ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1657/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a Ii-a Civilă la data de 3 februarie 2017, ulterior precizată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 464.625 RON, pentru repararea prejudiciului constând în furtul echipamentului de măsurat mărimi geometrice 3D laser, portabil, marca x-serie fabricație x; obligarea la plata dobânzii legale cu privire la această sumă, de la data producerii prejudiciului și până la repararea sa efectivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

în drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 115, 194 C. proc. civ. și art. 1270 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 126/LP/2018 din 24 mai 2018, Tribunalul Bihor, secția a Ii-a Civilă a respins cererea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea apelului ca temeinic și fondat, schimbarea în totalitate a hotărârii primei instanțe și în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta precizată și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata în fond și apel.

Cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă la data de 6 septembrie 2018.

Prin decizia civilă nr. 30/C/2019-A din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel ORADEA, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul declarat de apelanta A. S.R.L., în contradictoriu cu

2 intimata B. S.A., împotriva sentinței nr. 126 din 24.05.2018 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate.

A obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 124,48 RON cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport.

La data de 8 martie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 30/C/2019-A din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel ORADEA, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

în cadrul recursului formulat, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1202 și 1203 C. civ.

Astfel, a susținut că, potrivit opiniei exprimate în literatura de specialitate apărută după intrarea în vigoare a Noului C. civ., dacă un contract conține clauze neuzuale, dintre cele prevăzute la art. 1203 din Noul C. civ., soluția este ca la finalul contractului sa fie prevăzută asumarea expresă a unei asemenea clauze.

A arătat că, în cauză, clauza standard neuzuală care impunea limitarea răspunderii asigurătorului nu a fost acceptată în mod expres de către asigurat, astfel că nu poate produce efecte.

In acest sens, a susținut că în mod eronat a stabilit instanța de apel faptul că respectiva clauză a fost acceptată în mod expres și în scris de către recurenta-reclamantă, pornind de la împrejurarea că aceasta a semnat și stampilat polița și actul adițional la contractul de asigurare.

Pentru acest motiv, a considerat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material.

Sub un alt aspect, a precizat că în mod nelegal a respins instanța de apel, ca nefiind fondată, susținerea recurentei-reclamante în sensul că ceea ce trebuia sa analizeze instanța este dacă refuzul intimatei-pârâte de a plăti despăgubirea solicitată este întemeiat sau nu, în raport strict cu motivul invocat {furtul s-ar fi produs în intervalul de timp ce a început la ora 22 a zilei de 12.06.2016 și s-a încheiat la ora 06 și 58 de minute a zilei următoare, iar parcarea în care s-a aflat mașina ce conținea echipamentul asigurat a fost una descoperită) și cu clauzele invocate de intimata-pârâtă în cuprinsul adresei de refuz, nu cu alte clauze contractuale.

A mai menționat că în conținutul art. 11.1 din Condițiile generale ale convenției de asigurare se stabilește o obligație de diligentă, nu de rezultat:

"Asiguratul este obligat sa depună toate diligentele pentru a preveni producerea evenimentului asigurat, luând în acest scop toate măsurile necesare, ca si când nu ar

3 fi asigurat", iar recurenta-reclamnată a depus toate eforturile pentru a-și îndeplini această obligație și pentru a preveni producerea evenimentului.

Contrar opiniei instanței de apel, a arătat că nu se poate reține culpa contractuală a recurentei-reclamante, după cum nu există o lipsă de diligenta a acesteia în prevenirea producerii evenimentului asigurat.

A mai susținut că instanța de apel nu a mai analizat temeinicia/netemeinicia refuzului asigurătorului de a acorda despăgubiri, nici opozabilitatea sau nu a clauzei de restrângere a răspunderii supusă analizei instanței, soluția pronunțată fiind una nelegală.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare^ la data de 24 aprilie 2019, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., considerând că motivele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă a fost comunicată recurentei-reclamante, care a depus, la data de 25 mai 2019, răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției nulității recursului invocată de către recurenta-reclamantă.

înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 8 noiembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 6 martie 2020, înalta Curte constituită în completul de filtru, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. și a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Analizând decizia recuratâ, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin memoriul de recurs a fost invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și s-a susținut că art. 101/la din condițiile de asigurare reprezintă o clauză standard neuzuală și că instanța de apel a greșit atunci când a reținut că prin semnarea poliței de asigurare, recurenta-reclamantă a acceptat în mod expres și această clauză, astfel fiind încălcate dispozițiile art. 1202-1203 C. civ.

Conform dispozițiilor art. 1203 C. civ., clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.

Contrar susținerilor recurentei, din analiza detaliată făcută de instanța de apel legat de modalitatea în care părțile au semnat polița de asigurare și actul

4 adițional, rezultă că recurenta-reclamantă a acceptat în mod expres și în scris prevederile condițiilor de asigurare care includ și clauza de la art. 101

1

a prin semnarea și ștampilarea poliței de asigurare, a anexei la poliță, precum și a actului adițional din 12.05.2016.

Totodată, se constată că în preambulul poliței de asigurare nr. x/05.05.2016 pentru Echipamente și Aparatură Electronică există mențiunea "potrivit prevederilor Condițiilor Generale de Asigurare, a Condițiilor Particulare, a Cererii Chestionar și a Actelor Declarative anexate poliței, toate făcând parte integrantă din contractul de asigurare. Prin semnarea poliței de asigurare, Asiguratul declară că a luat cunoștință despre cuprinsul contractului, este de acord cu conținutul acestuia și 1-a primit."

Or, atâta vreme cât clauza menționată fost trecută expres în polița de asigurare în condițiile amintite mai sus, această acceptare întrunește cerința legală, iar clauza este operantă.

In același sens a pus în aplicare instanța de apel dispoziția de drept menționată, de aceea, criticile recurentei referitoare la ignorarea normelor de drept prevăzute de art. 1202-1203 C. civ. sunt lipsite de fundament.

In acest context, în raport de situația de fapt stabilită în speță, instanța de apel a reținut cu justețe faptul că societatea de asigurare a respins în mod corect cererea de despăgubire a recurentei, având în vedere încălcarea de către aceasta a clauzei nr. 101/1 a din condițiile de asigurare, respectiv faptul că autovehiculul a fost parcat într-o parcare și nu într-un garaj închis sau păzit.

Argumentele legate de refuzul asigurătorului și de natura obligației prevăzute la art. 11.1 din Condițiile generale ale convenției de asigurare au fost prezentate de autoarea recursului și în fața instanței de apel, iar această instanță le-a analizat și le-a respins. Partea nu poate solicita instanței de recurs reaprecierea acelorași argumente prin care se tinde de fapt la calificarea și interpretarea unei clauze contractuale (art. 11.1), aspect ce nu poate fi analizat din perspectiva cazului de casare invocat pentru că nu reprezintă o situație de încălcare sau aplicare greșită a unei norme materiale.

A mai susținut recurenta-reclamantă că nu se poate reține culpa sa contractuală, deoarece nu există o lipsă de diligentă în prevenirea evenimentului asigurat. Instanța supremă reține și că analiza acestor critici impune o devoluare a fondului, recurenta-reclamantă referindu-se la împrejurări de fapt legate de modul de producere al furtului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ., înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 30/C/2019-A din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

5

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 30/C/2019-A din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 23 septembrie 2020.