ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 211/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 3 februarie 2021
Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1227 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2011, a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1563A/2016 din 7 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat; a fost admis recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii; a fost modificată decizia atacată, în sensul că a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 10044 din 11.07.2012 și împotriva încheierilor din 30.12.2011, 22.02.2012 și 4.05.2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011 și a fost menținută în tot sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A..
Prin decizia nr. 4840 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1227 din 20 septembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., în baza art. 317 alin. (1) și 318 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2019.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ., art. 93, art. 166, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 306 și art. 301 pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea contestației, după o scurtă prezentare a situației de fapt, se susține admisibilitatea contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., arătându-se că această cale de atac este formulată împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată de o instanță de recurs, și că motivul invocat pe calea contestației în anulare vizează tocmai omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cel de-al doilea capăt al contestației în anulare formulate în dosarul nr. x/2017, respectiv încălcarea normelor de ordine publică privind competența, deși fusese învestită cu această critică.
Astfel, arată contestatorul că, deși în conținutul primei contestații în anulare a invocat faptul că decizia nr. 1227 din 20 septembrie 2017 a fost redactată de magistratul asistent, care nu are calitatea de judecător, fiind încălcate dispozițiile de ordine publică privitoare la competență, instanța nu a făcut nicio referire în considerente la motivele pentru care ar fi respins acest motiv al contestației în anulare, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea căii de atac.
Intimații CONSILIUL JUDETEAN ILFOV și JUDETUL ILFOV PRIN PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDETEAN, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1 BUCURESTI, AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU LOCUINȚE, MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR și ORASUL VOLUNTARI PRIN PRIMAR au depus întâmpinări, prin care au invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Examinând contestația în anulare dedusă judecății, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul limitativ al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestația în anulare este deschisă părții, astfel: contestația în anulare de drept comun, reglementată de art. 317 din vechiul C. proc. civ., pentru cazurile când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar contestația în anulare specială, reglementată de art. 318 din vechiul C. proc. civ., poate fi promovată, la rândul său, în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Alături, însă, de această limitare a motivelor care deschid calea contestației în anulare, vechiul C. proc. civ. reglementează și hotărârile care pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, în timp ce pentru contestația în anulare de drept comun, art. 317 din vechiul C. proc. civ. statuează că pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile, contestația în anulare specială se poate exercita, potrivit art. 318 din vechiul C. proc. civ., în cazurile prevăzute de acest text legal, numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs.
Așadar, sunt condiții de admisibilitate a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare, care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.
Or, în cauza dedusă judecății, motivul de contestație în anulare invocat de privește omisiunea cercetării de către instanță a unuia dintre motivele primei contestații în anulare (încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență prin prisma faptului că hotărârea a fost redactată de magistratul-asistent și nu de judecător - art. 317 (1) pct. 2 din C. proc. civ.,), contestație care a fost soluționată prin decizia nr. 4840 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, contestatorul asimilând în mod nepermis de lege contestația în anulare unui recurs și omisiunea cercetării unui motiv de contestație în anulare ipotezei reglementate de art. 318 teza a II - a din vechiul C. proc. civ., respectiv omisiunii cercetării vreunuia din motivele de casare.
Așa fiind, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunțate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac, și numai pentru motivele limitativ prevăzute de acest text legal, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației în anulare formulate.
În consecință, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4840 din 14 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2021.