ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1522/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 8 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta RPN Romsilva prin Direcția Silvică Arad a solicitat obligarea pârâtului A., în calitate de salariat al acesteia, la plata sumei de 81.495,50 RON, cu titlu de prejudiciu rezultând din tăierea ilegală a unor arbori.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 8 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta RPN Romsilva prin Direcția Silvică Arad a solicitat obligarea pârâtului B., în calitate de salariat al acesteia, la plata sumei de 81.495,50 RON, cu titlu de prejudiciu rezultând din tăierea ilegală a unor arbori.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2019, B. a solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2019. Prin încheierea de ședință din 15 mai 2019, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019, cu termen la 16 mai 2019.

Prin sentința civilă nr. 406 din 13 iunie 2019, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibile acțiunile conexate formulate de reclamanta RPN Romsilva prin Direcția Silvică Arad și a obligat reclamanta să plătească pârâtului B. suma de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta RPN Romsilva prin Direcția Silvică Arad.

Prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a suspendat judecarea apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul B., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății Curții de Apel Timișoara.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul arată că pentru aceleași fapte, intimata-reclamantă a formulat și plângere penală, fiind înregistrat dosarul nr. x/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu în care s-a dispus trimiterea în judecată a pârâților, formându-se dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Ineu.

În cadrul acestui dosar penal, intimata-reclamantă s-a constituit parte civilă cu suma de 162.991,49 RON, suma fiind identică cu cea solicitată în prezentul dosar.

De asemenea, în cadrul dosarului penal nr. x/2019 al Judecătoriei Ineu, a fost admisă plângerea contra soluției din rechizitoriu formulată de recurentul din prezenta cauză, și s-a dispus începerea judecății față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, constând în determinarea angajaților S.C. C. S.R.L. să taie arborii din părțile de pădure exploatate de această societate.

Or, potrivit recurentului, fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este aceeași pentru care se încearcă angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților în prezenta cauză, iar intimata-reclamantă nu arată că în prezentul dosar civil ar solicita tragerea pârâților la răspundere patrimonială pentru alte fapte materiale decât cele pentru care sunt aceștia sunt trimiși în judecată în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Ineu.

În opinia recurentului-pârât, art. 27 alin. (1) C. proc. pen. instituie o veritabilă limitare a exercițiului dreptului la acțiune, aceste prevederi fiind invocate prin intermediul unei excepții de fond, în sensul art. 245 C. proc. civ.. Fiind de ordine publică, în mod legal prima instanță a admis excepția inadmisibilității, întrucât pârâții urmează a fi trași, dacă este cazul, la răspundere penală și civilă în cadrul procesului penal.

Astfel, susține recurentul, nu există niciun text legal care să permită suspendarea unei acțiuni civile care este inadmisibilă în lumina prevederilor art. 27 alin. (1) C. proc. pen.

Recurentul-pârât afirmă că instanța de apel a suspendat soluționarea unei acțiuni vădit inadmisibile, până când se va soluționa un litigiu penal de care depinde această inadmisibilitate, adică, până când, în viitor, ipotetic, în funcție de soluția adoptată în dosarul nr. x/2019, această acțiune ar putea deveni, ipotetic, în viitor admisibilă.

De asemenea, recurentul-pârât arată că această excepție a inadmisibilității prezentei acțiuni este una absolută, conform art. 246 C. proc. civ., raportat la art. 27 C. proc. pen., acest din urmă text legal fiind de ordine publică, astfel cum a apreciat și Curtea Constituțională. Excepția inadmisibilității acțiunii este și peremptorie (dirimantă), tinzând la împiedicarea judecății pe fond a cauzei.

Recurentul-pârât susține și că, potrivit unei practici juridice consacrate, admisibilitatea unei acțiuni trebuie să existe la momentul soluționării ei și că o acțiune inadmisibilă la momentul soluționării ei nu poate fi suspendată până când se soluționează alte litigii de care depinde această inadmisibilitate.

Recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 14 aprilie 20210 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019 și s-a fixat termen în ședință publică la 16 iunie 2021, în vederea soluționării acestuia.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține ca fiind întemeiate criticile prin care recurentul-pârât susține că prin încheierea recurată au fost încălcate normele de procedură prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege, instanța poate suspenda judecata cauzei când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

În dosarul penal până la a cărui soluționarea curtea de apel a dispus suspendarea judecării apelului, recurentul-pârât și intimatul-pârât au fost trimiși în judecată, iar intimata-reclamantă s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul pe care îl solicită de la pârâții din prezentul litigiu înainte de data la care i-a chemat în judecată pe aceștia. Ca urmare, astfel cum a apreciat și instanța de fond, intimata-reclamantă a ales deja calea pe care dorește să își recupereze prejudiciul.

Față de aceste aspecte, tribunalul a respins ca inadmisibile acțiunile în răspundere patrimonială conexate, reținând și incidența dispozițiilor art. 27 C. proc. pen.. Intimata-reclamantă a formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând sentința atacată exclusiv pe aspectul solicitării privind suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2019

Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția conform căreia soluția din dosarul penal ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în prezentul dosar întrucât, pe de o parte, intimata-reclamantă nu a adus argumente în acest sens, iar pe de altă parte, din încheierea recurată nu rezultă că există elemente suficiente care să susțină măsura sistării temporare a judecății.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pe care o va casa și va trimite cauza Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2021.