ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2373/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată 12 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub nr. x/2017, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - COMUNA BUJORENI 1-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca acesta să fie obligat să plătească prejudiciul cauzat instituției, prin neglijența sa, în calitate de ordonator de credite, în cuantum total de 274.795 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate potrivit contractului nr. x/04.12.2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 323 din 23 martie 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 1086 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a fost admis apelul reclamantei, a fost anulată sentința atacată și a fost reținută cauza spre rejudecare, fixându-se un alt termen pentru continuarea judecății.

Prin decizia civilă nr. 5091 din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, rejudecând, a admis acțiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - COMUNA BUJORENI, prin primar, împotriva pârâtului A. și a fost obligat pârâtul

Ia plata, către reclamantă, a sumei de 274.795 Iei, reprezentând prejudiciu, fiind respinse pretențiilor privind cheltuielile de judecată.

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A..

In motivare, recurentul-pârât arată că, în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 16/2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar și unitatea administrativ teritorială (dacă legile speciale nu conțin dispoziții specifice), inclusiv după încetarea mandatelor, în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile răspunderii civile delictuale, ci prevederile art. 254 alin. (1) Codul muncii conform cărora " Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".

In opinia recurentului-pârât, în mod netemeinic și printr-o interpretare greșită a probelor administrate, instanța a apreciat că a săvârșit o faptă ilicită.

Recurentul arata că sunt nefondate acuzațiile potrivit cărora în cererea de ordonanță de plată, pârâtul nu a formulat apărări în dosarul nr. x/2009 înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar împotriva sentinței nr. 994/CAF din 07.07.2008 nu a exercitat calea de atac.

în ceea ce privește afirmația că angajamentul a fost încheiat în condiții dezavantajoase, recurentul susține că a încheiat cu S.C. B. S.R.L. contractul de lucrări nr. x din 4 decembrie 2008 după modelul tip al contractului reglementat de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

In privința clauzei privind penalitățile de întârziere, recurentul-pârât consideră că părțile nu au stabilit expres un termen de plată în contract și nici ulterior prin act adițional la contract, scadența urmând a fi stabilită ulterior primirii facturii.

Arătă că simplu fapt că a semnat de primire factura transmisă de executant nu presupune că a acceptat-o la plată și nici că și-a însușit termenul de plată indicat în cuprinsul facturii.

Recurentul-pârât susține că instanța nu a motivat concluzia reținută, mai mult, în motivare, nu se fac referiri la fapte sau acte juridice care să susțină concluzia instanței. Din acest punct de vedere, recurentul-pârât apreciază că sentința recurată apare ca insuficient motivată în fapt și în drept.

Potrivit recurentului-pârât, în cadrul Primăriei com. Bujoreni există personal salarizat cu atribuții de supraveghere a contractului, a modului de derulare, a plăților efectuate.

Totodată, recurentul-pârât arată că lucrarea ce a format obiectul contractului de lucrări nr. x/2008 nu a fost stabilită exclusiv de recurent, că a fost prinsă în Planul anual de investiții al comunei Bujoreni și aprobată ca atare de Consiliul Local, odată cu aprobarea bugetului local anual, iar sursele de finanțare erau stabilite din bugetul comunei. Plata eșalonată a facturii a fost

2 determinată nu de lipsa fondurilor, ci de înțelegerea avuta cu reprezentanții executantului, urmare a apariției unor discuții privind calitatea lucrărilor, recurentul susținând că a arătat că există la reclamantă corespondență în acest sens și o expertiză extrajudiciară.

O altă critică vizează faptul că instanța nu a administrat nici o probă pentru a stabili dacă încheierea contractului s-a realizat fără prevedere bugetară și sursă de finanțare, rezumându-se la preluarea concluziilor din raportul Camerei de Conturi, concluzii care nu sunt susținute de probe, apreciind că era necesar să fie efectuată o expertiză contabilă.

Recurentul-pârât invocă și faptul că reclamanta a fost reprezentată în toate procesele de către un jurist, iar înregistrarea facturii și plățile au fost intocmite de serviciul contabilitate, purtând viza C..

In concluzie, recurentul-pârât apreciază că nu a săvârșit nici o faptă ilicită, că lipsește vinovăția sa, apelarea la căile judiciare fiind dispusă pentru apărarea drepturilor unității administrativ-teritoriale pe care o conducea.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ -COMUNA BUJORENI a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere la raport.

înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

3

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și

0 rejudecare a fondului în apel.

înalta Curte constată că argumentele expuse de către recurentul-pârât nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin.

1 pct. 1-8.

Criticile expuse de recurentul-pârât vizează aprecierea probatoriului și situația de fapt reținută în cauză, care se circumscriu laturii de temeinicie, necenzurabilă în recurs prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin argumentele expuse, recurentul-pârât tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurentul-pârât urmărește, așadar, să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

Totodată, criticile referitoare la faptul că în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile răspunderii civile delictuale, ci prevederile art. 254 alin. (1) Codul muncii, în raport de cele statuate prin decizia nr. 16/2016 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, au fost invocate omisso medio, tară a fi supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a instanței de apel, nefîind invocate în fața instanțelor de fond. Ca atare, aceste critici nu pot fi invocate direct în recurs.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 5091 din 19 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă UAT - COMUNA BUJORENI, prin PRIMAR.

4

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 5091 din 19 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.