MAXIMOV c. LUXEMBOURG
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
MAXIMOV c. LUXEMBOURG (CtEDO, 2007)
SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 47961/06 prezentată de Sergey MAXIMOV împotriva Luxemburg Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 15 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președinte, L. Loucaides, N. Vajić, A. Kovler, E. Steiner, domnii K. Harbayav, G. Malinverni, judecători și grefier de secțiune al dlui Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 noiembrie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Sergey Maximov, indică faptul că este resortisant ucrainean, născut în 1970. El locuiește în Luxemburg. Guvernul luxemburghez ( Neu, avocat în Luxemburg. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 noiembrie 2003, reclamantul a prezentat Ministerului Justiției o cerere de recunoaștere a statutului de refugiat în sensul Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților. Acesta a fost convocat la 15 ianuarie 2004 pentru a fi audiat de un agent al Ministerului Justiției pe baza motivelor cererii sale de azil. Întrucât nu a fost prezentat la 15 ianuarie 2004, ministrul Justiției și-a respins cererea la 28 ianuarie 2004. La 14 iulie 2004, instanța administrativă a respins recursul împotriva acestei decizii. La 17 august 2004, reclamantul a depus o cerere de acordare a unei autorizații de ședere din motive medicale. octombrie 2004, de ministrul Afacerilor Externe și al Imigrației, pe motiv că reclamantul nu dispunea de mijloace suficiente de existență personală, că nu deținea în mod ilegal un document de călătorie valabil și că a comis mai multe infracțiuni în Luxemburg, era susceptibil să perturbe ordinea și securitatea publică. Ministrul a precizat, de asemenea, că controlul medical al securității sociale, sesizat pentru aviz, a considerat că reclamantul nu prezintă o boală medicală care să împiedice repatrierea în țara sa de origine. La 5 ianuarie 2005, ministrul afacerilor externe și al imigrației a dispus împotriva reclamantului o măsură de detenție administrativă la centrul de ședere temporară pentru străini în situație neregulamentară, în așteptarea expulzării acestuia. La 3 februarie 2005, Tribunalul Administrativ a respins, ca nefondat, acțiunea în reformulare formulată de reclamant împotriva acestei decizii. În aceeași zi, ministrul afacerilor externe a adoptat un nou decret prin care dispune prelungirea măsurii de plasare a reclamantului. În februarie 2006, instanța administrativă a respins, ca nefondată, acțiunea de reformare formulată de reclamant împotriva acestei decizii. Prin hotărârea din 2 martie 2005, instanța administrativă a respins ca nefondată rejudecarea pe care o introducese recurentul împotriva deciziei din 25 octombrie 2004. La 31 mai 2005, instanța administrativă a confirmat această hotărâre. La 4 decembrie 2006, reclamantul a trimis o primă scrisoare Curții. Raportând afecțiuni care ar fi fost diagnosticate în februarie 2004, și anume hepatita C și HIV, el a indicat că, după ce a primit în primul rând de îngrijire într-un spital public luxemburghez (CHL) În plus, el și-a exprimat teama de a nu putea beneficia de tratamentul adecvat în mai multe țări din afara UE, în aceeași zi, președintele primei secțiuni, pe baza articolului 54 alin. (2) lit. (a) din Regulamentul de procedură al Curții și a solicitat informații precise privind starea de sănătate a reclamantului. La 6 decembrie 2006, guvernul a luat poziție, precum și următoarele: [...] [reclamantul] este în prezent reținut la Centrul Penitenciar din Luxemburg din cauza furtului la locul de muncă. Cu toate că a fost desființat definitiv de la cererea sa de azil la 14 august 2004, [reclamantul] nu este în așteptarea iminentă a expulzării, deoarece nu este cunoscut nici o autoritate a statelor din fosta Uniune Sovietică. Prin urmare, transferul său către Ucraina, despre care se spune că provine sau o posibilă altă țară, nu va fi posibil decât după ce identitatea sa reală este dezvăluită. În ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului (...), după o consultare preliminară a dosarului său, contaminarea [reclamantului] cu virusul HIV a fost confirmată de medicul de control în mai 2005. Cu toate acestea, nu reiese din dosar că administrarea tratamentului său împotriva acestui virus a fost întreruptă, cu atât mai puțin în timpul șederii sale regulate în închisoare.... În data de 10 ianuarie 2007, reclamantul furnizează Curții un document, redactat în limba rusă, în care un avocat ucrainean confirmă faptul că .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În scrisorile sale ulterioare, inclusiv una care conținea un formular de cerere, reclamantul a indicat că starea sa de sănătate era din zi în zi, în măsura în care nu mai primea îngrijire de la ieșirea sa din centrul penitenciarului. De asemenea, a afirmat că avocatul său din cadrul procedurii interne a introdus între timp o nouă cerere de azil (nu există documente în acest sens). Guvernul insistă asupra lipsei de colaborare de care a dat dovadă reclamantul față de autoritățile luxemburgheze în cadrul diferitelor proceduri naționale. Invocând art. 2 din Convenție și, în esență, art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că guvernul luxemburghez omite să-și protejeze viața, în lipsa unei îngrijiri adecvate pentru tratarea bolilor grave. Invocând în esență art. 3 din Convenție, reclamantul afirmă că, în caz de expulzare în Ucraina, nu ar primi tratamentele necesare împotriva bolilor grave de care suferă. La 2 iulie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate părții solicitante la 24 iulie 2007, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 4 septembrie 2007. În septembrie 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantei asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai mic și că aceasta solicitase nicio prelungire. În acest sens, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant la 17 septembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Premier Președinte