ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1396/2021

HOTĂRÂRE

08.06.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1396/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020, reclamanții A., B. și C. i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu 1 august 2016 până la zi (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%= 605.225), precum și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 308 din 19 februarie 2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că reclamanții au calitatea de aprod, respectiv șofer în cadrul Judecătoriei Baia de Aramă, prezentul litigiu având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispozițiile art. 127 C. proc. civ., notând că reclamanții nu justifică sesizarea Tribunalului Vâlcea ca primă instanță, ei nefăcând parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ., care interzice sesizarea instanței competente daca este aceea la care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, iși desfașoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut că instanța competentă este cea prevazută de art. 269 alin. (2) Cod muncii, conform căruia cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 31 martie 2021.

Prin sentința nr. 114/2021 din 27 aprilie 2021, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 127 din C. proc. civ., a fost reglementată competența facultativă a instanțelor de judecată în cazuri expres prevăzute. Astfel, potrivit alin. (1) se dispune că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfașoară activitatea." Alineatul al doilea prevede că " În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfașoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

A mai reținut Tribunalul Mehedinți că la alin. (2

) se dispune că "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

În speță, constatând că unul dintre pârâți este Tribunalul Mehedinți, sunt incidente dispozițiile alineatului redat anterior.

De asemenea, prin sentința de declinare a competenței, Tribunalul Mehedinți a apreciat incidente în cauză dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia în situațiile în care competența teritorială este facultativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, iar reclamanții au sesizat în mod legal Tribunalul Vâlcea.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți.

În speță, reclamanții au calitatea de aprod, respectiv șofer în cadrul Judecătoriei Baia de Aramă, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care instanța de judecată competentă potrivit normelor generale are calitatea de pârât.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În speță, Tribunalul Mehedinți are calitatea de pârât, prin urmare, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, "legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege."

Reclamanții au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Vâlcea, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Așa fiind, instanța supremă constată că aceștia și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea.