ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 1 iulie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 29.07.2019 sub numărul x/2019 Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea, în numele și în interesul membrilor de sindicat A., B., C. și D., a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Vrancea (CJRAE) solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la:
acordarea indemnizației de învățământ special de 15% din salariul de bază, pentru perioada 01.08.2018 - 31.12.2018 pentru personalul didactic auxiliar din cadrul pârâtului;
acordarea majorării cu 15% a salariului de bază ce se cuvine personalului didactic auxiliar angajat al pârâtului de la data de 01.01.2019, conform art. 4 lit. B) a Cap. I din Anexa nr. 1 la legea nr. 153/2017;
calculul și plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite personalului didactic auxiliar din cadrul pârâtului reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin plata indemnizației de învățământ special de 15% din salariul de bază, pentru perioada 01.08.2018 - 31.12.2018 potrivit art. 33 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2015;
calculul și plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite personalului didactic auxiliar din cadrul pârâtului reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin plata indemnizației de învățământ special de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2019, conform art. 4 lit. B) a Cap. I din Anexa nr. 1 la legea nr. 153/2017.
obligarea pârâtului la actualizarea cu inflația a diferențelor de drepturi salariale, precum și la acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare.
Prin sentința civilă nr. 481 din 28 octombrie 2019, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea în numele membrilor de sindicat A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Vrancea, având ca obiect drepturi bănești.
Împotriva acestei sentințe, la 20 noiembrie 2019, a formulat apel reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea în numele membrilor de sindicat A., B., C. și D..
Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 29 mai 2020 în dosarul nr. x/2019 a fost suspendată judecata cererii, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri civile a declarat recurs recurentul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea pentru A., B., C. și D., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și continuarea judecății apelului.
Motivele de casare.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Criticile de nelegalitate au vizat greșita aplicare a măsurii suspendării judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În susținerea memoriului de recurs, recurentul susține, în esență, că instanța de apel a respins cererea sa de amânare și a reținut că nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsa părților de la dezbateri, omițând să se pronunțe asupra cererii formulate de apărătorul reclamantului prin care acesta a solicitat participarea la ședința de judecată prin aplicația E..
Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se invocă o încălcare a unor norme de procedură și se susține în mod direct aplicarea eronată a normelor de procedură care vizează greșita aplicare a măsurii suspendării, urmând a fi încadrate și analizate în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Procesul civil fiind, de regulă, un proces al intereselor private, părțile au nu numai dreptul, dar și obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Trebuie subliniat, de asemenea, că prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie obligația ca părțile să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.
Așadar, în cadrul oricărui proces civil, părțile trebuie să respecte limitele drepturilor procedurale conferite de lege și îndatoririle procesuale impuse de aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează judecarea cauzei în lipsa părții legal citate, "lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel".
Alineatul 3 din același text legal subliniază că dispozițiile legale anterior citate se aplică și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
În lumina dispozițiilor legale evocate se constată că reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea nu a solicitat judecata cauzei în lipsa părților de la dezbateri.
Contrar celor susținute de reclamant, instanța de apel, în mod judicios a analizat cererea înaintată prin e-mail de către acesta pentru termenul de judecată din data de 29 mai 2020, constatând că cererea de amânare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 222 C. proc. civ., nefiind vorba despre o situație excepțională.
De altfel, dispozițiile art. 222 C. proc. civ. instituie posibilitatea, ci nu obligativitatea amânării cauzei pentru motivul generic lipsă de apărare, această măsură fiind lăsată la aprecierea instanței.
În situația de față, instanța de apel apreciind că nu este justificată o cerere de amânare a judecății, a dispus amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, această măsură nefiind lăsată la aprecierea instanței.
Mai mult decât atât, Înalta Curte, verificând înscrisul aflat la dosarul nr. x/2019, constată că potrivit mențiunilor cuprinse în penultimul paragraf, la punctul 2), solicitarea reclamantului vizând desfășurarea ședinței prin E. sau o altă aplicație disponibilă la nivelul instanței avea în vedere "ședința de judecată viitoare", în eventualitatea în care ar fi fost admisă cererea de amânare, și nu ședința din 29 mai 2020.
De altfel, solicitarea reclamantului vizând desfășurarea ședinței prin E. sau o altă aplicație disponibilă la nivelul instanței, impunea luarea unei măsuri administrative, care în oricare situație, nu prevalează aplicării normelor de procedură instituite de C. proc. civ.
Ca atare, instanța de apel, constatând că, la termenul de judecată din data de 29 mai 2020, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata în lipsă, în mod legal a dispus suspendarea judecării cauzei, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea pentru A., B., C. și D. împotriva încheierii din 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT VRANCEA PENTRU A., B., C. și D. împotriva încheierii din 29 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât CENTRUL JUDEȚEAN de RESURSE și ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ VRANCEA.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2021.