ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1858/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 4 octombrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 58.380,13 RON, din care suma de 10.177,57 RON cu titlul de penalități de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere, în procent de 0,15%/zi întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data achitării integrale și suma de 48.202,56 RON, reprezentând contravaloare storno discount, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 11646 din 27 septembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 10.177,57 RON reprezentând penalități de întârziere, a respins în rest cererea ca neîntemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B..

Prin decizia civilă nr. 4167 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 11646 din 27 septembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar D. a declarat recurs.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a solicitat sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia civilă nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. și prin administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 4167 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, fiind obligată recurentă la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

În practicaua deciziei civile nr. 686/2020, s-a reținut cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, că aceasta este inadmisibilă pentru neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, context în care Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum și împotriva deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar D. și prin administrator special E. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat constatarea admisibilității căii de atac împotriva măsurii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, iar în soluționarea acesteia solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamanta susține că prin modalitatea de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de recurs și-a încălcat obligația de a se pronunța asupra chestiunilor prealabile dezbaterilor în fond, prin încheiere interlocutorie, conform art. 235 C. proc. civ., supusă recursului pe cale separată, întrucât nu s-a indicat calea de atac și termenul de exercitare al acesteia.

În acest context, se arată că instanța a încălcat Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată că: încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate sunt supuse căii de atac a recursului.

Prin urmare, împrejurarea că instanța de recurs a omis să confere recurentei posibilitatea de a exercita cale de atac împotriva măsurii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată și a omis să prevadă în dispozitiv, atât calea de atac cât și termenul de exercitare al acesteia, reprezintă o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil, instituit convențional de art. 6 din CEDO, art. 6 C. proc. civ., dar și constituțional de art. 21 din Constituția României, iar hotărârea astfel pronunțată este afectată de nulitate, potrivit art. 174 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., omisiunea instanței de a menționa în dispozitiv calea de atac nu poate suprima dreptul părții la exercitarea căii de atac, deoarece "(1) hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere că instanța de control judiciar a comunicat măsurile de respingere ale celor două cereri prealabile soluționării recursului, fără a se pronunța pe aceste chestiuni prealabile dezlegării în fond, în mod în mod separat, prin încheiere care să fie supusă căii extraordinare de atac și fără să prevadă calea de atac și termenul de exercitare, se apreciază că devin incidente prevederile art. 457 alin. (2) - (4) C. proc. civ. privind repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, deoarece lipsa mențiunii din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac contra măsurii privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu are niciun efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

În acest context, recurenta apreciază că în mod greșit a respins Curtea de Apel București cererea de sesizare a Curții Constituționalele ca inadmisibilă cu motivarea că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece nu se critică neconformarea unei dispozițiile legale cu normele constituționale, ci insuficiența normei legale.

Așadar, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea de Apel București a dat o greșită interpretare și aplicare dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost motivată prin raportare la normele constituționale, respectiv dreptul la un proces echitabil, instituit de art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției, art. 6 din CEDO.

Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că este îndreptățită să solicite admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 8 martie 2021, intimata C. S.R.L. a invocat excepția tardivității formulării recursului împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, iar în cazul în care excepția nu va fi primită solicită respingerea recursului ca netemeinic și în subsidiar ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 4 iunie 2021, părțile depunând punct de vedere.

La termenul din 23 septembrie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constituită în complet de filtru a luat în examinare excepția tardivității recursului invocată de intimată, prin întâmpinare și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca tardiv formulată calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum și decizia civilă nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de recurentă urmează a fi respinsă, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile reglementate de art. 186 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Aceasta deoarece, motivele evocate de recurentă, în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu sunt nici dovedite și nici temeinic justificate în vederea aplicării dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., iar faptul că instanța a omis că precizeze calea de atac împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă nu prezintă relevanță, în condițiile prevăzute de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte constată că recursul este exercitat peste termenul legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, recursul trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Astfel, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 28 septembrie 2020, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 7 decembrie 2020, dosar recurs, aspect în raport cu care, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., invocate de recurentă, ce vizează situația în care instanța de control judiciar dispune recalificarea căii de atac, în speță nefiind îndeplinite condițiile normative necesare pentru a determina măsura procesuală reglementată de textul legal.

Prin urmare, nerespectarea termenului pentru declararea căii extraordinare de atac a recursului atrage sancțiunea anulării recursului, ca tardiv formulat.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, se constată că obiectul acestuia îl constituie o decizie, cu caracter definitiv, în privința căreia sunt incidente dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte va da eficiență prevederilor evocate și va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, sens în care va anula ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. și prin administrator special E. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 și a deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte ca obliga recurenta la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L., conform facturii aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. și prin administrator special E. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 și a deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

Obligă recurenta la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.