CASE OF S.C. ARGINTEX S.A. AND ASSOCIATION ARGINTEX P.A.S. v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CASE OF S.C. ARGINTEX S.A. AND ASSOCIATION ARGINTEX P.A.S. v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2007)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 6371/05
prezentată de SC ARGINTEX S.A. și ASOCIAȚIA ARGINTEX P.A.S.
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 15 noiembrie 2007 în cadrul unei camere formate din:
Domnii
B.M. Zupan
č
i
č
, președinte,
C. Bîrsan,
Doamnele E. Fura- Sandström,
A. Gyulumyan,
Domnii
E. Myjer
David Thor Björgvinsson
Doamna I. Ziemele, judecători, și
Domnul S, Quesada, grefier de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 11 februarie 2005,
Având în vedere decizia Curții de a se prevala de
art. 29 alin. 3
din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra cauzei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamanta SC Argintex S.A. este o societate de drept română, constituită în 1991 și având sediul la Pitești. Reclamanta Asociația Argintex P.A.S. este o asociație de drept română compusă din salariați ai societății comerciale Argintex, deveniți acționari ai acesteia după ce aceasta a fost privatizată. Acestea sunt reprezentate în fața Curții de către Dorin Stancu Puiu, avocat la Pitești. Guvernul român (
Guvernul
) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
A. Circumstanțele speței
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează.
Cu prilejul privatizării societății comerciale Argintes S.A. salariații și membrii echipei de conducere a societății au cumpărat acțiuni la Fondul Proprietății de Stat (în continuare denumit «
FPS
») printr-un contract încheiat la 1 aprilie 1994. O parte din prețul acțiunilor a fost plătit până la 15 mai 1994, în timp ce restul urma să fie plătit până la 15 mai 2002.
Societatea a fost scutită de plata a 60% din ratele datorate în temeiul art. 8 din Legea nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, intrată în vigoare la 19 iunie 1995. După 19 iunie 1997, FPS a refuzat scutirea, invocând abrogarea articolului 8 din legea anterior citată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/1997.
La 7 martie 2002, reclamantele au chemat în judecată FPS în fața Tribunalului București, cerând restituirea procentului de 60% din sumele datorate drept preț al acțiunilor.
Printr-o sentință din 30 aprilie 2002, Tribunalul București a admis cererea reclamantelor și a ordonat FPS-ului restituirea sumei de 24.432.000 lei românești [circa 800 euro]. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că articolul 8 din Legea nr. 55/1995 a fost abrogat, dar Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 59 și nr. 88 din 1997 prevedeau măsuri provizorii care dădeau drepturi reclamantelor la restituirea unei părți din sumele plătite. În plus, articolul 36 alin. 1 din Legea nr. 88/1997 prevedea special că facilitățile Legii nr. 55/1995 se aplicau la contractele încheiate înainte de 1997.
Această sentință a fost confirmată în ultimă instanță de Curtea de Apel București la 4 aprilie 2003, după ce a fost mărită suma de restituit de către FPS cu 128.268.000 lei [circa 3.500 euro], precum și dobânzile comerciale aferente.
La o dată neprecizată, Procurorul General al României a înaintat un recurs în anulare în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (în continuare denumită «
Curtea de Casație
») împotriva sentinței Tribunalului București din 30 aprilie 2002, pe motiv că judecătorii încălcaseră legea.
Printr-o hotărâre din 20 octombrie 2004 Curtea de Casație a admis recursul în anulare, a casat sentința din 30 aprilie 2002 și pe fondul cauzei a respins cererea de restituire promovată de către reclamante. Pentru a a se pronunța astfel, Curtea de Casație a reținut că articolul 8 din Legea nr. 55/1995 fusese abrogat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/1997 și a interpretat articolul 36 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 în sensul că facilitățile vor fi aplicate cu titlu provizoriu numai la contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 55/1995, și anume 19 iunie 1995. Or, în cazul în speță, reclamantele încheiaseră contractul cu FPS la 1 aprilie 1994.
B. Dreptul intern
1.
Legea nr. 55/1995 din 15 iunie 1995 privind accelerarea procesului de privatizare
Articolul 8
«
(1) Din sumele cuvenite Fondului Proprietății de Stat pentru acțiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate, o cotă de până la 60% pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea respectivei societăți comerciale pâna la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția debitelor rezultate din aplicarea unor sancțiuni contractuale sau legale. Sumele rămase după achitarea datoriilor vor fi folosite exclusiv pentru realizarea de investiții productive.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și societăților comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul încheiat cu Fondul Proprietății de Stat, care devin exigibile după această dată.
»
2.
Ordonanța de Urgență nr. 39/1995 din 29 august 1995
privind instituirea regimului de vânzare cu plata în rate a activelor și acțiunilor societăților comerciale cu capital de stat
Articolul 4
«
Prevederile art. 8 din
Legea nr. 55/1995
se aplică și în cazul vânzării acțiunilor cu plata în rate.
»
Ordonanța de urgență nr. 37/1997 din 10 iulie 1997 a modificat articolul 8 din Legea nr. 55/1995 în privința destinației sumelor rămase la dispoziția societăților comerciale.
Ordonanța de urgență nr. 59/1997 privind destinația sumelor încasate de Fondul Proprietății de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul e acționar abrogă articolul 8 din Legea nr. 55/1995 (articolul 5 alin 1 b). Ea prevede de asemenea că
sumele aferente ratelor devenite scadente după data intrării în vigoare a acestei ultime legi urmează regimul stabilit de reglementările legale în vigoare în momentul semnării contractului de vânzare a acțiunilor (articolul 4 alin. 2).
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăților comerciale abrogă Legea nr. 55/1995 și prevede că facilitățile prevăzute de această ultimă lege se aplică numai la contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1997 (articolul 36 alin. 2).
DOLEANȚELE RECLAMANTELOR
Reclamantele invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită casării sentinței definitive a Tribunalului București din 30 aprilie 2002, care a avut drept efect imposibilitatea de a li se restitui sumele prevăzute de această sentință.
Invocând în principal art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamantele se plâng de caracterul inechitabil al procedurii în fața Curții de Casație, datorită admiterii recursului în anulare înaintat de Procurorul General, fapt ce a încălcat principiul siguranței relațiilor juridice.
ÎN DREPT
La 18 mai 2007, Guvernul și-a exprimat dorința de a ajunge la o înțelegere amiabilă în prezenta cauză.
La 30 mai 2007, grefa a trimis părților declarațiile în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei.
La 27 august 2007, Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă
:
«
Subsemnatul, Puiu Dorin Stanciu, avocat, constat că Guvernul român este dispus să plătească societății S.C. Argintex S.A. și Asociației Argintex P.A.S., împreună, cu titlu gratuit, suma de 9.000 euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, se va plăti în lei românești la cursul de schimb din ziua plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.
Prezenta declarație se înscrie în cadrul soluționării pe cale amiabilă la care Guvernul și cu mine am ajuns. »
La 10 septembrie 2007 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare
:
«
Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească societății S.C. Argintex S.A. și Asociației Argintex P.A.S., împreună, cu titlu gratuit, suma de 9.000 euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, se va plăti în lei românești la cursul de schimb din ziua plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.
»
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). În consecință, se pune capăt aplicării
art. 29 alin. 3
din Convenție și se scoate cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Bostjan M. Zupan
č
i
č
,
președinte
Santiago Quesada,
grefier
Subsemnata Mioara Cioranu, titulară a autorizației cu nr.2885 eliberată de Ministerul Justiției, certific exactitatea acestei traduceri cu textul documentului din limba franceză, care a fost vizat de mine.