ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1783/2019

HOTĂRÂRE
16.10.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1783/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 06.02.2019, sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la reîncadrarea și recalcularea drepturilor salariale și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015; plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățit și venitul efectiv plătit, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 669 din 20 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, fiind încadrat în funcția de agent procedural, că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar raportat la domiciliul și locul de muncă al reclamantului instanța competentă este Tribunalul Mehedinți.

Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința nr. 292 din 20 iunie 2019 a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că având în vedere pârâții chemați în judecată și dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

coroborat cu alin. (2) C. proc. civ. Tribunalul Mehedinți nu este competent teritorial în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față este un conflict de muncă, în care deși regula în funcție de care se verifică competența este reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011, este instituită și o excepție prevăzută de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Această prevedere instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, în situația în care pârâtul are calitatea de judecător la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 din 26.04.2018 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23.07.2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituție și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Astfel fiind, se apreciază că, în cauză, competența teritorială se determină în raport de pârâții chemați în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente" ceea ce presupune că, în cazul în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea acțiunii la Tribunalul Vâlcea, reclamantul, conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

În consecință, având în vedere faptul că reclamantul a sesizat mai întâi Tribunalul Vâlcea, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-21
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2167/2019
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data 05.02.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Tri
ÎCCJ 2019-11-12
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2052/2019
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 2 aprilie 2019,
ÎCCJ 2019-11-12
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2050/2019
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 1 februarie 201
ÎCCJ 2019-10-24
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1923/2019
Decizia nr. 1923 Ședința publică din data de 24 octombrie 2019 Deliberând, asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub nr. x/201
ÎCCJ 2019-10-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2019
Ședința publică din data de 8 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la
Sursă