe fond, judecătorul cauzei a achiesat la opinia lichidatorilor judiciari, fapt care contravine dreptului la un proces echitabil.

În drept, recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 și pe art. 488 alin. (2), art. 432 și art. 178 alin. (1) din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților la 05 noiembrie 2019, cu mențiunea de a depune, în termen de cel mult 30 de zile, întâmpinare.

La 15 noiembrie 2019, recurentul-pârât S.C. B. ȘI CERCETARE S.A. a transmis un document intitulat precizare la recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 09 octombrie 2019 în care se arată că este de acord cu recursul salariatului.

Se mai arată că, față de susținerile pârâtei lichidator judiciar care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, nu există nicio limitare a atribuțiilor administratorului special în procedura de faliment sau interzicerea exercitării acestora de către practicianul în insolvență.

În drept, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și 7 din C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, reiterând solicitarea de admitere a recursului, așa cum a fost formulat, cu mențiunea că este de acord cu recursul salariatului.

La 16 octombrie 2019, apelantul-reclamant A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 09 octombrie 2019 prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special pentru apelanta pârâtă S.C. CENTRUL EUROPEAN DE AFACERI, B. ȘI CERCETARE S.A., în calitate de angajator al reclamantului A., față de cererea formulată la termenul din 25 septembrie 2019 de pârâta C..

Recursul este identic cu cel al apelantului-pârât B. ȘI CERCETARE S.A., fiind dezvoltate aceleași motive în fapt și în drept.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților la 05 noiembrie 2019, cu mențiunea de a depune, în termen de cel mult 30 de zile, întâmpinare.

La 15 noiembrie 2019, recurentul-reclamant A. a transmis un document intitulat precizare la recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 09 octombrie 2019 în care arată că prezenta precizare este și întâmpinare la recursul formulat de către debitorul angajator B. ȘI CERCETARE S.A. cu al cărui recurs este de acord.

Se mai arată că, față de susținerile pârâtei lichidator judiciar care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, nu există nicio limitare a atribuțiilor administratorului special în procedura de faliment sau interzicerea exercitării acestora de către practicianul în insolvență.

În drept, recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și 7 din C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, reiterând solicitarea de admitere a recursului, așa cum a fost formulat, cu mențiunea că este de acord cu recursul angajatorului.

La 29 noiembrie 2019, intimata D.. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat instanței de recurs, pe cale de excepție, respingerea recursului recurentului-reclamant ca inadmisibil, iar, pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat.

În susținerea excepției inadmisibilității recursului, intimata a arătat că, potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ., încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii, pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

În speță, solicită a se constata faptul că încheierea împotriva căreia a fost exercitat recursul și prin care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special pentru B. ȘI CERCETARE S.A. (B. S.A.) este o încheiere premergătoare ce nu putea fi atacată separat, calea extraordinară de atac a recursului fiind declarată anterior soluționării în apel a dosarului nr. x/2017, aflat în curs de judecată la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În concluzie, față de cele precizate, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-reclamant A. la 09 decembrie 2019, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea întâmpinării comunicate.

Recurentul-reclamant A. nu a transmis răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția completului, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 11 iunie 2020, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Ulterior comunicării raportului, la 22 iunie 2020, în termen legal, recurenții au depus la dosar câte un punct de vedere față de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care arată că nu sunt de acord cu concluziile de inadmisibilitate a recursurilor din cuprinsul raportului, afirmând că, deși raportul preliminar trebuia să fie așa cum stabilește C. proc. civ., de admisibilitate, propunerea este de inadmisibilitate.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 24 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului invocată de intimata D.. prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Acțiunea are ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii de concediere, fiind, astfel, dedus judecății un conflict de muncă.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

De altfel, potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "Conflictele individuale de muncă se soluționează în prima instanță de către tribunal", iar art. 214 din același act normativ prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cu toate acestea, având în vedere că hotărârea atacată nu este o decizie, ci o încheiere premergătoare unei decizii care încă nu a fost pronunțată, aceasta face parte din categoria încheierilor interlocutorii, astfel cum acestea sunt reglementate de legiuitor la art. 235 teza a II-a C. proc. civ.:

"Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în tot asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase."

Așadar, toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte. Consecința acestor reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, fac corp comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta (în situația în care este deschisă o altă cale de atac).

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că nici încheierea interlocutorie pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a, care urmează a face corp comun cu hotărârea din apel ce va fi pronunțată (hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea nr. 263/2010) nu poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., aplicabile și în recurs potrivit art. 494, prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Așadar, se reține că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, astfel încât, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești.

Așa fiind, în raport cu prevederile legale evocate, rezultă că încheierea recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă D.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. ȘI CERCETARE S.A., prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. ȘI CERCETARE S.A., prin administrator special E. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului formulat de recurentul-reclamant, invocată de intimata-pârâtă D.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. B. ȘI CERCETARE S.A., prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. ȘI CERCETARE S.A., prin administrator special E. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.